Las’o că merge ş-aşa!

Subiectul abordat în acest articol este pur şi simplu rezultatul unui concurs de împrejurări: o vizită într-un cartier bucureştean şi o întâlnire cu un grup de turişti străini.  

Cu puţin timp în urmă am scris despre cartierul Dorobanti – Capitale. În timpul plimbării am poposit în faţa monumentului din Piaţa Quito închinat aviatorului Mircea Zorileanu¹. Puţini ştiu că în soclul monumentului inaugurat în 1937 de Aeroclubul Regal al României se află urna funerară a aviatorului-erou. Monumentul este simplu, suplu, sugestiv. Ideea de curaj, aspiraţie şi libertate este ilustrată de patru vulturi care înalţă spre cer globul pământesc.

Asemănarea dintre acest glob şi cel care reprezintă Kilometrul 0 în România este izbitoare. Cele două monumente au fost solicitate şi realizate la câţiva ani distanţă: Monumentul Aerului (1930 – 1937) şi Kilometrul 0, proiectat în 1937, dar finalizat abia în 1998. De 61 de ani a fost nevoie pentru a se ajunge la forma finală a bornei rutiere din faţa Bisericii Sf Gheorghe. Orice capitală are marcat Kilometrul 0. Din exces de zel şi nepăsare, noi avem două asemenea borne: una în Piaţa Universităţii şi alta în curtea Bisericii Sf Gheorghe Nou. Cea din faţa Teatrului Naţional nu este un indicator topografic, ci mai degrabă, unul simbolic, dar crează confuzie. “Las’o bă, că merge ș-așa!” pare a fi o filozofie de viaţă la care, noi, românii, nu vrem sa renunțăm, deşi tot noi ne bosumflăm când nu suntem înţeleşi sau ignoraţi. Turiştii străini, dar chiar şi mulţi români se întreabă: de ce păstrăm în faţa Teatrului Naţional un turn de beton care imită o bornă kilometrică, dar nimeni nu-i ajută pe vizitatori să găsească monumentul indicat pe internet. Pentru că ne complacem în această stare de indecizie, bâlbâieli şi superficialitate de 86 de ani: 61, de la lansarea unei idei până la materializarea ei şi încă 25 ani în care nu s-a făcut nimic pentru a fi pusă în valoare.

Ambele construcţii ar putea fi repere pentru turiştii români şi străini. Din păcate, niciuna dintre cele două nu au devenit obiective turistice. Adevăratul KM 0 este o bornă miliară² (nu militară, aşa cum este denumită în multe publicaţii!) care stă ascuns în spatele a două rânduri de grilaje, acoperit în mare măsură de vegetaţia bogată din curtea bisericii Sf Gheorghe. Nici borna de la Teatrul Naţional nu are o soartă mai fericită. Pe lângă faptul că arată bizar cocoţată pe un stâlp de beton vopsit în culorile tricolorului, a fost decorată şi cu o stranie bulină neagră care ar trebui să sugereze gaura din drapelul României fluturat de revoluţionari în ‘89. Amplasarea acestei borne în Piaţa Universităţii nu este de condamnat, dar adevărul istoric trebuie respectat. Pentru prima dată s-a scandat “Jos Ceauşscu” şi “Libertate” de către cei care s-au revoltat împotriva sistemului comunist în vestul ţării. Pentru acest motiv, Frontul Democratic Român a declarat Timişoara primul oraş liber din România (20 decembrie 1989). Atunci, acolo, în ziua zero, au început evenimentele care au declanşat schimbări istorice majore. Acum, aici, în capitală, suntem sufocaţi de prea multe simboluri, unele, din păcate, chiar anoste. Un asemenea simbol este KM 0 din Piaţa Universităţii. Nu este cazul KM 0 din curtea Bisericii Sf Gheorghe Nou. Cu puţin efort şi investiţii, acesta din urmă ar putea căpăta strălucire şi mai multă notorietate.

Când toate drumurile duceau la Roma

Tinerii din generaţiile botezate cu ultimele litere ale alfabetului folosesc rar expresii şi proverbe în conversaţiile uzuale. Am o vagă bănuială că unii nici nu le înţeleg şi e păcat. Alături de un vocabular bogat, expresiile, proverbele fac limba română mai expresivă. Dar nu despre aspectele lingvistice ale zilelor noastre vreau să scriu, ci despre ceea ce vedem în jurul nostru: monumente moderne şi vestigii ale unor vremuri demult apuse, unele originale, altele copiate cu tupeu, unele urâte rău, dar şi opere artistice care-ţi taie respiraţia.

A fost odată, în Roma Antică, un om politic, conducător militar şi dictator³ care a inaugurat o bornă kilometrică de formă cilindrică pentru a simboliza punctul de pornire al sistemului roman de şosele. Împăratul Cezar a decis ca această coloană de informare rutieră să fie amplasată în Senat, lângă monumentul dedicat lui Saturn.

Din nevoia de sistematizare şi standardizare au fost plasate borne similare în toată lumea. Multe sunt marcaje puţin spectaculoase – ex. Londra, Paris, Moscova sau Berlin. Nici chiar Meridianul 0 – Greenwich nu-ţi taie respiraţia. Cu toate acestea, turiştii se apropie fascinaţi de aceste marcaje, puncte de întoarcere în istorie, dar şi de pornire spre alte noi destinaţii turistice.

Prin comparaţie, monumentul din Bucureşti ar merita mai multă vizibilitate. Nu numai că realizarea artistică trebuie admirată, dar ea poate fi completată şi de istoricul acestui monument. Cu suişuri şi coborâşuri, ideea amplasării KM 0 în Bucureşti s-a finalizat cu greutate.

Inspirată de Miliara de Aur din Roma, municipalitatea Bucureştiului a decis în 1936 amplasarea unei borne similare şi la noi. Locul fusese stabilit de cartografii români după venirea lui Carol I. Tenace, determinat si foarte bine organizat, acesta avusese o adevarată obsesie privind dezvoltarea infrastructurii. Încă de atunci, punctul de pornire din Bucureşti spre hotarele României Mari a fost stabilit in fata Bisericii Sf Gheorghe Nou, de unde pornesc şoselele dispuse radial către alte localităţi şi unde opreau diligenţele negustorilor atraşi de faima Lipscanilor. A fost nevoie de mai mulţi arhitecţi şi sculptori pentru a ajunge la forma pe care o putem admira acum: Octav Doicescu, Constantin Baraschi, Horia Creangă, Stefan Niculescu. După ce a fost timp de câteva decenii modificat, devastat, demontat, acoperit cu pământ (1950 – 1952), Primăria Municipiului Bucureşti începe în 1992 acţiunea de restaurare la care participă o echipă largă de arhitecti din care au făcut parte Alexandra Chiliman Juvara şi sculptorul Ioan Bolborea.

