CONACUL PĂRĂSIT – Sibiu

Este fix vis-a-vis de Sinagogă, ascunsă într-o curte uriașă. Genul de casă boierească, conac, proprietate care a aparținut cândva unei familii înstărite. De data asta, poarta nu mai este asigurată cu lanțul acela gros care se ceartă uneori cu vântul, scoțând un sunet acut. În curte sunt oameni care se plimbă, ocolesc clădirea, fac poze.

Nu îmi amintesc să o fi văzut pe lista obiectivelor propuse pentru Noaptea Muzeelor. Peste drum, localnici și turiști așteaptă să le vină rândul să viziteze Sinagoga, iar coada se întinde pe str Constituției, depășește str Blănarilor pentru a se pierde mult după colț, pe Pescarilor. Agitația din curtea pustie până atunci mi-a atras atenția și nu pot să ratez o vizită.

Nici acum nu sunt sigură că era un obiectiv oficial, căci vizita nu a fost una ghidată, nu am văzut pe nimeni care să urmărească desfășurarea acțiunii. Poate cineva a rupt pur și simplu lanțul și oamenii, curioși, au intrat. În liniște, ca într-o lume ciudată în care ai dreptul să pășești o singură dată. Iarba netunsă din curte păstrează misterul clădirii. După câțiva pași descoperi un bazin de piatră, gol; poți doar să ți-l închipui cu apă curată și cu câteva flori plutind aiurea; poate și o pisică dormitând pe balustradă. Acum, în iarbă înaltă se plimbă alene, ignorându-ne complet, o pisică tărcată. Poate tocmai s-a certat cu ariciul cu care împarte curtea. Aleea mărginită de castani duce spre clădirea abandonată, care are ceva din aerul casei lui moș Costache din “Enigma Otiliei”. În spatele ei descoperi resturile unei povești demult uitate. Un fotoliu găurit – perfect instagramabil – și un lampadar vechi contrastează discordant cu o căsuță din plastic, pentru copii. O saltea veche, pătată, îmbibată cromatic începe o poveste: “aici a fost … cândva …”. Dar cine s-o asculte? Ușile și ferestrele din spate au fost asigurate cu plasă, însă gratiile sunt smulse din loc în loc. Mizeria și tencuiala deteriorată sunt mascate de vegetația crescută parca furibund. O mână neexperimentată a încercat să decoreze unul din zidurile din spate cu graffiti. Accesul în interior este destul de facil prin față, întrucât totul este spart: și geamurile, și pereții, și liniștea clădirii care pare un fel de casă a umbrelor dickensiene transpusă în universul sibian.

În prezent, proprietatea este contractată de Camera de Comerț și Industrie Sibiu, pentru suma de 2 mil EUR. Clădirea este la vânzare din 2019, anul în care CCIS a vândut sediul anterior de pe str Bălcescu. În acest timp, prețul a scăzut de la 3 mil la 2 mil EUR.

Pe terenul rămas liber și în funcție de cum se poate, vrem să mai construim o clădire pe lângă ce două anexe. Aici am vrea să facem centru expozițional la parter, iar la etaj sală de conferințe și dependințe. În cele două anexe am vrea să reluăm Exposib-ul și al fel, să închiriem oamenilor de afaceri sau pentru diferite expoziții, pentru că ne propunem să avem și venituri de acest fel, nu doar din cotizațiile membrilor.” (Octavian Isăilă, Camera  de Comerț Sibiu).

Vila de pe str Constituției nr 22 a fost construită în 1929 și a fost un proiect al arhitectului Alfred Hugo Cernea, pe vremea când strada se numea Salzgasse. În 1934, numele arterei a fost schimbat în str Sării. Actuala denumire datează din 1947. În 1909, aici exista o altă clădire care a fost demolată de Henrik Baumann, apoi, drepturile de proprietate au fost transferate către Luiza și Friedrich Baumann. De altfel, Friedrich Baumann a mai deținut o proprietate în aceeași zonă, o clădire pe str Avram Iancu, nr 24 (având acces și din str Magheru).

În 2014, proprietatea a fost clasată în Lista Monumentelor Istorice, categoria ansamblu, grupa valorică “B”: “Casă de locuit cu anexe”. Clădirea în stil neo-românesc este emblematică, distingându-se printr-o volumetrie masivă, un corp central accentuat, o loggie cu coloane scurte și groase, o fereastră cu închidere semicirculară la parter, o fațadă bogat ornamentată în jurul arcadelor. Destinația inițială de locuință a fost schimbată ulterior, proprietatea găzduind Sanatoriul dr Bolintineanu, Clinica pentru ‘nașteri și boli de femei’ Dr Antal (începând cu noiembrie 1936), Inspectoratul General Sanitar Sibiu (după naționalizarea din 1948), Gradinița nr 21 (până în anii ‘90). După 2000, proprietatea a fost retrocedată moștenitorilor. Reședința cu 18 camere și 6 bai, o curte generoasă de peste 5000 mp și o suprafață construită de 900 mp se află la doar 200 m de Piața Mare și își așteaptă tăcută continuarea poveștii.

Pentru că povestea nu trebuie să se termine aici.

Surse foto:

www.patrimoniu.sibiu.ro

www.artmarkhistoricalestate.ro

Advertisement

BĂTRÂNUL ARO A AJUNS ÎN AFRICA ÎNAINTEA CIRCUITULUI PARIS-DAKAR

În anii ‘70, o călătorie transafricană era o idee îndrăzneață.

