ÎNTREBAȚI-L PE DIMITRIE CANTEMIR

Logicianul (Domnului Bătrân): Alt silogism: “Toate pisicile sunt muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisică.”
Domnul Bătrân: Şi are patru labe. Asta aşa-i, pe motanul meu îl cheamă Socrate.
Logicianul: Păi vezi…
Domnul Bătrân (Logicianului): Care va să zică Socrate a fost pisică.
Logicianul: Logica tocmai ne-a revelat acest fapt. (“Rinocerii”, Eugene Ionesco)

14 ianuarie a fost proclamată Ziua Mondială a Logicii în 2019, de către UNESCO și Consiliul Internațional pentru Filosofie și Studii Umane, pentru a atrage atenția publicului asupra relevanței sale incontestabile pentru dezvoltarea cunoștințelor, științelor și tehnologiilor. A fost decisă această zi întrucât coincide cu comemorarea celor mai mari logicieni ai secolului al XX-lea, Kurt Göodel și Alfred Tarski.

Logica nu este doar o componentă cheie a filosofiei și a matematicii, ci are implicații și în știință, tehnologie, inovație, psihologie cognitivă, lingvistică, comunicare. Pe scurt, logica este prezentă în toate aspectele vieții si este anatomia gândirii.

Întrucât lingvistica are la bază logica, iar comunicarea este indispensabilă funcționării societății, Dimitrie Cantemir este printre primii îndrăzneți în acest  domeniu. Beneficiind el însuși de o excelentă pregătire filosofică, Cantemir a urmat logica aristotelică în efortul său de adaptare terminologică în abordarea λογοσ-ului. Cantemir a inventat termenii “ceință” (strămoșul lingvistic al lui “ceea ce este”), “cătință” (ca răspuns la “cât”) și “feldeință” ( pentru “ce fel de”) pentru a răspunde întrebării fundamentale “ce este?”. Două secole mai târziu, Titu Maiorescu scrie “Elemente de logică pentru gimnazii” (1858), manualul său rămânând un standard al învățământului românesc timp de o jumătate de secol. Începutul secolului XX marchează în România avansarea înspre rezultate originale. Pentru Ion Petrovici (1882 – 1972), logica este o știință în plină evoluție, așa încât caută adevăruri cu privire la logică, din afara logicii. Dintre logicienii români, amintim: Leon Birnbaum (cel care a pus bazele Logosofiei), Gheorghe Enescu (profesor de Logică universală și Metalogică), Florea Țuțugan (doctor in Logică modernă), Nae Ionescu (care ne-a lăsat un “Manual de logică”, din care există din păcate doar fragmente), Grigore Moisil (care a contribuit la realizarea primului calculator românesc), Alexandru Surdu (“Istoria logicii românești”, 2006),  Mircea Dumitru (fost ministru al învățământului, profesor și rector al Facultății de Filosofie din București) etc.

Mesajul Directorului General UNESCO, dna Audrey Azoulay, cu ocazia World Logic Day, 2020: https://unibuc.ro/wp-content/uploads/2020/01/Mesaj-Audrey-Azoulay-UNESCO.pdf 

Vă propunem un periplu de-a lungul timpului:

Advertisement

FELICITĂRI VECHI DE CRĂCIUN

Au fost ani cȃnd era mai sigur să urezi ‘Sărbători fericite!’ sau ‘La mulţi ani!’ decȃt ‘Crăciun fericit!’. Au fost perioade cȃnd urările erau caligrafiate pe felicitări mai mult sau mai puţin inspirate și expediate prin poșta. E drept: uneori plicul ajungea după sărbători, pentru că serviciile poștale erau lente. Dar parcă caligrafia expeditorului ajungea mai aproape de suflet decȃt textele preluate de pe internet și trimise unei liste ȋntregi de rude, amici, colegi, colaboratori etc.