Actualul glob de bronz are un diametru de 3 m şi înlocuieşte sfera din marmură neagră din proiectul iniţial pe care urma să fie amplasată o sculptură a Sfântului Gheorghe omorând balaurul. Deoarece Patriarhia nu a aprobat proiectul, lucrările au fost sistate. A început cel de-al Doilea Război Mondial şi s-a aşternut tăcerea. Globul pământesc este opera sculptorului Ioan Bolborea şi seamănă izbitor cu cel de pe monumentul aviatorului Zorileanu din Piata Quito. Bazinul care completează ansamblul are un diametru de aproximativ 17 m. Roza vânturilor şi peretele bazinului circular sunt realizate din mozaic, granit şi marmură. Acolo sunt simbolizate/ gravate cele opt provincii istorice şi numele unor oraşe-reşedinţă de judeţ care acum se află în Republica Moldova şi Bulgaria, dar au făcut parte din România Mare.

Probabil că România nu va mai deveni cea Mare, dar mai avem multe poveşti care aşteaptă să fie spuse, multe destinaţii care aşteaptă să fie descoperite. Globul pământesc stilizat din curtea Bisericii Sf Gheorghe este mai mult decât o simplă bornă rutieră. este o lecţie de istorie despre o perioadă plină de frământări de care este bine să ne reamintim din când în când.

NOTE:

¹Mircea Zorileanu (1883 – 1919), unul dintre pionierii aviaţiei româneşti, a fost al doilea aviator român brevetat dupa Ştefan Protopopescu. După intrarea României în război în august 1916, Zorileanu a fost numit comandantul unei escadrile de recunoaştere şi bombardament.

²Milliarium Aureum bornă kilometrică din marmură sau bronz aurit care marca locul de unde se făcea măsurarea şoselelor care porneau din Roma. Împăratul Cezar a fost cel care a avut această iniţiativă în anul 20 î.Hr.

Mai mult despre Millarium Aureum:

https://penelope.uchicago.edu/~grout/encyclopaedia_romana/romanforum/milliariumaureum.html

³Dictator = (în Republica Romană) autoritate, numită de Senat pe vreme de război, cu puteri extraordinare care puteau fi exercitate timp de şase luni. Conotaţia negativă a apărut când aceştia au început să abuzeze de funcţie.

Advertisement

Curcanii, vulturii şi mustangii

Mustangii – de obicei neobosiți, mereu neastâmpăraţi, iubitori de libertate – lenevesc. Deşi este aproape miezul zile, până şi grădinile par somnolente. Faţadele elegante ale impozantelor vile sugerează că nici locatarii lor nu şi-au făcut încă gimnastica de înviorare. Linişte. Trotuarele, unele, prea înguste nu te atrag să circuli pe ele. În amorţeala zilei de 1 Mai, deplasarea pe carosabil nu prezntă niciun pericol. Bolizii de toate culorile flanchează cuminţi drumul pe ambele părţi. Totul este amorţit. N-ai crede că te afli în zona Dorobanţi, punctul fierbinte al Bucureştiului de unde vin întâmplările picante şi scandalurile zgomotoase pentru programele de ştiri. Vă veţi întreba poate ce legatură există între cele trei vieţuitoare menţionate în titlu? Alăturarea nu pare logică, dar locul din Bucureşti de la care a pornit ideea articolului este legat de fiecare în parte,

Ziua când Dorobanţiul nu petrece

Doar într-o zi de sărbătoare poţi să te plimbi în linişte pe Calea Dorobanţilor. Petrecăreţii – baieţaşii excentrici, unii, şi fetiţele sexi, unele – s-au mutat pe litoral unde îşi etalează apetitul pentru distracţie și opulenţă. Pe Dorobanţi, traficul este în limite decente: nimeni nu claxonează, mijloacele de transport în comun nu sunt aglomerate. Cele mai multe magazine sunt închise, cofetăriile şi barurile sunt lipsite de animaţie. Doar din loc în loc, aromele de covrigi îi atrag pe pofticioşi spre binecunoscutele chioşcuri care împânzesc capitala. Astăzi, pe Dorobanţi, covrigii şi plăcintele tradiţionale au învins kebabul, shaorma sau sushi.

Ca cei mai mulţi bucureşteni care nu părăsesc Capitala într-o zi de sărbătoare am decis să iau drumul Herăstrăului, dar n-am mai ajuns la destinaţie pentru că tot ceea ce vezi pe Uliţa Herăstrăului îţi captivează atenţia şi te atrage ca un magnet. Da, aşa se numea acestă arteră care, pornind de lângă Biserica Albă spre actuala Piaţă Lahovary, lega vechile mahalale Popa Darvas, Pitar Moş, Precupeţii Vechi şi Sfântul Visarion de Herăstrău. Traseul actual măsoară peste 2.600 m din Piaţa Lahovary până în Piaţa Charles de Gaulle, iar numele l-a primit în cinstea dorobanţilor care au luptat in Războiul de Independenţă.

Dorobanţii de odinioară

Drumul s-a numit întâi Calea Fierăstrăului (de unde a derivat termenul Herăstrău) pentru că unul dintre capetele drumului ajungea la gaterul aflat pe malui Lacului Herăstrău. Se pare că schimbarea frecventă a numelor străzilor şi obiectivelor amenajate în Bucureşti este un “nărav” vechi şi fără leac. Parcul, de exemplu, a purtat mai multe nume: “Parcul Naţional”, Parcul Carol II”, “I.V.Stalin”. Astăzi se numeşte Parcul Regele Mihai.

Multe străzi au fost botezate, în semn de respect şi recunoştinţă, imediat după evenimente extrem de importante pentru ţara noastră, iar în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, dorinţa românilor de autonomie şi independenţă au oferit şanse reale pentru a le obţine. Patriotismul folosit cu o oarecare abilitate politică a dat rezultate în contextul unor conjuncturi internaţionale favorabile. Ca și curajul soldaţilor. Pe bune dreptate, artere importante din Bucureşti ne amintesc de panduri, dorobanţi şi călăraşi.

Actuala Cale a Dorobanţilor a fost traseul spre terenurile de instrucţie militară a dorobanţilor, binecunoscuţii soldaţi botezați şi curcani datorită penei de curcan purtată ca semn distinctiv pe căciulă.

Imagini pentru cărţi poştale

Actele de vitejie şi evenimentele istorice sunt acum eclipsate de frumuseţea şi luxul clădirilor construite în această zonă exclusivistă. Elitele Capitalei de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea fost înlocuite de noile elite, la fel de înstărite, la fel de dornice de petreceri şi cancan-uri, dar lipsite de rafinament. Din păcate, unele construcţii şi-au pierdut din strălucire. Altele şi-au păstrat eleganţa aristocratică. Privirea trecătorului este acaparată de frumuseţea micilor palate de pe tronsonul cuprins între Piaţa Romană şi Ştefan cel Mare. Dupa ce traversezi şoseaua, doar rezonanţa numelor de capitale date străzilor mai adaugă strălucire zonei. Mergând dinspre Şoseaua Ştefan cel Mare spre Colegiul Caragiale, arhitectura nu te impresionează prin opulenţă. Stilul Beaux Arts e inlocuit pe alocuri cu detalii arhitectonice tipice stilului românesc: case cu pridvor, scări exterioare şi balconaşe de lemn, ferestre cu arcade în formă de trifoi. Străzile sunt întrerupte de mici piaţete formate prin amplasarea a patru clădiri identice într-un patrulater larg care lasă spaţiu generos pentru lumină. În interior, o linişte profundă dătătoare de echilibru şi pace readuce un oarecare mister şi învăluie totul în parfumul vieţii mai puţin agitate din urmă cu un secol.