Prima expediție transafricană românească a avut loc în anul 1973 și a fost organizată de Asociația Română de Turism și Alpinism (ARTA). Expediția a avut ca scop străbaterea continentului african de la nord la sud, pe o distanță de aproximativ 12.000 de kilometri.

Ideea expediției s-a nǎscut la Cluj-Napoca, iar echipa a fost formată din geneticianul Nicolae Coman, asistent universitar la Facultatea de Biologie și Zoologie a Universității Babeș-Bolyai, ing Liviu Ungureanu, șeful Laboratorului de cineficare a aceleiași instituții, stomatolog Sever Popa, asistent la Institutul medico-farmaceutic, biologii Dragoș Neculce și Valeriu Cimpoeru, cercetǎtori la stațiunea Arcalia a universitǎții clujene si, respectiv, redactor la Televiziunea Română. Pentru a obține aprobarea de a ieși din țară, expediția s-a derulat sub “pavilionul” oficial al guvernului. Astfel, pentru “prestanță”, conducerea proiectului i-a fost atribuită academicianului Nicolae Botnariuc, de la Universitatea din București. Înainte de expediție însă, a fost nevoie de multă insistență pentru a obține toate actele și ștampilele necesare. Ideea apăruse în 1968, însă a fost nevoie de răbdare și ‘soluții’ pentru ca proiectul să fie aprobat politic.Abia în toamna anului 1970 s-a dat undă verde expediției lor transafricane, pe traseul Senegal, Mali, Volta Superioară, Niger, Nigeria, Camerun, Ciad, Africa Centrala, Zair, Rwanda, Uganda, Kenya. De la Oceanul Atlantic la cel Indian, aveau de parcurs 18.000 de kilometri cu trei mașini de fabricație românească – un autoturism ARO IMS M461 cu remorcă – cu numărul de înmatriculare 1-AG-3907 – și două dubite TV 41, primele produse în România. Din echipaj au făcut parte și doi angajați ai uzinei ARO de la Câmpulung Muscel – ing Ioan Cataranciuc, seful sectiei prototipuri și Constantin Ludu, unul dintre tehnicienii de bază ai testelor -, pentru a studia cum se comportă motoarele pe teren accidentat.

Expediția a plecat din Cluj-Napoca la 10 noiembrie 1970, traversând apoi Iugoslavia pentru a se îmbarca la 16 noiembrie pe nava comercială “Bohinj” în portul Rijeka. După mai multe escale în porturile Adriaticii și ale Mării Mediterane și traversarea strâmtorii Gibraltar, echipa a debarcat la 10 decembrie la Dakar, capitala Senegalului, punctul de start terestru pe teritoriul african, unde a luat contact cu solul african. Prima ediție a raliului Paris-Dakar avea să aibă loc abia 8 ani mai târziu! În cele câteva zile petrecute la Dakar, membrii expediției au a procurat vizele pentru Niger și Ciad, iar biologii au realizat o incursiune subacvatică pe țărmul Atlanticului în vederea recoltării unor plante și animale specifice și o vizită la Saint Louis, vechea capitală a Senegalului, au vizitat instituții științifice iar profesorul Botnariuc a acordat un interviu privind scopul expediției românești. Sosirea la Dakar nu a fost lipsită de peripeții, întrucât autoritățile portuare nu le-au permis în prima noapte ieșirea din port, crezând că românii se află acolo pentru a-și vinde mașinile. Au dormit în port și au putut părăsi zona abia în noaptea următoare. Fiind întuneric, nu au observat că au campat pe un poligon de tragere francez, așa că dimineața s-au trezit în zgomot de gloanțe După părăsirea Dakarului, mașinile expediției au intâlnit drumuri neasfaltate acoperite cu pământul roșiatic specific zonei, pe care și-au continuat, cu mici excepții, traseul până la final. În drum spre Mali, traversând savana senegaleză, expediția a trecut prin Kaolack (centru important al producției de  arahide), Tambacounda (capitala Senegalului oriental) și parcul național Niokolo-Koba, unde au putut fi observate câteva incendii în savana uscată. Granița dintre Senegal și Mali, formată de râul Faleme, nu putea fi traversată datorită lipsei bacului, singura opțiune fiind călătoria cu trenul până la Kayes. Între timp, au apărut mai multe căi de acces și astăzi există o traversare terestră pe un pod. Pe parcursul expediției, membrii echipei au întâmpinat numeroase obstacole și dificultăți: drumuri proaste, climă extremă, probleme de sănătate și probleme tehnice cu vehiculele, au traversat zone cu revolte, cu incendii de savană pe care le-au străbătut cu viteză maximă sau pustii, în care oamenii trăiau în mijlocul naturii. Ba chiar au parcat mașinile la paralela zero, pe linia Ecuatorului, dar au urcat și la peste 3000 m, în munții Kenyei. Inginerii care însoțeau echipajul au asigurat schimbarea roților și au rezolvat problemele tehnice apărute pe parcurs. Fascinanta călătorie a însumat 20 507 km, a fost o expediție științifică și automobilistică în același timp și a fost cel mai lung drum parcurs pe continentul african de bătrânul nostru ARO.

Expediția a fost un succes, reprezentând o realizare notabilă în domeniul explorării geografice și al aventurii umane, dar și o demonstrație a abilităților și competențelor echipei și a capacitații de a face față provocărilor și de a depăși obstacole într-un mediu dificil și ostil.

evomag.ro%20

În urma expediției a rezultat o carte, redactată de profesorul Nicolae Coman. Materialele colectate au ajuns la universitatea clujeană, apoi au fost distribuite altor instituții de învățământ superior, muzee și școli. Astăzi, se găsesc în colecțiile Muzeului Antipa din București și la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj.