  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
  • Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania

Amintiri din perioada comunistă: https://editiadedimineata.ro/craciunul-atunci-si-acum-cum-aratau-sarbatorile-de-iarna-in-perioada-comunista/

Cȃteva felicitări din perioada interbelică. Incredibil ce mult ni s-a schimbat modul ȋn care conturăm literele: https://www.descopera.ro/dnews/14928200-felicitari-de-craciun-vechi-mesaje-si-urari-de-craciun-din-perioada-interbelica-si-imediat-dupa-foto 

Alte amintiri de la ȋnceputul anilor 1900: https://www.ziaruldevrancea.ro/actualitatea/ultimele-stiri/87675-exclusiv-ce-felicitari-isi-trimiteau-focsanenii-de-sarbatori-la-inceputul-anilor-1900.html 

Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania

BUNĂ DIMINEAȚA LA MOȘ AJUN

În Ajunul Crăciunului, creștinii pregătesc casele și ȋmpodobesc brazii. Este drept că ȋn ultima vreme, nerăbdarea și-a spus cuvȃntul și brazii ne ȋnveselesc căminele cu multe zile, uneori chiar săptămȃni ȋnaintea marii sărbători a Crăciunului. În unele familii se ţine post aspru, pȃnă la ivirea primei stele, cea care amintește de lumina observată de Magii de la Răsărit. 24 Decembrie ȋncheie postul Nașterii Domnului, ȋnceput la jumătatea lunii noiembrie.

Potrivit credinţelor populare, Moș Ajun este fratele geamăn al lui Moș Crăciun, un om sărac care nu a primit-o ȋn casa sa pe Maica Domnului, ci a ȋndrumat-o spre casa fratelui său, motivȃnd că acesta este mai bogat.

Primii care porneau cu colindatul ȋn dimineaţa de Ajun erau copiii și tinerii, care erau ȋntȃmpinaţi cu nuci, mere și covrigi. În Ardeal, colinda ȋncepea după amiaza pentru a putea fi acasă la lăsarea ȋntunericului și doar băieţii mergeau, fetele așteptȃnd acasă colindătorii. Colindele Ajunului transmit mesaje pozitive, de fapte bune și ȋndemnuri filantropice. La plecare se rostește o ‘Mulţămită la gazdă’:

Gazda frumos ne-o cinstit
Şi noi nu i-am mulţumit.
Hai cu toţii s-o cinstim
Şi gazdei să-i mulţumim.
Să trăiască sănătos,
Cu găzdăşiţa-mpreună
În pace şi-n voie bună.
Gazda, de-o avea copii,
Aibă numa` bucurii,
Iar la fetele frumoase
Vie-le peţitori.
Să umble cu dobândă,
Să-şi capete noră blândă
Şi frumoasă şi bogată
La feciori de ea să-i placă.
Averea vi se-nmulţească,
Holdele vi să sporească
Şi gazda „La mulţi ani să trăiască!

Din an în an

Din an în an sosesc mereu

La geam cu Moș Ajun
E ger cumplit și drumu-i greu

Da-i obicei străbun
Azi cu strămoșii cânt în cor,

Colindul sfânt și bun
Tot Moș era și-n vremea lor

Bătrânul Moș Crăciun
E sărbătoare și e joc

În casa ta acum
Dar sunt bordeie fără foc

Și mâine-i Moș Ajun
Acum te las, fii sănătos

Și vesel de Crăciun
Dar nu uita, când ești voios

Române, să fii bun!

Bună dimineața la Moș Ajun

Bună dimineața la Moș Ajun!
Ne dați, ori nu ne dați?
Am venit și noi o dată
La un an cu sănătate
Domnul sfânt să ne ajute


La covrigi și la nuci multe!

Variantă:

Bună dimineaţa la Moş Ajun!

Ne daţi sau nu ne daţi

Sau nu ne lăsaţi!

Daţi-ne un covrig, că ne moare porcu’ de frig!

Daţi-ne un colindreţ, că ne moare porcu-n coteţ!

Hăi, hăi!

Dă, mătuşo, colăcelu,
Să fete vaca, viţălu,
Şi oaia doi mieluşei,
Şi scroafa zăce purcei!