Aerul acesta uşor patriarhal dispare şi locul lui este luat de noi dimensiuni. Clădirile devin mai impozante, liniile arhitectonice, robuste. Am putea vorbi chiar de o armonie stilistică dacă echilibrul nu ar fi întrerupt de mici blocuri cu faţade banale, fără strălucire. Din fericire nu sunt multe. Bogăţia şi bunul gust predomină. Aici îşi fac concurenţă reşedinţe diplomatice, sedii de ambasade şi consulate, partide politice şi firme. Amatorii de fotografie pot să pornească la o adevarată vânătoare de comori arhitectonice, dar nici gurmanzii nu sunt nedreptăţiti; cafenele boeme, baruri şi restaurante cochete răsar de unde nici nu te aştepti.

Mergi pe străzi şi nu ştii ce să admiri mai întâi în acest cartier select. Majoritatea clădirilor sunt bine conservate, dar pentru că dezvoltarea cartierului a avut loc în perioada interbelică, multe dintre ele aşteaptă încă să fie restaurate. Parcelarea terenului, care a aparţinut boierului Filipescu, pare să se fi făcut haotic – dar este doar iluzie -, dar asta nu face plimbarea mai puţin plăcută. Pornind dinspre parcul Dorobanţi străzile sunt dispuse ca nişte raze care împart terenul în “felii de tort”. Pentru obţinerea autorizaţiilor de construcţie se impusese o regulă de aur: înălţimea clădirilor nu trebuia să depăşeasca 13 m. Rezultatul este bucuria de a vedea cerul oriunde te afli. Cupola albastră asigură acea lumină care îţi dă o stare bună şi chef de mers pe jos pe străzile, unele mai lungi, altele foarte scurte. Pe strada Paris faci o adevărată drumeţie de peste 1 km. Strada Berna, în schimb, se termină brusc după doar 100 de metri. În timp ce majoritatea străduţelor se întretaie în unghiuri drepte, pe strada Finlanda te învârteşti in cerc.

Sunt alei care te duc direct spre un parc umbros, aproape întunecat, cu puţine bănci şi vreo două leagăne, dar o mulţime de camere de supraveghere. Este clar că multe generaţii de bebeluşi sau copii care se întorceau de la şcoală au fost aduşi în acest refugiu de aer proaspăt şi miros de pământ mereu reavăn. Nu este populat. Doar un bunic împinge lent leagănul în care un copilaş de vreo trei ani savurează momentul. Se privesc cu un zâmbet pe buze, dar tac. Nu departe se aud glasuri de copii acoperite de instrucţiunile transmise cu ton autoritar de către adulţi. Au acaparat parcul modern, dotat cu loc de joacă şi echipamente foarte colorate. Zona Dorobanţi-Capitale nu duce lipsă nici de monumente. Fie că au sau nu legătură numele străzii sau cu istoricul cartierului, cel puţin nu deranjează. Din contră, sunt discrete şi denotă bun gust, în armonie cu eleganţa cartierului.

Merită să acordaţi atenţie monumentului din Piaţeta Quito dedicat lui Mircea Zorileanu (1883 – 1910), unul din pionierii aviaţiei din România. Dacă zăboviţi puţin o să vă frapeze asemănarea izbitoare dintre globul de aici sprijinit de cei patru vulturi şi cel din fata Bisericii Sfantul Gheorghe opera sculptorului Ioan Bolborea inaugurată in 1998. Rămâne un semn de întrebare.

Nu vom răspunde acum, pentru că oferta este prea generoasă ca să ne poticnim de o posibilă furăciune. În această reţea de străzi, fiecare detaliu este fotogenic, o sursă imensă de cadre perfecte pentru fotografii pasionaţi. Nu la fel de ofertantă este imaginea fostului parc Dorobanţi pe care nu poţi să-l eviţi dacă vrei să-ţi continui drumul pe Calea Dorobanţilor spre Televiziune și Herăstrău. Numele parcului s-a schimbat în Parcul “Constantin Brâncuşi”, statuia Lupoaicei Capitoline a fost înlocuită cu un bust micuţ, meschin şi trist al marelui sculptor. Doar copacii bătrâni şi un stol imens de porumbei dau viaţă parcului. În rest, iarbă neîngrijită şi nici urmă de vreo intervenţie creativă a specialiștilor în horticultură şi peisagistică. Nu-i nimic, mica deziluzie îmi face poftă de Herăstrău.

La Herăstrău birjar, la Herăstrău!

Dar nu înainte de puţină istorie şi câteva recomandări pentru cei care nu au timp sau gust de hoinăreală şi preferă să meargă la pont.

Pe numele său adevărat Calea Dorobanţilor, strada este pentru prima dată menţionată documentar în sec. al XVIII-lea. Alături de şoseaua Kisselef, Uliţa Herăstrăului asigura deplasarea bucureştenilor spre o zonă de relaxare oferită de lacurile din nordul oraşului. Rapid, parcul a devenit locul preferat pentru petrecerile de “Armindeni”. Etapa 1870 – 1920 a fost o perioadă de intensă dezvoltare a Bucureştiului de care a beneficiat şi nordul oraşului. Ai timp liber, vrei să-ţi plimbi copiii dar şi să le oferi prilejul întâlnirii cu arta şi istoria? Ai de unde alege. Un punct de pornire la îndemâna oricui ar fi Piaţa Dorobanţi unde ajung multe mijloace de transport public direct sau de tranzit, inclusiv metroul.

De aici, puteţi alege strada Sofia pentru a va îndrepta spre Bulevardul Aviatorilor. Pe ambele laturi ale străzii se răsfaţă vile masive, maiestuoase, unele înscrise in categoria monumentelor istorice. Ferestrele Art Deco sunt vecine cu elemente din stilul neoromânesc. Inserţiile din lemn şi turnuri care te duc cu gândul la cetăţile ţărăneşti se întâlnesc cu brâuri elegante de cărămidă aparentă. Întreg cartierul este o colecţie de opere arhitectonice ale unor mari arhitecţi: Grigore Cerchez, Duiliu Marcu, Horia Creangă, Gheorghe Simotta, Petre Antonescu etc.

Dacă aţi acceptat propunerea şi vă îndreptaţi spre Bulevardul Aviatorilor nu puteţi ocoli Monumentul Eroilor Aerului sau Muzeul Zambaccian.

Străzi şi monumente, totul în zonă aminteşte despre luptătorii militari şi civili. Chiar și o parte dintre casele cu grădini. După parcelarea Filipescu, mai târziu, printr-o parcelare a Societăţii Comunale pentru Locuințe Ieftine, case din cartier au fost oferite ofiţerilor care participaseră la război, în semn de recunoaştere pentru fidelitate şi dăruire.

Vechile poveşti despre oameni, locuri şi istorie pot să continue la nesfârşit. Altele noi se vor scrie. Unele vor ajunge în vogă, altele vor fi date uitării. Singurele minuni pe care le vom privi mereu cu interes rămân minunile arhitectonice, foto-reportajele realizate de primul documentarist de război, Carol Popp de Szathmari (1812 -1887), pictor, grafician şi fotograf născut la Cluj, picturile lui Nicolae Grigorescu sau paginile dedicate acelei felii de istorie românească.