O jumătate de secol mai târziu, familia Ion și Adela Pogăcean din Cluj a  realizat o noua expediție în Africa, tot la bordul unui ARO IMS, cunoscut ca “Zimbrul din Carpați”. IMS-ul a făcut față inclusiv traseelor accidentate. Emil Hagi, fondatorul Muzeului Automobilului Românesc, a pus la cale o întâlnire între cei doi clujeni și doi dintre participanții la expediția din 1970: prof dr Nicolae Coman și prof dr Sever Popa.

*Nicolae Botnariuc (15 martie 1915, Bălți, Basarabia – 1 martie 2011) a fost un zoolog și biolog român, membru al Academiei Române, membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei, autor a peste 150 de lucrări științifice, a condus colectivul de elaborare a lucrării ”Fauna României”, Laboratorul de Sistematica și Evoluție a Animalelor din cadrul Institutului de Biologie (1949 – 1973) și Laboratorul de Ecologie Acvatică (1973 – 1983). După absolvirea liceuluiIon Creangă” din Bălți în 1936, a urmat Școala Politehnică din București (1936 – 1938), apoi Facultatea de Științe, Secția de Științe Naturale a Universității din București, unde și-a luat licența în 1942. 

Surse foto:

300 SQM COMMERCIAL SPACE, LONG-TERM RENTAL, PITESTI, ARGES COUNTY

Investment Opportunity – the commercial space is on the ground floor and it offers a 300 sqm area: an open space area, an office, two bathrooms, and a kitchen.

Oportunitate de investitie – spatiul comercial oferit se afla la parter si ofera o suprafata de 300 mp: o zona open space, un birou, doua bai si o bucatarie.

For further information, please contact damian.galvin@whitemountain.ro or call +4 0727 606074

Internal ID: DGCO C 130223 PIT

https://www.whitemountain.info/commercial-1-bedrooms-for-rent-pitesti-5284.html

Piteștiul este municipiul de reședință al județului Argeș. Este un important nod rutier, orașul fiind legat de București prin autostrada A1 (la o distanță de 108 km), dar și prin șoseaua națională DN7. De la o primă intersecție a lor, în nodul Pitești Est, pornesc DN73 către Brașov (139 km) și DN 65 către Slatina (61 km). Din DN65, în centrul orașului pornește DN67B către Drăgășani. DN7 și A1 se mai intersectează în nodul Pitești Nord, de unde DN7 continuă către Râmnicu Vâlcea. Orașul Pitești este unul dintre cele mai industrializate orașe ale României, fiind centrul industriei de autoturisme din țară. Uzinele Automobile Dacia SA se afla în orașul Mioveni (situat la doar 15 km). Câteva întreprinderi de piese auto funcționează în aria urbană a Piteștiului: Dräxlmaier Group, Lear Corporation și Valeo. De asemenea, orașul reprezintă locul unde își desfășoară activitatea rafinăria de petrol Arpechim, parte a grupului Petrom. Municipiul Pitești este înconjurat de dealuri, unde se găsesc suprafețe întinse pe care se cultivă viță de vie și pruni. „Țuica de Pitești” este produsă din culturile de prun din zonă. De asemenea, vinurile de Ștefănești (oraș situat în imediata vecinătate a Piteștiului) sunt printre cele mai cunoscute din România.

In Pitești au loc anual câteva festivaluri importante, cel mai cunoscut fiind Simfonia Lalelelor:

  • Festivalul Național de dans „Dansul florilor”
  • Privent Summer Mission
  • Festivalul Național de Muzică Lăutărească Veche “Zavaidoc”
  • Festivalul Internațional de Muzică Corală „D. G. Kiriac”
  • Festivalul Internațional de Folclor „Carpați”
  • Festivalul Național Studențesc de Modă „Culorile Toamnei”
  • Festivalul Internațional „Parada Fanfarelor”
  • Festivalul Internațional al Teatrului de Studio
  • Festivalul Național de Muzica Ușoară „Vasile Veselovschi”
  • Festivalul de muzică rock „Rebel X”

Pitesti is the capital of Argeș county. It is an important road junction, the city is connected to Bucharest by the A1 highway (at a distance of 108 km), but also by the DN7 national road. From one of their first intersections, in the Pitești Est junction, DN73 starts towards Brașov (139 km) and DN 65 towards Slatina (61 km). From DN65, in the city center, DN67B starts towards Drăgășani. DN7 and A1 intersect in the Pitești Nord junction, from where DN7 continues towards Râmnicu Vâlcea. The city of Pitești is one of the most industrialized cities in Romania, being the center of the country’s car industry. Uzinele Automobile Dacia SA is located in the city of Mioveni (located only 15 km away). Several auto parts companies operate in the urban area of ​​Pitești: Dräxlmaier Group, Lear Corporation, and Valeo. In Pitești, we will also find the Arpechim oil refinery, part of the Petrom group. The town is surrounded by hills, large areas where vines and plums are grown. “Țuica de Pitești” is produced from plum crops in the area. Also, the wines of Ștefănești (a town located in the immediate vicinity of Pitești) are among the best-known in Romania.