Am venit si noi o dată,
La un an cu sănătate,
Și la anu iar venim,

Sănătoși să vă găsim,
Ne daţi? Ne daţi?
Ori nu ne daţi,
Această seară e pentru noi, e pentru noi,
Cea mai frumoasă zi de sărbători,

Cea mai frumoasă zi de sărbători,
Și noi cu toţi venim acum, venim acum
Să vă urăm de Moș Ajun,

Să vă urăm de Moș Ajun.
La Anu și La Mulţi Ani!

DATINĂ DE MOȘ AJUN

De Moș Ajun în poartă bat

Copii voioși, la colindat.

Intră-n casa creștinului

Cu datina Crăciunului.

Vestesc la omul credincios,

Despre Nașterea lui Hristos,

Ca unic Împărat Ceresc.

La praznic mare, creștinesc.

Cu urări în gândul-tolbă,

N-au timp de prea multă vorbă.

Schimbă urări cu parale,

Pentru buzunare goale.

Strigă-n cor, cât pot de tare,

Făcând gălăgie mare;

Gazdelor să le colinde,

Umplând traista cu merinde.

Sunt plătiți pentru urare,

Cu un ban la fiecare,

Cu fructe, dulciuri și colaci,

Ce poartă obiceiuri dragi.

Colindei mai dau o rundă,

Toți vecinii să-i audă,

Ca să le pregătească bani

Și covrigi de ,,La mulți ani!”

Bună dimineața la Moș Ajun

Și mâine cu bine la Moș Crăciun!

La anul și la mulți ani!”

Mai multe informaţii, aici:

https://www.crestinortodox.ro/religie/buna-dimineata-mos-ajun-69737.html

https://www.mediafax.ro/social/obiceiuri-de-craciun-obiceiul-pitarailor-vechi-de-cateva-sute-de-ani-practicat-intr-o-comuna-din-mehedinti-galerie-foto-13738030

Pe drumul vinului…

Iunie toropește deja Capitala, așa că ideea unei călătorii scurte a venit spontan și a fost de nerefuzat. Staţiunile de la munte – prea aglomerate. Cele de la mare – prea zgomotoase. O destinaţie la 90 km de București pare ideală. La vreo 20 km de Ploiești, cam pe unde și-a ascuns regele vizigot Atanaric comoara ȋn secolul al IV-lea, Dealu Mare ȋși așteaptă vizitatorii cu crame, conace, dealuri, coline și o suprafaţă de aproximativ 15,000 ha de viţă de vie.

Eu am preferat liniștea și răcoarea Conacului dintre Vii, pe Valea Bobului. Cum nu mă prea pricep la vinuri, m-am lăsat fermecată de mușcatele și trandafirii proprietăţii. Următoarea vizită acolo este deja planificată, pentru că ȋmi doresc mult o plimbare cu bicicleta pe dealurile din jur. Mi-a promis și un gușter că ȋmi acordă o ședinţă foto – acum l-am luat prin surprindere și s-a sfiit.

Apropo, legenda ‘Urlaţi, 5 minute’ rămȃne doar o … legendă. Podgorenii sunt oameni așezaţi, iar zona este un balsam pentru bucureștenii stresaţi de trafic, agitaţie, zgomot. Se spune că ȋn trenul care se apropia de Cricov, cu cinci minute ȋnainte de gară, conductorul atenţiona călătorii că urmează staţia de unde pot ajunge ȋn Urlaţi. Boierii Gheorghe și Stan Urlăţeanu, ctitorii bisericilor Jercălăi și Galbenă din Urlaţi, nu erau ȋncȃntaţi de această poveste. Dar, ca orice legendă, a rămas și circulă din om in om.

Oenoturismul (turismul viticol) este un concept mai nou ȋn Romȃnia. Oferta este ȋnsă suficient de atrăgătoare, rămȃne doar să descoperim istoriile conacelor, cramelor și soiurilor de vin din zonă.

Nu este ȋncă sezonul culesului viei, dar m-am ȋntors la București cu o crenguţă de cireș negru. Bobiţele negre-amărui m-au fascinat ȋntotdeauna, fără să ȋmi pese de eventualele daune-pete. Și am adus cu mine un parfum delicat, cu gust de boierie veche, cu povești și amintiri, cu arome cromatice și olfactive și senzaţii catifelate de timp care trece ireal de blȃnd.