Dorobanţi români în faţa redutei de la Smârdan, creion şi tuş (Carol Popp de Szathmari) 
Nicolae Grigorescu – Sentinela
Dorobanţi în echipament de război.
ANR, SANIC, colecţia Fotografii, BU-F-01073-2-00020

REȚEA LICEE PRIVATE – BUCUREȘTI

În Capitală există 26 licee private (teoretice sau vocationale), cele mai multe fiind în Sectorul 1, conform informațiilor oferite de site-ul ismb.edu.ro.

SECTORUL 1

  1. Avenor College – str Drumu Pădurea Pustnicu, nr 125 A

(dublă acreditare: românească și britanică, învățare bilingvă: în lb română și engleză)

https://www.avenor.ro/

2. Liceul Internațional Ioanid – Calea Grivitei, nr 1

(program intensiv de lb engleză)

https://www.ioanid.com

3. Liceul Teoretic “Genesis College” – str Aron Cotruș, nr 51

https://genesis.ro/

4. Liceul Teoretic “Școala Mea” – str Valiug, nr 12-18

(profil uman, științe, științe sociale, inginerie)

https://scoala-mea.com/

5. Liceul Teoretic “Școala Europeană București” – str Băiculești, nr 33; bd Poligrafiei, nr 69-71

(specializări: mate-info, științele naturii, bilingv engleză, bacalaureat internațional)

https://scoalaeuropeana.ro/

6. Liceul Teoretic Național – str Buzești, nr 14-18

(specializări: mate-info, științele naturii, științe sociale, filologie, intensiv engleză)

https://www.liceulnational.ro/

7. Liceul “FEG” – str Walter Mărăcineanu, nr 1-3

(specializare științe sociale, gratuit cursuri de zi, cursuri frecvență redusă cu plată)

http://www.scoalafeg.ro/

8. Liceul Particular “Onicescu-Mihoc” – Calea Griviței, nr 56

9. Liceul Teoretic German “IDEES” – str Făgăraș, nr 9-13

(specializări: mate-info, științele naturii, științe sociale, filologie, predare în limba germană ca limbă maternă)

https://idees.ro/

SECTORUL 2

  1. Liceul Teoretic “Sfinții Trei Ierarhi” – str Oltețului, nr 15

(specializări: mate-info, științele naturii, filologie, științe sociale)

https://www.ltsti.ro/

2. Liceul Pedagogic “Anastasia Popescu” – str Ion Heliade Rădulescu, nr 18

(profil pedagogic)

https://www.anastasiapopescu.ro/scoala/

3. Liceul Teoretic “Dr. Mioara Mincu” – str Viitorului, nr 161-163

(specializare științele naturii)

https://liceulmincu.ro/

4. Liceul Teoretic Internațional București – str Hambarului, nr 12A

5. Liceul Teoretic “New Generation School” – str Agricultori, nr 87

SECTOR 3:

  1. Complexul Educațional Laude-Reut – str Iuliu Barasch, nr 15; str Cluceru Udricani, nr 12

(specializări: mate-info, științele naturii, științe sociale; cursuri de business, media și diplomație)

https://www.laude-reut.ro/

2. Liceul Teoretic Internațional de Informatică București – str Balta Albina, nr 9; șos Colentina, nr 64B

(specializări: mate-info, filologie)

https://ichb.ro/

3. Liceul Teoretic “Mihai Ionescu” – str Căuzași, nr 43

(specializare științele naturii)

https://scoalamionescu.ro/

4. Liceul Teoretic “Victoria” – str Turturelelor, nr 11A

(profil uman)

https://www.liceulteoreticvictoria.ro/

5. Liceul “Profesia” – str Ilioara, nr 16

(învățământ de zi și cu frecvență redusă; specializări filologie și economic/ tehnician în activități economice)

https://www.profesia.ro/

6. Liceul Teoretic “Hyperion” – șos Mihai Bravu, nr 288C

(specializări: filologie intensiv engleză, mate-info, științele naturii, economic; cursuri la zi și cu frecvență redusă)

http://liceulhyperion.ro/ 

SECTOR 5:

  1. Liceul “Nicolae Steinhardt”  – șos Viilor, nr 33

(specializări: teologie pastorală, filologie, vocațional pedagogic)

http://www.steinhardt.ro/prezentare.php

SECTOR 6:

1. Liceul Teoretic “King George” – str Piscul Crașani, nr 17; intr Capelei, nr 5-7, 9B; str Stupca, nr 6

http://www.king-george.ro

2. Liceul “Româno-Finlandez” – str Răsăritului, nr 59

(specializarea științe sociale)

Bun venit

3. Liceul Teoretic “ATLAS” – str Lujerului, nr 26, bd Timișoara, nr 60D

(specializări: filologie, învățător-educator, educator-puericultor)

https://scoalaatlas.ro/

4. Colegiul UCECOM “Spiru Haret” – str Econom Cezărescu, nr 47-59

http://www.ucecom-spiruharet.ro/ 

5. Complexul Școlar “Cronos” – str Chibzuinței, nr 15-17

(specializare filologie intensiv engleză; cursuri la zi și cu frecvență redusă)

https://www.scoalacronos.ro/

REȚEA ȘCOLI PRIVATE – BUCUREȘTI

În Capitală există peste 50 școli private (cu nivel primar și/ sau gimnazial), cele mai multe fiind în Sectorul 1, conform informațiilor oferite de site-ul ismb.edu.ro.

SECTORUL 1

  1. Liceul Pedagogic Ortodox “Anastasia Popescu” – Bd Ficusului, nr 38 A

(*la clasa pregătitoare se pot înscrie numai copiii care au parcurs cel puțin grupa mare integral în cadrul grădinițelor “Arc-en-ciel”)

https://www.anastasiapopescu.ro/scoala/

2. Little Genius – str Carol Knappe, nr 95

https://www.littlegenius.ro/

3. Școala Primară “Atlanthea” – str Bârlogeni, nr 46

http://www.atlanthea.ro/ 

4. Școala Primară Matei International School – sos Gheorghe Ionescu Sisești, nr 40

https://mateischool.ro/

5. Școala Primară “Teddybär” – str Carol Knappe, nr 57

http://www.teddybar.ro/ 

6. Școala Primară “Arkedo & International School” – str Grigore Gafencu, nr 84 A

https://www.arkedo.ro/

7. Școala Primară “Helikon-București” – str gen H.M.Berthelot, nr 25

https://www.scoalahelikon.com/

8. Școala Gimnazială “Smart Kids” – str Ctin Dobrogeanu Gherea, nr 22A; str Pieței, nr 44