Several important festivals take place annually in Pitești, the most famous being the Symphony of Tulips:

  • National Dance Festival “Flower Dance”
  • Privent Summer Mission
  • “Zavaidoc” National Old Fiddle Music Festival
  • International Choral Music Festival “D. G. Kiriak”
  • International Folklore Festival “Carpathians”
  • National Student Fashion Festival “Autumn Colors”
  • International Festival “Branch Parade”
  • International Studio Theater Festival
  • National Light Music Festival “Vasile Veselovschi”
  • Rock music festival “Rebel X”

 

ÎNTREBAȚI-L PE DIMITRIE CANTEMIR

Logicianul (Domnului Bătrân): Alt silogism: “Toate pisicile sunt muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisică.”
Domnul Bătrân: Şi are patru labe. Asta aşa-i, pe motanul meu îl cheamă Socrate.
Logicianul: Păi vezi…
Domnul Bătrân (Logicianului): Care va să zică Socrate a fost pisică.
Logicianul: Logica tocmai ne-a revelat acest fapt. (“Rinocerii”, Eugene Ionesco)

14 ianuarie a fost proclamată Ziua Mondială a Logicii în 2019, de către UNESCO și Consiliul Internațional pentru Filosofie și Studii Umane, pentru a atrage atenția publicului asupra relevanței sale incontestabile pentru dezvoltarea cunoștințelor, științelor și tehnologiilor. A fost decisă această zi întrucât coincide cu comemorarea celor mai mari logicieni ai secolului al XX-lea, Kurt Göodel și Alfred Tarski.

Logica nu este doar o componentă cheie a filosofiei și a matematicii, ci are implicații și în știință, tehnologie, inovație, psihologie cognitivă, lingvistică, comunicare. Pe scurt, logica este prezentă în toate aspectele vieții si este anatomia gândirii.

Întrucât lingvistica are la bază logica, iar comunicarea este indispensabilă funcționării societății, Dimitrie Cantemir este printre primii îndrăzneți în acest  domeniu. Beneficiind el însuși de o excelentă pregătire filosofică, Cantemir a urmat logica aristotelică în efortul său de adaptare terminologică în abordarea λογοσ-ului. Cantemir a inventat termenii “ceință” (strămoșul lingvistic al lui “ceea ce este”), “cătință” (ca răspuns la “cât”) și “feldeință” ( pentru “ce fel de”) pentru a răspunde întrebării fundamentale “ce este?”. Două secole mai târziu, Titu Maiorescu scrie “Elemente de logică pentru gimnazii” (1858), manualul său rămânând un standard al învățământului românesc timp de o jumătate de secol. Începutul secolului XX marchează în România avansarea înspre rezultate originale. Pentru Ion Petrovici (1882 – 1972), logica este o știință în plină evoluție, așa încât caută adevăruri cu privire la logică, din afara logicii. Dintre logicienii români, amintim: Leon Birnbaum (cel care a pus bazele Logosofiei), Gheorghe Enescu (profesor de Logică universală și Metalogică), Florea Țuțugan (doctor in Logică modernă), Nae Ionescu (care ne-a lăsat un “Manual de logică”, din care există din păcate doar fragmente), Grigore Moisil (care a contribuit la realizarea primului calculator românesc), Alexandru Surdu (“Istoria logicii românești”, 2006),  Mircea Dumitru (fost ministru al învățământului, profesor și rector al Facultății de Filosofie din București) etc.

Mesajul Directorului General UNESCO, dna Audrey Azoulay, cu ocazia World Logic Day, 2020: https://unibuc.ro/wp-content/uploads/2020/01/Mesaj-Audrey-Azoulay-UNESCO.pdf 

Vă propunem un periplu de-a lungul timpului:

HOTELUL DE GHEAȚĂ

Totul a ȋnceput ȋn 2005. De atunci, an de an, hotelul construit integral din gheaţă este modelat din blocuri de gheaţă extrase din cel mai mare lac glaciar al Munţilor Făgăraș, Bȃlea Lac. Blocurile de 70 x 70 cm ajung pȃnă la 70 kg. Construcţia durează mai puţin de o lună și uneori constructorii au emoţii din cauza diferenţelor de temperatură. Complexul include hotelul, un Ice Restaurant & Bar și o biserică. Construcţia oferă camere cu paturi, noptiere și candelabre de gheaţă,  la o temperatură de -2℃ (ȋn timp ce la exterior sunt -15℃) și ȋnsumează aproximativ 3870 ore de muncă.   

  • Hotelul de Gheata, Balea Lac, Paula Seling, RomaniaSweetRomania
  • Hotelul de Gheata, Balea Lac, Paula Seling, RomaniaSweetRomania
  • Hotelul de Gheata, Balea Lac, Paula Seling, RomaniaSweetRomania
  • Hotelul de Gheata, Balea Lac, Paula Seling, RomaniaSweetRomania
  • Hotelul de Gheata, Balea Lac, Paula Seling, RomaniaSweetRomania
  • Hotelul de Gheata, Balea Lac, Paula Seling, RomaniaSweetRomania
  • Hotelul de Gheata, Balea Lac, Paula Seling, RomaniaSweetRomania
  • Hotelul de Gheata, Balea Lac, Paula Seling, RomaniaSweetRomania
  • Hotelul de Gheata, Balea Lac, Paula Seling, RomaniaSweetRomania
  • Hotelul de Gheata, Balea Lac, Paula Seling, RomaniaSweetRomania
  • Hotelul de Gheata, Balea Lac, Paula Seling, RomaniaSweetRomania
  • Hotelul de Gheata, Balea Lac, Paula Seling, RomaniaSweetRomania
  • Hotelul de Gheata, Balea Lac, Paula Seling, RomaniaSweetRomania
  • Hotelul de Gheata, Balea Lac, Paula Seling, RomaniaSweetRomania
  • Hotelul de Gheata, Balea Lac, Paula Seling, RomaniaSweetRomania
  • Hotelul de Gheata, Balea Lac, Paula Seling, RomaniaSweetRomania

Hotelul are ȋn fiecare an altă temă: in sezonul 2006-2007, hotelul a oferit 12 camere și a fost construit ȋn formă de cruce.