Moşierul, avocatul, afaceristul şi Noul Bucureşti

Ce-şi doresc afaceristii? Bani? Faimă? Putere? Să impresioneze? Să fie admiraţi şi temuţi în aceleşi timp? Cu siguranţă câte ceva din fiecare. Dar un profesor universitar, un avocat sau un moşier? Nu este greu de ghicit când îi urmăreşti separat. Când însă un singur om are toate aceste atribuţii, răspunsul poate să fie de-a dreptul neaşteptat. De exemplu, ce-aţi zice de crearea unui nou oraş, un fel de dublură a unuia existent, dar bazat pe noi principii?

Cam asta ar fi pe scurt povestea aparitiei cartierului Bucureştii Noi sau “Noul Bucureşti” cum şi l-a numit Nicolae Basilescu, mosier, om de afaceri, avocat, profesor universitar si decan al Facultăţii de Drept din capitală. În 1898, acesta înfiinţează în nord-vestul Bucureştilor, pe moşia Măicăneşti-Grefoaicele o nouă aşezare numită  “Bucureştii Noi”. Daca va intereseaza si mentalitatea politicianului Basilescu, veti gasi detalii interesante in discursul sau din 3 februarie 1935. Cu aceasta ocazie, Basilescu îşi prezintă motivaţia care a stat la baza acestui prgramul edilitar. Dacă, din curiozitate, veţi citi mesajul profesorului, veti descoperi că dincolo de bunele intenţii, atunci, ca şi acum, progresul se strecoară printre intrigi politice, acuzaţii, ameninţări, adevăr şi bârfă, printre instigatori şi victime.

Mai multe informatii in: Totul, în Legenda noului oraşiu bucureştii-noui.

Planul a fost simplu si a fost pus în aplicare făra nicio ezitare. Naşterea noului oraş trebuia să aibă loc pe cele 295 de hectare ale moşiei Măicăneşti. Profesorul Basilescu doneaza o parte din teren, iar 155 de hectare se vând cu 1 leu metrul pătrat. Conform propriilor sale declaraţii, a vândut în cinci zile, începand cu 1 februarie 1898, nu mai puţin de un milion de metri pătraţi. Pe terenul donat urmau să se amenajeze străzi, pieţe, parcuri şi lăcaşe de cult.

Nu stă pe gânduri şi în luna mai 1898, Basilescu pune piatra de temelie a bisericii cu hramul “Sfântul Niculae” si “Sfânta Ecaterina”.  

Obţine în acelaşi an aprobările şi construieşte o linie de cale ferată care să lege viitorul oraş (Bucureştii Noi) cu Capitala. Exploatează această linie cu cai, cu motor cu abur, cu motoare cu benzină. În doar câţiva an, pe această linie functionează şi un tramvai electric, al cărui drept de exploatare, Basilescu (deşi obţine un profit apreciabil), îl concesionează regiei de transport public. Ambiţiosul plan a început cu optimism, dar timpurile i-au jucat o festă inventivului Basilescu. Cand teribila criză financiară a lovit România intre 1899 – 1922, falimentele s-au ţinut lanţ. Pentru zeci de mii de bucureşteni, fuga din capitala părea singura soluţie. Terenurile arvunite au fost abandonate, iar plăţile au încetat.

Construcţia a fost încredinţată arhitecţilor George Mandrea şi E. Kasparovski, iar pictura a fost realizată de renumitul pictor danez Exner. Zona oferă cu generozitate spatii verzi: pe lângă splendidul parc de 20.000 de metri pătraţi din jurul bisericii, vis-a-vis se află Parcul Bazilescu populat cu frumoase exemplare de copaci aduşi din Codrii Vlăsiei.

In incinta parculului ar trebui sa gasiti un edificiu, altadata loc de atractie pentru iubitorii spectacoleleor in aer liber. Construcția, cu o capacitate de 2.000 de locuri, a fost ridicată în 1953 cu ocazia Festivalului Tineretului (Al III-lea Congres Mondial al Tineretului şi al IV-lea Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor) Amfiteatrul are puternice accente arhitecturale inspirate de antichitatea greco-romană și de cea renascentistă. Din pacate, spectacolele, concertele, piesele de teatru au fost date uitarii, cladirea fiind intr-o avansata stare de deteriorare. Ca o fantoma a trecutului si martora a nepasarii, stema Republicii Populare Romane mai rezista inca deasupra scenei.