https://scoalasmartkids.ro/

9. Școala Gimnazială “Fridolin” – str Făgăraș, nr 9-13

https://www.dskfridolin.ro/

10. Școala Gimnazială “Liberă Waldorf” – str gen H M Berthelot, nr 25

https://www.scoalalibera.ro/

11. Școala Gimnazială “Avenor” – str Drumu Pădurea Pustnicu, nr 125 A

https://www.avenor.ro/

12. Școala Gimnazială “Aletheea” – str Piscul Moșului, nr 10

https://www.aletheea.ro/

13. Liceul Internațional Ioanid – str Nicolae Iorga, nr 21

https://www.ioanid.com/

14. Liceul Teoretic “Genesis College” – str Străulești, nr 89 A

https://genesis.ro/

15. Liceul Teoretic “Școala Mea” – str Valiug, nr 12-18

https://scoala-mea.com/

16. Liceul Teoretic “Școala Europeană București” – str Băiculești, nr 33; bd Poligrafiei, nr 69-71

https://scoalaeuropeana.ro/

17. Liceul Teoretic Național – str Buzești, nr 14-18

https://www.liceulnational.ro/

SECTORUL 2

  1. Scoala Primară Montessori MSB – MKB – str Agricultori, nr 79

https://www.montessoribucuresti.ro/

2. Școala Gimnazială “Luca” – str Sânmedru, nr 25

https://scoalaluca.ro/

3. Școala Primară “Monterra” – str arh Gheorghe Mandrea, nr 6

https://scoalamonterra.ro/

4. Școala Primară “Pick Me Academy’ – str Agricultori, nr 79

https://pickmeacademy.ro/ro/

5. Școala Gimnazială “Zeppelin Schule” – str Icoanei, nr 17A

https://www.zeppelinschule.ro/

6. Liceul Teoretic “Sfinții Trei Ierarhi” – str Oltețului, nr 15

https://www.ltsti.ro/

7. Liceul Pedagogic “Anastasia Popescu” – str Ion Heliade Rădulescu, nr 18

(*la clasa pregătitoare se pot înscrie numai copiii care au parcurs cel puțin grupa mare integral în cadrul grădinițelor “Arc-en-ciel”)

https://www.anastasiapopescu.ro/scoala/

8. Liceul Teoretic “New Generation School” – str Agricultori, nr 87

SECTOR 3:

  1. Școala Primară “ISB” – șos Gării Cățelu, nr 1R

https://isb.ro/

2. Școala Primară “Spectrum” – str Balta Albina, nr 9; șos Colentina, nr 64B

https://www.spectrum.ro/

3. Școala Primară “Inaschool” – str Colței, nr 19; str Lacul Gorgova, nr 2

https://inaschool.ro/

4. Școala Primară “Sincron” – Calea Vitan, nr 106-108

http://www.scoalasincron.ro/

5. Școala Primară “Montessano” – str Parfumului, nr 9; str Labirint, nr 97-99

https://www.montessano.ro/

6. Școala Gimnazială “Ana Lugojana” – str Ilioara, nr 16; str Postăvarul, nr 20A; str Traian, nr 48

https://ana-lugojana.ro/

7. Școala Gimnazială “Just 4 Kids” – șos Mihai Bravu, nr 428; str Vântului, nr 27

https://just4kids.ro/scoala-gimnaziala/

8. Școala Gimnazială Metropolitana “Arc” – str Eșarfei, nr 63-71

https://www.scoala-arc.ro/

9. Complexul Educațional Laude-Reut – str Iuliu Barasch, nr 15; str Cluceru Udricani, nr 12

https://www.laude-reut.ro/

10. Liceul Teoretic Internațional de Informatică București – str Balta Albina, nr 9; șos Colentina, nr 64B

https://ichb.ro/

11. Liceul Teoretic “Mihai Ionescu” – str Căuzași, nr 43

https://scoalamionescu.ro/

SECTOR 4:

  1. Școala Primară “Big Smile” – str Cuza Vodă, nr 121

https://www.bigsmile.ro/

2. Școala Primară “Iepurașul Bocănilă” – str Iarba Câmpului, nr 91

https://www.iepurasulbocanila.ro/

3. Școala Gimnazială “Step by Step” – str Plugarilor, nr 10-14

https://scoalastepbystep.ro/

4. Școala Gimnazială “Kids Palace” – str Obolului, nr 10

5. Școala Gimnazială “International Premium School of Bucharest” – str Berceni, nr 24

https://premiumschool.ro/

6. Școala Gimnazială “SEB” – str Mărțișor, nr 22

https://www.scoala-elementara.ro/

SECTOR 5:

  1. Școala Primară “Micul Lord” – str Petre Ispirescu, nr 54B

https://www.micul-lord.ro/

2. Școala Gimnazială “CONIL” – str. Drumul Cooperativei, nr 55; str dr Victor Poloni, nr 14; str Pietrele Doamnei, nr 21B

https://conil.ro/

3. Școala Gimnazială “RUT” – str Lacul Bucura, nr 9-13

https://scoalarut.ro/

SECTOR 6:

  1. Școala Primară “SEK” – Splaiul Independenței, nr 319

https://sekbucuresti.ro/

2. Școala Primară “Rose Mary” – str Doniței, nr 4

http://www.scoalaprimararosemary.ro/

3. Liceul Teoretic “King George” – str Piscul Crașani, nr 17; intr Capelei, nr 5-7, 9B; str Stupca, nr 6

https://www.king-george.ro/

4. Școala Gimnazială “Planeta Copiilor” – str Gabriela Szabo, nr 3-11

5. Liceul “Româno-Finlandez” – str Răsăritului, nr 59

6. Liceul Teoretic “ATLAS” – str Lujerului, nr 26, bd Timișoara, nr 60D

https://scoalaatlas.ro/

Perii seculari şi saşii

Perele nu se află în topul celor mai iubite fructe de către români. Merele sunt pe locul întâi, urmate în clasament de portocale şi banane. Nu voi continua cu statisticile sau preferinţele şi obiceiurile alimentare ale poporului nostru.Trebuie să recunoaştem că oscilăm între tot felul de diete şi suntem influenţaţi de trendurile lansate de marii manipulatori: site-urile sociale. Dar nu despre preferinţe alimentare e vorba. Ideea articolului a pornit de la o experienţă strict personală şi câteva amintiri amuzante din copilărie. Intenţia nu s-a materializat imediat, iar acum, după multe amânări, tema propusă a evoluat într-o direcţie la care nu m-am aşteptat, şi, sincer, nu-mi pare rău.

Domnul Pătru

Într-o zi, la scurt timp după declanşarea pandemiei, am primit o notificare pe Facebook de la un grup internaţional intitulat What can you see from your window? Întrebarea a fost ca un declic. Am fugit la fereastră şi, dintre toate lucrurile aflate în curte, primul lucru pe care mi-au căzut ochii a fost dl. Pătru, părul. L-am cam ignorat de-a lungul anilor. Florile lui nu prea m-au emoţionat în mod deosebit, perele zemoase, extrem de parfumate erau mâncate de vrăbii. Hmmm! L-am măsurat de la distanţă de parcă îl vedeam pentru prima dată. Nu mi-am dat niciodată seama cât este de înalt. Cred că are mai mult de 10 m. Acum vreo 4 ani, după o toaletare mai drastică, a rămas cu cu vreo 3 m mai scund. Wow, să fi avut 13 – 14 m?! A fost plantat acum 83 de ani împreună cu un prun, un vişin si un piersic. Doar el a primit un nume, doar el s-a acomodat climei şi solului din Bucureşri. Am oare un păr-campion în gradină? După o documentare minuţioasă am obţinut răspunsul la întrebare, am cules o informaţie interesantă şi mi-am făcut un plan de vacanţă.