În 2007-2008, tema a fost Sistemul Solar, astfel ȋncȃt cele 10 camere au primit denumiri ale planetelor.

2008-2009 a fost sezonul MUZICII CLASICE.

În 2009-2010, tema a fost PERSONALITĂȚI CELEBRE, iar cele 10 camere au purtat numele lui Platon, Aristotel, Heraclit, Pitagora, Seneca, Emil Cioran, Mircea Eliade, Confucius și Friedrich Nietzsche.

Sezonul 2010-2011 a oferit 14 camere, iar tema a fost ICE HOTEL – LIGHT AND STONES, camerele purtȃnd denumirea unei pietre preţioase sau semi-preţioase: Camera de Diamant, Camera de Safir, Aquamarin, Ametist, Rubin, Safir etc.

În 2011-2012, tema hotelului a fost ICE SOUND (Sunetul gheţii), iar camerele au purtat denumiri ȋn ton cu această temă: Jazz, Latino, Dance, Hip Hop, Chillout, Classical, House, Trance, Blues și din fiecare cameră se auzeau acordurile unui stil muzical.

Sezonul 2012 – 2013 a fost dedicat CARNAVALULUI; camerele au purtat numele lui Hansel și Gretel, Pălărierul cel Nebun, Alice ȋn Țara Minunilor etc, iar cele trei igloo-uri au avut ca temă Rio de Janeiro, Veneţia și Berlin. Singura sursă de lumină pe timpul nopţii au fost ledurile de mică putere, pentru a nu deteriora pereţii ȋngheţaţi.

Tema anului 2013 – 2014 a fost BAROQUE ON ICE (Bruckenthal, Ludovic al IV-lea, Schonnbrunn, Maria Antoaneta, Maria Teresa, La Fontaine, Antonio Vivaldi, Bach, Rembradt, Velasquez, Voltaire, Moliere).

2014 – 2015 a fost anul ZODIACULUI, camerele fiind numite Berbec, Leu, Capricorn etc, beneficiind de semnul zodiacal sculptat ȋn gheaţă.

Sezonul 2015 – 2016 a fost al EUROPEI, iar turiștii au putut dormi ȋn Salonul vienez (Austria), Dutch room (Olanda), Studio Helsinki (Finlanda), English Home (Anglia), High Lisbon (Portugalia), Bella Italia (Italia), Casa Maghiară (Ungaria), Spanish Kingdom (Spania), Deutsche Haus (Germania), Irish room (Irlanda), Frozen Sweden (Suedia), Luxemburg, Greek studio (Grecia) sau ȋn Odaia de sus (Romȃnia).

În 2016 – 2017, tema a fost Cinema on Ice, iar camerele au fost decorate cu personaje din filme celebre: Star Wars, The Hobbit, Ice Age, The Passion of the Christ, Toate pȃnzele sus, Rocky III, Gladiator, Titanic, Harry Potter, Dracula, ȋn timp ce igloo-urile s-au numit Smurf Igloo, Jungle by Ice și Jurrasic Park Igloo.

În 2017 – 2018, tema aleasă a fost FROZEN LOVE, iar camerele au purtat numele unor locuri și obiective din zona Masivului Făgăraș: Vȃrful Suru, Lacul Avrig, Vȃrful Negoiu, Valea Doamnei, Cabana Podragu, Castelul de Lut din Valea Zȃnelor, Palatul Bruckenthal de la Avrig. Complexul de igloo-uri a purtat numele Rezervaţiei Arpășel, Vȃrfului Moldoveanu și a Poienii Neamţului. 2018 a fost Anul Centenarului, astfel ȋncȃt restaurantul din holul central a purtat numele “Regele Ferdinand I al Romȃniei – Întregitorul”.

Tema sezonului 2018 – 2019 a fost muzica, iar cele 14 camere și 6 igluuri au fost decorate cu sculpturi din gheaţă ale unor artiști autohtoni sau internaţionali (Holograf, Corina Chiriac, Queen, Madonna, Michael Jackson, Rolling Stones, BZN, ABBA, Peter Maffay, Elvis Presley, Prince, Freddie Mercury).

În 2019 – 2020, construcţia a fost amȃnată, ȋntrucȃt ȋn decembrie a fost prea cald. Hotelul de gheaţă a fost ȋnlocuit cu Igloo Village, o construcţie cu trei compartimente pentru cazare, fiecare cu cȃte două camere cu pat dublu, un compartiment central ce a făcut conexiunea cu fiecare dintre compartimente și unde au fost amenajate restaurantul și barul și un compartiment mai mic, cu rol de lobby. Tema aleasă a fost UNDERWATER WORLD.

Inaugurarea oficială ȋn acest sezon este planificată pentru ianuarie 2023, după ce va fi finalizată și Biserica de Gheaţă. Decoraţiunile vor fi realizate de celebrul sculptor sloven Rismondo Miro, care va lucra alături de colaboratori din Romȃnia. Tema acestui sezon este tot EUROPA, dar ȋn altă cheie, fiecare cameră urmȃnd să primească numele unor capitale europene (Londra, Amsterdam, Lisabona, Dublin, București, Paris, Roma, Atena, Berlin), iar decoraţiunile interioare vor fi inspirate de simboluri din aceleași capitale. Barul amenajat ȋn interior va avea forma unui patrulater, fiecare colţ fiind marcat de un stȃlp impunător de gheaţă ȋn interiorul căruia vor fi realizate imagini ale unor obiective emblematice: Turnul Eiffel din Paris, Turnul Televiziunii Germane din Berlin, Big Ben din Londa și case tradiţionale verticale din Amsterdam. Holul central va găzdui un restaurant cu mese și scaune din gheaţă, iar servirea se va face cu platouri din gheaţă. Imaginea complexului este Paula Seling.