Stema Republicii Populare Romane

Istoria zonei Bucurestii Noi a continuat. La început a aparţinut comunei Băneasa, iar în 1940 a fost inclusă în raionul Griviţa Roşie. Construcţia primelor blocuri a demarat în 1950. Primele ansambluri de locuinţe, destinate familiilor de muncitori sunt copia identică a celor din Vatra Luminoasă (între str. Ciurea si Str.Victor Manu). Formate din parter si trei etaje, construcţiile au fost proiectate după modelului arhitectural urbanistic al cvartalurilor sovietice: structuri solide, apartamente la limita confortului, având magazine la parter si un parc/ curte interioara în centrul cvartalului. Şi asemănările dintre cele două cartiere nu se opresc aici.

Tot in 1953, cu ocazia celor două evenimente mondiale, a fost inaugurat si Parcul National (Parcul de Cultură şi Sport 23 August), care cuprinde pe cele 60 ha stadionul, complexul sportiv, Turnul de Paraşutism si un teatru în aer liber “Mihai Eminescu”.

Voi reveni reveni cu istoria, la fel de fascinanta, a acestui complex din sectorul 2. Pana atunci, va recomand o plimbare prin parcul Basilescu sau, intr-o zi torida, un popas in curtea Bisericii Basilescu.

Liniile de transport in comun si rutele care au statii in apropiere:

https://moovitapp.com/index/ro/transport_public-Parcul_Bazilescu-Bucure%C8%99ti-site_22978852-2960

ZIUA OLTENIEI

Ziua Olteniei (a Micii Valahii) este sărbătorită pe 21 martie, ȋncepȃnd din 2017, și marchează momentul primei revoluţii moderne, Revoluţia lui Tudor Vladimirescu, din 1821.

În Oltenia a fost foarte bine conservată tradiţia. Astfel, un meşteşug tradiţional unic, specific acestei zone, îl reprezintă ceramica de Horezu, care, alături de dansul Căluşului, originar tot din această zonă, face parte din Patrimoniul Cultural Imaterial al Umanităţii UNESCO. Oraşul Horezu din judeţul Vâlcea reprezintă un vestit centru etnografic şi vechi centru de ceramică populară, caracterizată prin fineţea motivelor decorative (străchini şi farfurii smălţuite, de culoarea fildeşului, cu motive zoomorfe – renumit fiind “Cocoşul de Horezu“.  

De asemenea, în toate cele cinci judeţe ale Olteniei pot fi vizitate numeroase muzee: Muzeul de Artă și Muzeul Olteniei (Craiova), Muzeul Regiunii Porţilor de Fier (Drobeta Turnu-Severin), Muzeul Judeţean Olt (Slatina), Muzeul Judeţean Vâlcea și Muzeul de artă (Râmnicu Vâlcea), Muzeul Satului Vâlcean (com Bujoreni), Muzeul Judeţean Gorj (Târgu Jiu, oraş care găzduieşte şi Ansamblul Monumental “Calea Eroilor”, format din Coloana Infinitului, Poarta Sărutului, Aleea Scaunelor şi Masa Tăcerii, operă a celebrului sculptor român Constantin Brâncuşi, personalitate marcantă în mişcarea artistică a veacului al XX, ridicată în memoria eroilor căzuţi în Primul Război Mondial).

Printre marile personalităţi ale Olteniei care s-au impus în numeroase domenii de activitate, se numără Constantin Brâncoveanu, Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, Nicolae Bălcescu, Nicolae Titulescu, Eugen Ionescu, Dinu Lipatti, Ion Minulescu, Constantin Dissescu (părintele Dreptului Penal românesc), Constantin Brâncuşi, Theodor Aman (fondator al şcolii române de artă), Ion Ţuculescu, Gh Titeica, Petrache Poenaru, Ecaterina Teodoroiu, Marin Sorescu, Amza Pelea, Dem Radulescu, Şerban Ionescu, Silviu Purcărete etc.