Lunga vară secetoasă 2022

Puţină istorie

Povestea ne duce cu peste 200 de ani în urmă, pe Dealul Cocoş, Bistriţa-Năsăud, undeva în colţul din nord-estul Transilvaniei. Începând cu Evul Mediu, istoria acestei zone pare să fi trecut prin schimbări importante. Având nevoie de protectie sporită, regatul ungar îşi întăreşte sistemul de apărare şi începe un procesul de colonizare. Flamanzi, valoni, saxoni, bavarezi, cunoscuţi sub numele generic de saşi au fost aduşi înTransilvania. În ciuda colonizării, invaziile repetate slăbesc statul ungar. Urmările au fost devastatoare, dar asta nu a împiedicat expansiunea celor şapte mari oraşe fortificate populate de saşi -Bistritz (Bistriţa), Hermannstadt (Sibiu), Klausenburg (Cluj), Kronstadt (Braşov), Mediasch (Mediaş), Mühlbach (Sebeş) şi Schässburg (Sighişoara) -, de unde şi numele german al Transilvaniei: Siebenburgen.

Moştenirea săsească

Dar să trecem uşor peste istorie, deşi foarte interesantă, pentru a reveni la prezentul atât de interesant şi el. Bistriţa şi împrejurimile merită mai multă atenţie. Oraşul, pentru monumentele de arhitectură, siturile arheologice, bisericile, şcolile şi parcurile sale, iar împrejurimile, pentru peisaje, conace, parcuri dendrologice. O menţiune aparte merită localitatea Unirea şi Dealul Cocoş. Tot despre saşi este vorba, despre spiritul lor practic şi gospodăresc. Aproape 1.000 de peri cu vârste de până la 250 de ani au fost plantaţi pentru a feri gospodăriile oamenilor de mistreţii şi urşii în căutare de hrană. Până acum câţiva ani, perii şi-au îndeplinit menirea nederanjaţi de “grija” oficialităţilor. Încă viguroşi, perii plantaţi de saşi mai dau rod. Sunt soiuri diferite, aproape 20 dintre ele necunoscute astăzi. Nu au avut nevoie de tratamente fitosanitare, nu s-au făcut tăieri. Parcul cu Peri Seculari a devenit un proiect important pentru Organizaţia Lions Bistriţa şi se află acum pe traseul Via Transilvanica. Voluntarii organizaţiei au plantat deja 80 de puieţi din soiuri vechi, au construit punctul de informare Casa lui Mihai şi activitatea va continua până la asigurarea protecţiei complete a parcului.

SOS Parcul perilor seculari

Toate bune şi frumoase, dar proiectul Lions a trezit şi dorinţa de implicare a oficialităţilor. Şi iată că Dealul Cocoş a fost dotat cu două pârtii de ski. Ideea ar fi fost strălucită dacă zona ar fi potrivită. Dealul nu e prea înalt, iar ninsorile nu sunt nici pe departe abundente. Ca dovadă, anul trecut nu s-a schiat deloc şi pe deasupra a avut loc o alunecare de teren care a compromis pârtia cea mare. O investiţie de milioane de euro a fost compromisă. Primarul nu se lasă descurajat şi e dispus să mai pună la bătaie încă 29 mil. de lei pentru o sanie pe şine. O fi bine, o fi rău? Asta hotărăsc bistriţenii. Sper că aceste planuri să rămână într-un perimetru restrâns şi să nu aflăm despre defrişări în zona perilor.

Aşadar, am oare un păr-campion în gradină? Nici pe departe. Dar sunt mândra posesoare a unui păr bătrân cu alura unui domn elegant ajuns la vârsta senectuţii, iar planul pentru vacanţa de vară mă va duce direct la Bistriţa sau voi alege o temă de drumeţie pe Via Transilvanica, prelungită cu 2 km pentru a trece şi prin Bistriţa, prilej ca şi livada cu peri seculari să fie inclusă pe acest traseu.

Vă recomand:

https://timponline.ro/ce-a-distrus-si-ce-ameninta-livada-cu-peri-seculari-de-pe-dealul-cocosului-unica-in-judet-si-chiar-in-romania/

SĂ VĂ ADUCĂ ÎN SUFLET FRUMOSUL!

Anul acesta, primăvara pare destul de timidă. Angela Similea nu ne-a uitat însă și ne-a urat să primim FRUMOSUL în suflete. Avem nevoie, într-adevăr. Postarea ei a adunat din nou mii de reacții pe FB: https://www.facebook.com/photo?fbid=759840872170175&set=a.209505850537016

Angela Similea este o prezență rară astăzi, deși publicul și-o dorește din nou pe scenă. Scurtul său discurs pe scena Teatrului de Revistă “Constantin Tănase” de acum câteva săptămâni a emoționat spectatorii acelei seri. Angela Similea se afla în sală și, deși nu a cântat, a urcat pe scenă pentru câteva minute. De fapt, artista a debutat chiar pe scena Teatrului de Revistă din București și a povestit circumstanțele în care a avut loc acest eveniment. Discursul Angelei este redat aici:

https://www.facebook.com/watch/?ref=saved&v=1391261228283695

“Să alegem întotdeauna să ne sprijinim pe ce este frumos în viață.”

Angela împlinește 77 ani în această vară și în ultimii ani a preferat viața privată, extrem de discretă, ieșind din lumina reflectoarelor. Primul succes a fost premiul II la Festivalul Internațional Cerbul de Aur de la Brașov, din 1970. Dintre compozitorii care i-au oferit partituri îi amintim pe: Marius Țeicu, George Grigoriu, Florin Bogardo, Marcel Dragomir etc. Vocea ei specială a fost descrisă ca fiind “un glas vibrant, profund, cu o întindere muzicală inconfundabilă, cu un timbru vocal specific, o voce inimitabilă, dar și de neînlocuit” și “o voce cu nuanțe de cristal, cu un timbru aparte, inconfundabil”.

sursă foto: http://www.facebook.com

MIHAI ȘORA – OMUL PUȚIN MAI MARE CA ROMÂNIA

“…radiant joy, genuine joy – since 1916” (FB)

Când România abia se dezmeticea după evenimentele din Decembrie 1989, în penultima zi a anului, Mihai Șora (7 noiembrie 1916 – 25 februarie 2023) devenea primul ministru al învățământului, într-un stat care visa la democrație, la o viață liberă și o școală eficientă și puternică. A părăsit după doar câteva luni scaunul ministerial, în semn de protest față de mineriadele din 13-15 iunie 1990.

În seara aceasta, soția sa, scriitoarea Luiza Șora a postat pe pagina FB:

“Iubitule,

ai fost fericire pură: nu doar un om frumos, ci Frumusețea însăși, credința, nădejdea și dragostea, cum spune cuvântul apostolic. Și niciodată nu-ți voi fi îndeajuns de recunoscătoare pentru tot ce mi-ai dăruit timp de aproape două decenii. Tu m-ai scos de pe șinele destinului meu și m-ai legat ireversibil și armonios de al tău, cu o grație de care numai tu erai capabil și pe care nu mulți pământeni o pot cuprinde cu mintea sau cu inima.