Deși hotelurile de gheaţă sunt foarte căutate ȋn Finlanda, Suedia, Norvegia, Elveţia, cel din Romȃnia este unic ȋn Europa de Est. Fodor’s Travel (blog de călătorii) l-a inclus ȋn Top 10  al celor mai frumoase hoteluri de gheaţă din Europa: ocupă locul 3, după satul de igluuri Kakslauttanen (Finlanda) și Iglu-Dorf Gstaad (Elveţia).

FELICITĂRI VECHI DE CRĂCIUN

Au fost ani cȃnd era mai sigur să urezi ‘Sărbători fericite!’ sau ‘La mulţi ani!’ decȃt ‘Crăciun fericit!’. Au fost perioade cȃnd urările erau caligrafiate pe felicitări mai mult sau mai puţin inspirate și expediate prin poșta. E drept: uneori plicul ajungea după sărbători, pentru că serviciile poștale erau lente. Dar parcă caligrafia expeditorului ajungea mai aproape de suflet decȃt textele preluate de pe internet și trimise unei liste ȋntregi de rude, amici, colegi, colaboratori etc.

  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania

Amintiri din perioada comunistă: https://editiadedimineata.ro/craciunul-atunci-si-acum-cum-aratau-sarbatorile-de-iarna-in-perioada-comunista/

Cȃteva felicitări din perioada interbelică. Incredibil ce mult ni s-a schimbat modul ȋn care conturăm literele: https://www.descopera.ro/dnews/14928200-felicitari-de-craciun-vechi-mesaje-si-urari-de-craciun-din-perioada-interbelica-si-imediat-dupa-foto 

Alte amintiri de la ȋnceputul anilor 1900: https://www.ziaruldevrancea.ro/actualitatea/ultimele-stiri/87675-exclusiv-ce-felicitari-isi-trimiteau-focsanenii-de-sarbatori-la-inceputul-anilor-1900.html 

Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania

11 – BLESTEM SAU BINECUVÂNTARE pentru “CLUJANA”?

La ȋnceput a fost “Fabrica de Piele Fraţii Renner & Co”.

Apoi i-au zis “Dermata”.

Mai tȃrziu au redenumit-o “Fabrica de ȋncălţăminte Janos Herbak”.

Apoi a fost “Fabrica de Pielărie și Încălţăminte Cluj”.

Apoi, “Clujana”.

În final, după 111 ani, “SC Clujana SA” și-a oprit activitatea și nu au fost identificate ȋncă soluţii pentru relansarea activităţii. Numărul 11 pare să influenţeze evoluţia fabricii (ȋnfiinţată ȋn 1911, funcţionează 111 ani, activitatea este oprită ȋn a XI-a lună a acestui an).

În 1911, Johann Renner, de origine germană, împreună cu soţia şi cei 10 copii, a creat „Fabrica de Piele Fraţii Renner & Co”, unde lucrau 500 de clujeni. După Primul Război Mondial, fabrica a devenit societate pe acţiuni, și-a schimbat numele ȋn “Dermata” și toată elita clujeană a devenit acţionară”, povestea Zsuzsanna Renner, nora sa. În 1948, familia Renner a pierdut toate proprietăţile, mulţi membri ai familiei au fost deportaţi ȋn Rusia, iar fabrica a fost rebotezată “Fabrica de Încălţăminte Janos Herbak”. Noul nume a fost decis ȋn semn de recunoștinţă faţă de Herbak, un muncitor maghiar al fabricii, activitist comunist, ilegalist. A murit ȋn urma cutremurului din 1940, ȋn timp ce era ȋnchis la Doftana.  Ca o ironie a sorţii, fabrica a ȋnflorit ȋn această perioadă și a ajuns la 10,000 angajaţi, producȃnd mai ales pentru URSS și China. “Fabrica de Pielărie și Încălţăminte Cluj” era un adevărat combinat și deţinea secţii de  tăbăcărie, de articole din cauciuc, de tălpi și ȋncălţăminte, articole din cauciuc unde se făceau tocuri și calapoade și beneficia de o linie de cale ferată dedicată care intra ȋn fabrică pentru a aduce materii prime și a prelua cutiile cu pantofi, fiind cea mai mare de acest tip din estul Europei. După 1990, activitatea a scăzut constant și au ȋnceput disponibilizările. A fost chiar ȋnchisă timp de 5 ani, apoi a fost preluată de Consiliul Judeţean. Cea mai mare parte a proprietăţii a fost vȃndută, fabrica funcţionȃnd doar ȋntr-o parte a unei clădiri, cu puţin peste 300 angajaţi și cȃteva magazine de prezentare (ȋn Cluj, București, Satu Mare, Reghin). Trei foști directori au scos bani din casieria fabricii fără să ȋi mai returneze, iar unul dintre ei a fost găsit mort ȋn mașina personală. În 2011, pentru a celebra un secol de existenţă, fabrica a scos o ediţie limitată de ghete.

După Revoluţie, fiul și nora lui Renner au ȋnceput o luptă de lungă durată pentru recuperarea proprietăţilor familiei. Totuși, vila Renner din centrul Clujului a fost scoasă la vȃnzare ȋn 2020 pentru 1.2 mil EUR.