Oltenia este a doua regiune, după Moldova, care se remarcă prin numărul şi însemnătatea mănăstirilor, bisericilor şi schiturilor, cu peste 60 de aşezăminte din perioade istorice diferite (Cozia, Stânişoara, Mănăstirea Dintr-un Lemn, Tismana etc).

“La bază, regiunea istorică Oltenia a cuprins doar judeţele din stânga râului Olt: Dolj, Vâlcea, Mehedinţi şi Gorj. Judeţul Olt a fost alăturat numelui regiunii mult mai târziu, lucru puţin ştiut, din păcate, în ziua de astăzi. Râul Olt era graniţa, de fapt, dintre regiunile Oltenia şi Muntenia, cea din urmă cuprinzând, iniţial, judeţul Olt în componenţă, alături de Argeş, Teleorman, Dâmboviţa, Giurgiu, Ilfov, Prahova, Buzău, Brăila, Ialomiţa, Călăraşi. Din punct de vedere geografic, Oltenia este situată între Dunăre, culmile Carpaţilor Meridionali, culoarul Timiş-Cerna şi, desigur, râul Olt. În prezent, Oltenia reprezintă provincia situată în partea de sud-vest a ţării şi are în componenţă judeţele: Dolj, Gorj, Olt, Vâlcea şi Mehedinţi. Tot aici a intrat şi judeţul Romanaţi, cu capitala la Caracal, dar acest lucru nu a mai fost valabil din 1950, odată cu reforma administrativ-teritorială ce a desfiinţat şi înglobat Romanaţiul în judeţul Olt de astăzi” (Aurelia Grosu, cercetător ştiinţific în cadrul Muzeului Judeţean Olt).

În perioada medievală, Oltenia este parte integrantă a Ţării Româneşti, având o notă distinctă în raportul puterii, prin Marea Bănie din Craiova. Regiunea era administrată de un ban – al doilea om după voievod, motiv pentru care este cunoscută şi sub denumirea de “Banatul Craiovei”. Primul judet din România a fost Vâlcea. Teritoriul Olteniei a făcut parte, iniţial, din Banatul de Severin. Acest spaţiu a fost cunoscut şi sub denumirea “Banatul Craiovei”, “Bănia Olteniei” sau “Bănia Craiovei”, municipiul Craiova fiind supranumit şi astăzi “Cetatea Băniei”. În anul 1718, provincia Oltenia intră sub stăpânirea habsburgică, în urma tratatului de la Passarovitz, aceştia numind-o “Kleine Walachei” (Valahia Mică).

Regiunea Olteniei se identifică prin unicitatea culelor: Măldăreşti, Groşerea, Cula Greceanu, Glogova, Cula lui Cuţui, Cula lui Cornoiu, Cula lui Tudor Vladimirescu, Casa Glogoveanu, Casa lui Anton Pann, castrul Roman Drobeta, Băile romane, podul lui Traian. De aici, din Banatul Olteniei, pornesc Basarabii – marca Olteniei. Tot în această zonă, lângă oraşul Orşova, se pot admira chipul lui Decebal sculptat în munte – un fel de Rushmore românesc, cea mai mare statuie în piatră din Europa, cu doar şase metri mai mică decât Statuia Libertăţii din New York, dar cu opt metri mai mult decât monumentul lui Christos din Rio de Janeiro, privelişti de neuitat de pe Transalpina (Drumul regelui), care face legătura între Oltenia şi Transilvania sau ruinele cetăţii Ada Kaleh (ridicată în antichitate în cotul pe care îl face Dunărea între Gura Văii şi vechea Orşovă, aproape de vărsarea râului Cerna în Dunăre, supranumită “Raiul de pe Dunăre” şi inundată de comunişti în 1970 pentru construirea barajului de la Porţile de Fier), de a cărei frumuseţe au rămas fermecaţi Hans Christian Andersen şi Alexander Korda şi ai cărei locuitori turci, erau vestiţi producători de ţigarete şi de alte produse purtând marca îndeletnicirii lor: rom, cafea la nisip, bragă, rahat, halva, baclavale, peltea, ciubuce, narghilele etc.