Încă nu știu cum va arăta ziua de mâine, nici toate cele care vor urma. E dincolo de puterea mea de acceptare. Unii oameni ar trebui să trăiască veșnic – nu numai în Rai, unde, negreșit, tu vei sta, ci și pe punctul acesta albastru, boțul de apă și humă care plutește în spațiu și pe care opt miliarde de alte făpturi omenești – dar niciuna ca tine – conviețuiesc, se ceartă sau se iubesc, se războiesc ori își sunt – unele, altora – sprijin.

E frig fără tine, iubitule.

Aziul”

Cu numai 4 zile în urmă, filozoful ne întâmpina în stilul inconfundabil, pe pagina sa FB:

“Bună dimineața, copii!

Că Bellezza și Bruttezza sunt legate știm deja. Esențial e să nu le gândim și așezăm pe aceeași treaptă, la același nivel sistemic, ideatic. Și nu, cea dintâi nu câștigă întotdeauna în conflictul cu cealaltă, oricât de încrezători am fi sau bătăioși când trebuie salvată. E ceea ce spunea cândva Aron despre democrație: trebuie să fii naiv sau desprins de realitate ca să crezi că democrația are mereu câștig de cauză, că rațiunea este – din capul locului și pentru totdeauna – victorioasă. De aceea, insista Aron, trebuie să înarmezi înțelepciunea [“armer la sagess”]. Cu alte cuvinte, să nu cedezi nimic statelor totalitare, nici militar, nici în planul ideilor.

Ce are mai de preț Europa sunt tocmai mințile cetățenilor ei; în ele se află resursele, din ele vin și bunăstarea, și tehnologiile, libertățile individuale și pacea. Ele trebuie protejate cu orice preț de toxinele propagandei statelor totalitare, de veninul și falsurile distilate în presa aservită, de ideologi și extremiști care abia așteaptă să ajungă la putere. Mințile oamenilor, așadar, discernământul și capacitatea lor de înțelegere sunt adevărata miza a acestui secol, pentru lumea liberă.

Și iată de ce, dacă aș fi librar, aș pune cărțile de logică, de filozofie și istorie la intrare, în locuri vizibile… Nu înghesuite la etajul doi (spre care arăt acum cu degetul, scuze), unde nu urcă toată lumea.

Zi senină tuturor.”

Mass media nu s-a grăbit să anunțe plecarea umanistului la 106 ani. Pe site-urile sociale curg însă mesaje de la oameni care l-au cunoscut profesional sau personal, care s-au intersectat vreodată în viață cu el, de la admiratori ai spiritului său.

Maia Sandu (Președintele Republicii Moldova): “Mihai Șora nu mai este printre noi. Mihai Șora ne-a spus să fim buni și ne-a lăsat atâta înțelepciune, încât va fi mereu parte din noi.”

Vlad Voiculescu (fost Ministru al Sănătății):Domnul Șora este unul dintre darurile primite de generația noastră. O conștiință venită, parcă, dintr-o lume mai bună.

L-am cunoscut personal pe Mihai Șora, ca mulți alții, doar în anii din urmă. În Piața Victoriei, atunci când a scris pe zăpadă cele trei cuvinte care pentru mulți au definit ani întregi: „Iarna rezistenței noastre”.

Atunci când societatea noastră a avut mai mare nevoie, Mihai Șora ne-a fost conștiință, model de civilitate, de reziliență și de încredere în ceea ce are mai bun țara și poporul ăsta.

Dumnezeu să îl odihnească în pace!

Putere minunatei sale soții, Luiza Șora!

Mihai Șora va rămâne mereu în inimile noastre!”

Radu Vancu (conferențiar, Universitatea “Lucian Blaga”, Sibiu): “Mulțumim pentru tot, domnule Mihai Șora.

Ați construit, vreme de 106 ani, unele dintre lucrurile pe care le identificăm cu România în ce are ea mai bun.

De la “Biblioteca pentru toți”, cu cele mai bune cărți ale lumii în ediții accesibile tuturor. Și până la civismul exemplar al ultimelor dumneavoastră decenii, o demonstrație că etica implicată e posibilă necontenit la orice vârstă.

Ați fost & veți rămâne, pentru mulți dintre noi, imaginea acestei Românii – așa cum s-a construit ea cu tot ce avea mai bun & cum vom continua să visăm că poată să devină.

Așa cum ne îndemnați în fotografia asta care mă emoționează enorm (al cărei autor îmi pare rău că nu-l cunosc), nu vom renunța să visăm la România pe care și dumneavoastră ați visat-o & ați întruchipat-o.

Drum lin.

Andrei Crăciun (doctor in Științe Politice):Pe domnul Șora l-am văzut o singură dată și nu am vorbit niciodată. Avea o sută de ani și mergea cu metroul. Venise toamna și purta pălărie. Era, pesemne, octombrie.

Eram la Piața Romană. Era aglomerat în metrou, domnul Șora părea să fie singur, nu cred că în clipa aia călătorea cu cineva, că era însoțit. Sau nu mi-am dat eu seama.

Era de o eleganță care contrasta izbitor cu restul oamenilor din subteran, de parcă venise din alt secol, ceea ce era adevărat.

Era și o oră la care metroul era plin de adolescenți, de tineri, de studenți și domnul Șora îi privea și zâmbea într-un fel pe care nu l-am uitat, ca și cum era plin de înțelegere față de zgomotul acela tineresc, căci erau și foarte gălăgioși. Părea și singurul dintre noi care ajunsese deja la suprafață.

Chiar dacă nu aș fi știut cine e, omul acesta oricum rămânea cu tine, era pur și simplu din alt film, un altfel de om, dintr-un alt material uman, dintr-o altă epocă, era diferit și se vedea că era mai bun.

Stăteam amândoi în picioare și ne țineam de barele metalice. Metroul era, cum spuneam, teribil de aglomerat. Nu părea să fie deranjat de acest amănunt, ba chiar dimpotrivă.

Mi-am zis în gând: iată un om care iubește viața așa cum e ea. L-am salutat din cap, a continuat să zâmbească, eu am coborât la Universitate și domnul Șora a mers mai departe și asta a fost tot.

Teatrul Național “I.L.Caragiale”, București:La 106 ani, domnul Mihai Șora s-a stins din viață. Un prieten al Teatrului Național din București, nelipsit în ultimii ani la spectacole, mereu cu un gând bun și mereu alături de actori!

Ne-am bucurat și am fost onorați să îl avem alături la Conferințele TNB și l-am ascultat cu luare aminte. A fost un reper pentru lumea culturală românească și pentru noi toți în general. Și va rămâne astfel, dincolo de timp.

Dumnezeu să-l aibă în pază!

Colectivul TNB

Ligia Deca (Ministrul Învățământului):Trăim, astăzi, despărțirea de Mihai Șora, cel care ne făcea să credem în viitor prin tinerețea spiritului său. Mereu deschis spre nou, spre progres, primul ministru al educației de după Revoluție a reprezentat un reper de demnitate morală și intelectuală, demisionând în semn de protest față de mineriada din 1990 şi ale sale crime împotriva celor considerați intelectuali.