– Despre celebrele ghete galbene, bocancii de Clujana, se spunea că nu se rup nici după trei luni de marș, ca atare, 90% din producţie era destinată exportului. Pentru testarea rezistenţei, s-au produs doar cȃteva perechi la ȋnceput, care au fost purtate de angajaţi, apoi s-a trecut la producţia ȋn serie mare.

– Pe vremea cȃnd se numea “Fabrica de Încălţăminte Herbak”, combinatul avea pȃnă și o sală de sport.

– Astăzi, ȋn fabrică ȋncă mai funcţionează o mașină de tălpuit, produsă ȋn 1966 ȋn fosta Cehoslovacie.

– Sloganul Clujana: “Îţi cunoaștem pașii. Știm cum păşești cȃnd te grăbești, cȃnd te plimbi, cȃnd alergi, când te joci. Știm toate ăstea pentru că ȋntreaga noastră istorie e dedicată găsirii celui mai confortabil pas. Păşește sănătos, alături de Clujana!”

– “Turnul cu pantof” aflat ȋn incinta fabricii a fost unul dintre simbolurile Clujului. În prezent, turnul de apă pe care este montat este aproape o ruină și va fi probabil demolat.

  1. https://www.libertatea.ro/stiri/ea-e-mostenitoarea-imperiului-clujana-705248 
  2. https://zcj.ro/cultura/–33803.html 
  3. https://adevarul.ro/stiri-locale/cluj-napoca/foto-clujana-brandul-de-peste-100-de-ani-al-1463382.html 
  4. https://www.news.ro/cultura-media/vila-familiei-renner-fondatoare-a-fabricii-de-incaltaminte-clujana-de-vanzare-cu-1-2-milioane-de-euro-foto-1922404624192020101019563058 
  5. https://adevarul.ro/stiri-locale/cluj-napoca/brand-urias-al-industriei-romanesti-aproape-de-2218951.html 
  6. https://a60194.wixsite.com/digitalcluj/armatura 
  7. https://actualdecluj.ro/am-vizitat-ultima-fabrica-detinuta-de-stat-din-cluj-inainte-sa-fie-alungata-dupa-100-de-ani-pentru-interese-imobiliare-indiferent-unde-am-merge-tot-clujana-ar-ramane-asta-e-brandul-fabricii/ 

Protected by Copyscape

Pe drumul vinului…

Iunie toropește deja Capitala, așa că ideea unei călătorii scurte a venit spontan și a fost de nerefuzat. Staţiunile de la munte – prea aglomerate. Cele de la mare – prea zgomotoase. O destinaţie la 90 km de București pare ideală. La vreo 20 km de Ploiești, cam pe unde și-a ascuns regele vizigot Atanaric comoara ȋn secolul al IV-lea, Dealu Mare ȋși așteaptă vizitatorii cu crame, conace, dealuri, coline și o suprafaţă de aproximativ 15,000 ha de viţă de vie.

Eu am preferat liniștea și răcoarea Conacului dintre Vii, pe Valea Bobului. Cum nu mă prea pricep la vinuri, m-am lăsat fermecată de mușcatele și trandafirii proprietăţii. Următoarea vizită acolo este deja planificată, pentru că ȋmi doresc mult o plimbare cu bicicleta pe dealurile din jur. Mi-a promis și un gușter că ȋmi acordă o ședinţă foto – acum l-am luat prin surprindere și s-a sfiit.

Apropo, legenda ‘Urlaţi, 5 minute’ rămȃne doar o … legendă. Podgorenii sunt oameni așezaţi, iar zona este un balsam pentru bucureștenii stresaţi de trafic, agitaţie, zgomot. Se spune că ȋn trenul care se apropia de Cricov, cu cinci minute ȋnainte de gară, conductorul atenţiona călătorii că urmează staţia de unde pot ajunge ȋn Urlaţi. Boierii Gheorghe și Stan Urlăţeanu, ctitorii bisericilor Jercălăi și Galbenă din Urlaţi, nu erau ȋncȃntaţi de această poveste. Dar, ca orice legendă, a rămas și circulă din om in om.

Oenoturismul (turismul viticol) este un concept mai nou ȋn Romȃnia. Oferta este ȋnsă suficient de atrăgătoare, rămȃne doar să descoperim istoriile conacelor, cramelor și soiurilor de vin din zonă.

Nu este ȋncă sezonul culesului viei, dar m-am ȋntors la București cu o crenguţă de cireș negru. Bobiţele negre-amărui m-au fascinat ȋntotdeauna, fără să ȋmi pese de eventualele daune-pete. Și am adus cu mine un parfum delicat, cu gust de boierie veche, cu povești și amintiri, cu arome cromatice și olfactive și senzaţii catifelate de timp care trece ireal de blȃnd.

ZIUA OLTENIEI

Ziua Olteniei (a Micii Valahii) este sărbătorită pe 21 martie, ȋncepȃnd din 2017, și marchează momentul primei revoluţii moderne, Revoluţia lui Tudor Vladimirescu, din 1821.

În Oltenia a fost foarte bine conservată tradiţia. Astfel, un meşteşug tradiţional unic, specific acestei zone, îl reprezintă ceramica de Horezu, care, alături de dansul Căluşului, originar tot din această zonă, face parte din Patrimoniul Cultural Imaterial al Umanităţii UNESCO. Oraşul Horezu din judeţul Vâlcea reprezintă un vestit centru etnografic şi vechi centru de ceramică populară, caracterizată prin fineţea motivelor decorative (străchini şi farfurii smălţuite, de culoarea fildeşului, cu motive zoomorfe – renumit fiind “Cocoşul de Horezu“.  