RONDUL ROMAN

Când v-ați plimbat ultima oară prin Cișmigiu? Când ați zăbovit ultima oară în Rotonda Scriitorilor (sau Rondul Roman)?

Situat în partea stângă a Grădinii Cișmigiu, spre Bd Schitu Măgureanu, în apropierea Buturugii, Rondul Roman a fost inaugurat pe 27 iunie 1943. Ansamblul de statui reprezintă busturile unor scriitori de seamă ai literaturii române și oameni de cultură și a fost inaugurat în timpul mandatului primarului Bucurestiului Ion Rășcanu, din inițiativa ministrului educației naționale, Ion Petrovici.

Rotonda Scriitorilor este o platformă circulară creată după model englezesc, alcătuită dintr-o alee circulară cu raza de aproximativ 30 m. În mijloc se află un rond de gazon al cărui centru este marcat de un vas ornamental de lut ce seamănă cu un chip antic. În jurul centrului sunt amplasate 12 busturi de marmură, la distanțe egale, pe postamente identice paralelipipedice, cu o înălțime de 2.40 m, tăiate în piatră de Muscel. Fiecare statuie este însoțită de numele sculptorului, inscripționat în lateralul bustului.

  1. Vasile ALECSANDRI – sculptor Theodor Burcă;
  2. Nicolae BĂLCESCU – sculptor Constantin Baraschi;
  3.  Ion Luca CARAGIALE – sculptor Oscar Späthe;
  4. Ion CREANGĂ – sculptor Ion Jiga;
  5. George COȘBUC – sculptor Ion Grigore Popovici;
  6.  Mihai EMINESCU – sculptor Ion Jalea;
  7.  Bogdan Petriceicu HAȘDEU – sculptor Mihai Onofrei;
  8.  Ștefan Octavian IOSIF – sculptor Cornel Medrea;
  9.  Titu MAIORESCU – sculptor Ion Dimitriu-Bârlad;
  10.  Alexandru ODOBESCU – sculptor Miliță Petrașcu;
  11. Alexandru VLAHUȚĂ – sculptor Oscar Han;
  12. Duiliu ZAMFIRESCU – sculptor Alexandru Călinescu. 

La inaugurare, pe locul ocupat acum de Ion Creanga, se afla bustul lui Octavian GOGA, dăltuit de Ion Jalea. După 1944, prezența în spațiul public a unui bust al lui Goga devenise inoportună (fusese prim-ministru în perioada decembrie 1937 – februarie 1938), astfel că, după ce într-o noapte a fost mutilat cu ciocanul, bustul a fost înlăturat, soclul rămânând gol un bun număr de ani, până când, în deceniul al șaselea a fost instalat pe el bustul lui Ion Creangă.

Pe socluri este înscris numele celui reprezentat și anii între care a trăit. Mai toți scriitorii sunt înfățișați frontal și simetric, într-o manieră realist-convențională. O unică tentativă, nu foarte accentuată, de idealizare simbolică prezintă bustul lui Eminescu. Singurul care iese din tipic este Caragiale, pe care Oscar Späthe l-a reprezentat purtând căciulă, cu capul întors spre stânga și cu privirea îndreptată în sus.

Bustul lui Eminescu este singurul care a fost mutilat, având o ciobitură vizibilă pe bărbie (actualmente este remediată).

sursă foto: www.wikipedia.org

DOAR 34 ZILE pentru PASAJUL UNIRII din Bucuresti

Va mai puteti inchipui Piata Unirii din Bucuresti fara pasajul subteran?

Astazi se implinesc 34 ani de la darea in folosinta. Presa vremii a profitat de ocazie pentru a oferi propaganda specifica, insa realizarea pasajului in doar 34 zile a fost intr-adevar remarcabila. E drept ca operatiunile de pregatire incepusera cu mult inainte si intreaga lucrare a durat 6 luni, dar tot putem vorbi de timp-record: Pasajul Baneasa a fost realizat in peste 2 ani (2008-2009), iar renovarea Pasajului Unirii, in 2009, a durat 4 luni.