Se spune că cei care luptă pot pierde, iar cei care nu luptă au pierdut deja. Mulțumesc, Mihai Șora, pentru că ați știut să nu pierdeți, nerenunțând la a lupta permanent pentru noi toți, într-un mod atât de elegant și de discret.”

Mirela Alis Dobrescu:Mulțumim, domnule Mihai Șora, pentru înțelepciunea pe care ne-ați oferit-o, pentru lecțiile de demnitate și pentru fiecare clipă de lumină! Mulțumim pentru umorul fin cu care ne-ați făcut să zâmbim de-atâtea ori și pentru fiecare “Bună dimineața, copii!” Mulțumim, domnule Șora, că ați existat și pentru tot ceea ce ați împărtășit cu noi! Drum lin!

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Adrian Wiener (deputat):Mulțumesc, domnule Șora. Pentru speranța și luciditatea pe care cu atâta generozitate mi le-ati dat.

Din vârful unui secol lumea asta se vedea mai frumoasă decât este; cu fluturi și copaci și bunătate și îngeri și ceai de tei; la o aruncătură de băț de Dumnezeu. Adio, Mihai ȘORA!

Cristina Bogdan (decan Facultatea de Litere, Universitatea București):A spus-o Radu Vandu pe limba inimii mele. Dumnezeu să vă primească în rândul înțelepților curajoși și generoși, domnule Șora!

Edmond Niculușcă (director ARCEN):Mihai Șora s-a stins la 106 ani. Dumnezeu să-l odihnească! Cu moartea domnului Șora se închide un capitol al culturii noastre.”

Marilena Rotaru (jurnalist TVR):Plecarea domnului Șora închide o lume a înaltelor modele morale și intelectuale pe care o credeam eternă. Ce tristețe să simți că trăirile nu mai încap în cuvinte! Drum bun pe meleagurile cerești cele veșnice, domnule Șora! Recunoștință pentru neprețuitele învățături primite! Veșnică pomenire!

Condoleanțe doamnei Luiza Palanciuc Șora!

Comisia Europeană în România:Mihai Șora (7 noiembrie 1916 – 25 februarie 2023):

„Iar inima mi-a bătut mai puternic văzând, de la intrare, lângă steagul României, steagul Europei – bucata aceasta de cer albastru, înstelat, la care, nici în cele mai îndrăznețe visuri ale dascălilor mei ori ale mele, acum o sută de ani, nu am fi visat.”

Mulțumim, domnule Mihai Șora! Vom păstra și duce mai departe încrederea dumneavoastră că, împreună, suntem mai buni.

Drum lin!

Oana Vasiliu (psiholog): Tare rău îmi pare să aud că s-a stins domnul Mihai Șora.

Timp de o oră i-am fost sprijin și ghid, dumnealui și soției sale, prin Iași, la un protest rezist împotriva OUG 13.

Țin minte că m-am simțit onorată să îi vorbesc. Mai țin minte cum de fiecare dată când venea cineva la el să facă o poză, să îl salute, își scotea mănușa și întindea mâna, în condițiile în care mie mi se părea destul de frig.

Mă uitam la gesturile lui pline de eleganță. Si câtă putere avea în cuvânt…

Pentru mine a fost și va rămâne o ancoră în vremurile acestea destul de tulburi. Și recunosc că aș fi vrut să mai rămână printre noi. Deși Dumnezeu decide…

Drum lin, domnule Șora! Și mulțumim pentru tot ce ați făcut pentru noi

Mesajul lui Mihai Șora către Victor Rebengiuc, pe 10 februarie 2023, cu ocazia zilei de naștere a actorului care împlinea 90 ani:

Dragul meu,

cum am trecut deja pe acolo, dă-mi voie să-ți spun:

la 90 – suntem Rege. Urmează categoria Faraon, care ține cam zece ani. De la 100 – apoteoza Tutankhamon, unde te aștept, desigur, cu brațele deschise și licoarea zeilor.

Să fii sănătos și vesel!

La mulți ani!

P.S. Desenul e căznit (greu de prins și coroana Regelui, și bărbuța Faraonului), dar e din inimă.

Te îmbrățișez!

Mș

LE: Comunitatea ”Corupția Ucide” anunță un eveniment public în memoria lui Mihai Șora. Participanții sunt invitați să îi aprindă o lumânare, ”la Girafă”, spațiul din fața Muzeului Antipa, unde filosoful obișnuia să participe la protestele din Piața Victoriei. Evenimentul va avea loc în intervalul 25 februarie, ora 21:30 – 26 februarie, ora 23:00.

surse foto: Facebook

WEEKEND EUROPEAN

Românilor nu le-a lipsit niciodată plăcerea de a călători: o plimbare şi un weekend într-o pădure, un picnic cu prietenii pe marginea unui râu, un sejur la mare sau o staţiune balneară. Aşa se relaxau bunicii noștri. Acum, pentru unii dintre noi, turismul a devenit o pasiune, chiar un stil de viaţă. Intrarea în Uniunea Europeană a fost un vis îndeplinit pentru cei mai înflăcăraţi turişti: eliminarea vizelor. Dar visul a mers mai departe spre o zonă de libertate de mişcare fără controale la frontiere. Pe 8 iunie 2011, Parlamentul European a avizat favorabil proiectul de aderare a României la Schengen. Am rămas în aşteptare şi aşteptarea s-a transformat în deziluzie.

UN PAHAR DE VIN ÎN CARE S-A TURNAT OTRAVĂ

Ce este singurătatea poetului? Un număr de circ neanunțat în program.

Ce este o lacrimă? Un cântar în așteptarea greutăților.

Ce este beția? O filă albă între altele colorate.

Ce este uitarea? Un măr copt în care s-a infipt o suliță.

Ce este întoarcerea? Aproape nimic, dar ar putea să fie un fulg de zăpadă. E o iarnă care vine.

Ce este un an nou? O poveste de dragoste care se sfârșește.

Ce este o tristete? Un drum care se împotmolește înainte de a ajunge la liman.

Ce este un revelion? Un pahar de vin care în care s-a turnat otravă.

Ce este femeia iubită? O batistă care mai flutură încă. Trezirea melancolică după o noapte fără constelații. Un vânt care începe să bată.

(Delirul, partea a II-a, cap. XVI)

Apărut în ianuarie 1975, într-un moment istoric-cheie, când Ceaușescu tocmai începuse distanțarea de politica URSS, Delirul lui Marin Preda a beneficiat de un succes extraordinar (un tiraj de 100 000 exemplare). Dincolo de statutul de carte politică de reabilitare a unora, distanțare a altora de regimuri sau personaje și de faptul că a suscitat îngrijorare la Moscova, romanul este o metaforă, o aluzie mai mult sau mai puțin transparentă, un joc de cuvinte, o ironie ludică. Și mai este o splendidă descriere, aproape cinematografică, a dansului. Un Revelion în care personaje și cititori laolaltă uită de contextul istoric și numele care au chinuit Europa.

Versiunea audio poate fi ascultată aici https://archive.org