De asemenea, în toate cele cinci judeţe ale Olteniei pot fi vizitate numeroase muzee: Muzeul de Artă și Muzeul Olteniei (Craiova), Muzeul Regiunii Porţilor de Fier (Drobeta Turnu-Severin), Muzeul Judeţean Olt (Slatina), Muzeul Judeţean Vâlcea și Muzeul de artă (Râmnicu Vâlcea), Muzeul Satului Vâlcean (com Bujoreni), Muzeul Judeţean Gorj (Târgu Jiu, oraş care găzduieşte şi Ansamblul Monumental “Calea Eroilor”, format din Coloana Infinitului, Poarta Sărutului, Aleea Scaunelor şi Masa Tăcerii, operă a celebrului sculptor român Constantin Brâncuşi, personalitate marcantă în mişcarea artistică a veacului al XX, ridicată în memoria eroilor căzuţi în Primul Război Mondial).

Printre marile personalităţi ale Olteniei care s-au impus în numeroase domenii de activitate, se numără Constantin Brâncoveanu, Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, Nicolae Bălcescu, Nicolae Titulescu, Eugen Ionescu, Dinu Lipatti, Ion Minulescu, Constantin Dissescu (părintele Dreptului Penal românesc), Constantin Brâncuşi, Theodor Aman (fondator al şcolii române de artă), Ion Ţuculescu, Gh Titeica, Petrache Poenaru, Ecaterina Teodoroiu, Marin Sorescu, Amza Pelea, Dem Radulescu, Şerban Ionescu, Silviu Purcărete etc.

Oltenia este a doua regiune, după Moldova, care se remarcă prin numărul şi însemnătatea mănăstirilor, bisericilor şi schiturilor, cu peste 60 de aşezăminte din perioade istorice diferite (Cozia, Stânişoara, Mănăstirea Dintr-un Lemn, Tismana etc).

“La bază, regiunea istorică Oltenia a cuprins doar judeţele din stânga râului Olt: Dolj, Vâlcea, Mehedinţi şi Gorj. Judeţul Olt a fost alăturat numelui regiunii mult mai târziu, lucru puţin ştiut, din păcate, în ziua de astăzi. Râul Olt era graniţa, de fapt, dintre regiunile Oltenia şi Muntenia, cea din urmă cuprinzând, iniţial, judeţul Olt în componenţă, alături de Argeş, Teleorman, Dâmboviţa, Giurgiu, Ilfov, Prahova, Buzău, Brăila, Ialomiţa, Călăraşi. Din punct de vedere geografic, Oltenia este situată între Dunăre, culmile Carpaţilor Meridionali, culoarul Timiş-Cerna şi, desigur, râul Olt. În prezent, Oltenia reprezintă provincia situată în partea de sud-vest a ţării şi are în componenţă judeţele: Dolj, Gorj, Olt, Vâlcea şi Mehedinţi. Tot aici a intrat şi judeţul Romanaţi, cu capitala la Caracal, dar acest lucru nu a mai fost valabil din 1950, odată cu reforma administrativ-teritorială ce a desfiinţat şi înglobat Romanaţiul în judeţul Olt de astăzi” (Aurelia Grosu, cercetător ştiinţific în cadrul Muzeului Judeţean Olt).

În perioada medievală, Oltenia este parte integrantă a Ţării Româneşti, având o notă distinctă în raportul puterii, prin Marea Bănie din Craiova. Regiunea era administrată de un ban – al doilea om după voievod, motiv pentru care este cunoscută şi sub denumirea de “Banatul Craiovei”. Primul judet din România a fost Vâlcea. Teritoriul Olteniei a făcut parte, iniţial, din Banatul de Severin. Acest spaţiu a fost cunoscut şi sub denumirea “Banatul Craiovei”, “Bănia Olteniei” sau “Bănia Craiovei”, municipiul Craiova fiind supranumit şi astăzi “Cetatea Băniei”. În anul 1718, provincia Oltenia intră sub stăpânirea habsburgică, în urma tratatului de la Passarovitz, aceştia numind-o “Kleine Walachei” (Valahia Mică).

Regiunea Olteniei se identifică prin unicitatea culelor: Măldăreşti, Groşerea, Cula Greceanu, Glogova, Cula lui Cuţui, Cula lui Cornoiu, Cula lui Tudor Vladimirescu, Casa Glogoveanu, Casa lui Anton Pann, castrul Roman Drobeta, Băile romane, podul lui Traian. De aici, din Banatul Olteniei, pornesc Basarabii – marca Olteniei. Tot în această zonă, lângă oraşul Orşova, se pot admira chipul lui Decebal sculptat în munte – un fel de Rushmore românesc, cea mai mare statuie în piatră din Europa, cu doar şase metri mai mică decât Statuia Libertăţii din New York, dar cu opt metri mai mult decât monumentul lui Christos din Rio de Janeiro, privelişti de neuitat de pe Transalpina (Drumul regelui), care face legătura între Oltenia şi Transilvania sau ruinele cetăţii Ada Kaleh (ridicată în antichitate în cotul pe care îl face Dunărea între Gura Văii şi vechea Orşovă, aproape de vărsarea râului Cerna în Dunăre, supranumită “Raiul de pe Dunăre” şi inundată de comunişti în 1970 pentru construirea barajului de la Porţile de Fier), de a cărei frumuseţe au rămas fermecaţi Hans Christian Andersen şi Alexander Korda şi ai cărei locuitori turci, erau vestiţi producători de ţigarete şi de alte produse purtând marca îndeletnicirii lor: rom, cafea la nisip, bragă, rahat, halva, baclavale, peltea, ciubuce, narghilele etc.