Pasajul Unirii este cel mai lung din Bucuresti, avand 900 m lungime (600 m sunt acoperiti) si dispune de cate 2 benzi pe fiecare sens de mers. Realizarea a fost o colaborare intre IPTA (Institutul de Proiectari pentru Transporturi Auto) si MCInd (Ministerul Constructiilor Industriale). Ion C. Petre, ministrul Constructiilor Industriale si vice-prim ministru al guvernului din 1987 s-a mutat pe santier pentru a se asigura ca lucrarile se desfasoara conform proiectului.

ISTORIE CU LACRIMI, SÂNGE ŞI AROMĂ DE CIOCOLATĂ

Trei frânturi de istorie şi-au dat întâlnire pe Calea Victoriei nr. 36. Nu ne gândim niciodată că o simplă prăjitură poate să aducă în aceeaşi farfurioară evenimente cruciale şi oameni din secole trecute, și totuși …

  1. 1788, Moscopole*

hc2

După repetate raiduri ale armatei otomane asupra capitalei aromânilor din Balcani, oraşul este în mare parte distrus în 1916. Moscopole primeşte încă o lovitură urmată de plecarea din tara a unui val de aromâni care ajung în diferite zone din Europa. Printre ei şi familia Capşa, de origine macedo-română. Ambiţioşi, muncitori şi talentaţi, urmaşii lui Constantin Capşa, ajunşi in România, au creat în Bucuresti un local elegant pentru protipendada capitalei. Arta şi politica erau subiectele preferate ale acestei clientele selecte, dar draperiile de catifea, marmura, tapiţeriile delicate şi oglinzile veneţiene preţioase, fumul fin de ţigară ofereau şi o atmosferă prielnică răspândirii cancan-urilor.

*Moscopole (Voskopojë) = sat montan în sud-estul Albaniei

      2. Franţa, Primul Război Mondial

800px-Marshal_Joffre_inspecting_Romanian_troops_during_WWI

Joseph Jacques Césaire Joffre, un nume demn de un mareşal. Dar o prăjitură cu acest nume cum ar trebui să arate? Ce gust ar trebui să aibă?

Generalul s-a bucurat de o faimă puţin meritată. Imaginea de viteaz salvator al Franţei în Primul Război Mondial nu a rezistat mult. Mareşalul Joffre rămas în amintirea unora drept un bărbat calm şi optimist. Calităţile sale militare păleau în faţa elogiilor referitoare la statura sa de zeu grec cu care îl copleşeau prietenii. Ştiau ei de ce îl copleşau cu laude!

     3. Bucureşti, 1920

joffra-450x450

La doi ani de la încheierea războiului, celebrul mareşal sosea la Bucureşti. Era trimis pentru a-l decora pe regele României cu Medalia Militară Franceză. A fost primit cu toate onorurile cuvenite unui militar de rang înalt de către Regele Ferdinand şi Regina Maria. Evenimentul oficial, încorsetat în norme rigide, a fost dublat de unul neoficial, dar deosebit de savuros. Grigore Capşa, furnizor al Casei Regale i-a oferit invitatului o amintire care cu siguranţă l-a flatat: mica prajitură Joffre. Având forma unui cilindru care amintea de forma caschetei militare, crema şo glazura cu puternică aromă de cacao de cea mai bună calitate pur si simplu se topeau în gură. A fost un semn de curtoazie, o recunoaştere a ţinutei morale şi a tenacităţii de care a dat dovadă mareşalul, devenit in 1919 si membru al Academiei Franceze.

Tort-Joffre Pentru pofta de mâncare a românilor, Jofra era doar o prajiturică, aşa încât Casa Capşa a lansat şi tortul Joffre: un adevărat răsfăţ pentru un popor eliberat de spaimele unui război mondial Aşa ne-a mai venit inima la loc.

Asta-i istoria, o listă de surprize: unele dureroase, altele dulci-acrişoare. Multe ne lasă amintiri dulci cu arome rafinate. Şi în fiecare zi continuăm să pregătim alte surprize pentru viitor.

 

Sursa foto:  Casa Capsa