TRAIAN GROZĂVESCU – UCIS DIN GELOZIE

Traian Grozăvescu a cântat pentru ultima oară pe scena operei din Viena pe 14 februarie 1927. O zi mai târziu, viața sa avea să se încheie în mod dramatic.

COPILĂRIA ȘI STUDIILE

S-a născut pe 21 noiembrie 1895, la Lugoj. Numele oficial era Grosăvescu. Tatăl său făcea parte dintr-un cor și îl lua uneori cu el la repetiții. Și Traian iubea muzica, așa încât transformase curtea casei într-un veritabil teatru de vară. Mama sa nu era însă prea încântată, întrucât băiatul nu arăta același interes și pentru studiu. Deși avea note foarte bune la obiectele umaniste, științele îi dădeau serios de furcă.

Tatăl său i-a remarcat talentul și l-a susținut făcându-i cadou un pian și asigurându-i ore de muzică în particular. A fost elevul lui Ion Vidu, care l-a ajutat să își perfecționeze vocea înainte de a pleca la universitate. În 1914, s-a Înscris la Facultatea de Drept din Budapesta. A urmat însă în paralel și cursurile Academiei de Muzică, la clasa de canto a profesorului Schick.

A întrerupt studiile pe perioada războiului. Apoi, s-a mutat la Cluj pentru continuarea facultății. A avut astfel ocazia să debuteze la Opera din Cluj, în rolul Pinkerton, din opera “Madam Butterfly”. Nu a durat mult până a ajuns tenorul cel mai iubit al Operei Române clujene.

POVESTE DE DRAGOSTE ABANDONATĂ

Se credea că povestea de dragoste cu solista Aca de Barbu avea să fie una de durată. Aca îl iubea mult, au jucat în multe spectacole împreună, ba chiar l-a însoțit la Teatrul Liric din București, apoi la Arad, Timișoara și Lugoj. Au decis să înființeze împreună opera din Timișoara, cu banii pe care aveau să îi câștige în străinătate. Opera avea să fie deschisă doar de Aca. Problemele cu conducerea operei clujene, l-au obligat pe tenor să părăsească țara. Traian Grozăvescu a avut de ales între femeia iubită și cariera muzicală. A ales-o pe cea din urmă.

Neînțelegerile cu conducerea instituției erau vechi. În februarie 1923, a avut de cântat două roluri în aceeași seară. A informat în scris că, fiind răcit, nu poate cânta și va fi înlocuit de un alt tenor. Directorul general Popovici-Bayreuth nu doar că nu a acceptat, dar a și citit scrisoarea lui Traian pe scenă, făcându-l responsabil pentru seara pierdută. Spectatorii au primit înapoi banii pe bilete. Comisia de disciplină a decis că tenorul este vinovat, l-a exclus din trupă și i-a reținut salariul.

VIENA

Opera Populară din Viena l-a primit însă cu brațele deschise. După numai o lună, Traian Grozăvescu era tenorul operei vieneze. Iar în iulie 1923, a debutat în “Paiațele” lui Leoncavalo, alături de baritonul Jean Athanasiu. În scurt timp a ajuns tenorul Operei de Stat cu care a fost în spectacole în toată Europa. În 1924, la Berlin, publicul a fost atât de încântat, încât a fost rechemat pe scenă de 12 ori!

“Vocea sa are sclipiri de diamante ca o spadă flexibila de Toledo” (Filaret Barbu, compozitor)

A fost comparat cu Carusso, apreciat de Richard Strauss sau Arturo Toscanini si a cantat alaturi de Lotte Lehmann, Maria Jeritza, Ada Polekova.

Urmatorul pas ar fi trebuit sa fie un contract pe patru ani, cu Metropolitan Opera din New York, incepand din toamna anului 1927. Nu a ajuns niciodata sa il onoreze.

DRAGOSTE OBSESIVĂ

După despărțirea de Aca, Traian o cunoscuse pe Cornelia (Nelly) Kovesdy, fiica unui bogat industriaș vienez, din înalta societate. Era măritată cu Dimitrie Călțun, locotenent în armata austro-ungară, pe care îl cunoscuse în timpul războiului și avea o fetiță (Mira Demeter Grozăvescu, 5 ani). Tenorul era rudă îndepărtată cu Călțun și i-a cunoscut familia după ce acesta s-a retras la Sibiu.

Nelly s-a îndrăgostit atât de tare de Traian Grozăvescu, încât a divorțat. Tenorul nu a rezistat avansurilor lui Nelly. Deși fusese avertizat de familia sa, mai ales de sora sa, Olga, asupra temperamentului dificil al lui Nelly. Dar, cum el era deja interzis în România, Nelly l-a ajutat – prin relațiile tatălui ei – să se angajeze la Viena.

Nelly dezvoltase o dragoste obsesivă pentru cel de-al doilea soț. Născuse și suferea de depresie postnatală. Crizele ei de gelozie fuseseră remarcate de apropiați. Olga, sora lui Traian, fusese rugată să îi țină companie pe durata turneului în America a tenorului. Decizia acestuia de a pleca singur o deranjase teribil pe Nelly.

Pe 14 februarie 1927, Traian a cântat “La Donna e Mobile” pe scena operei vieneze. Avea să fie ultima sa apariție publică. Luna februarie îi adusese întotdeauna numai necazuri.

UN REVOLVER – UN DESTIN ÎNTRERUPT

A doua zi, Grozăvescu s-a dus la Operă pentru a pune la punct ultimele detalii înaintea plecării. La întoarcere, Nelly i-a reproșat că nu fusese de fapt la Operă. Între timp, fără știrea soțului, schimbase biletul de clasa I al tenorului cu două bilete de clasa II. În valiza soțului își adăugase și hainele ei. Traian a rugat-o să le scoată, întrucât decizia sa era fermă. Nu doar că a refuzat, dar Nelly a încuiat valiza și a dus-o în dormitor. Traian i-a luat cheia din mână și a mai apucat doar să se întoarcă. Sora lui a încercat, fără succes, să aplaneze conflictul.

Soția sa l-a împușcat din spate, glonțul intrând prin ceafă și ieșind prin tâmpla dreaptă. Olga a fost martora scenei, însă nu a mai putut face nimic. A luat pistolul din mâna lui Nelly, care nu a opus rezistență. La momentul arestării, repeta doar: “L-am omorât, condamnați-mă.” Traian a murit la domiciliul său din Lacherfeldstrasse, nr 62.

“De trei săptămâni, de când s-a întors de la sanatoriu, scenele de isterie se repetau zilnic. Chiar cu o zi înaine, mi-a declarat că, dacă soţul ei nu o ia cu el la Berlin şi continuă s-o amărască, atunci îl va împuşca. I-am atras atenţia că dacă ameninţările sunt serioase, va fi pedepsită. Mi-a răspuns că dacă îl împuşcă, judecătorii din Austria nu o vor condamna” (Olga Grozăvescu).

ANCHETA

Proveniența armei a rămas neelucidată.

“La săvârşirea crimei a fost de faţă şi sora lui Grozăvescu, doamna Olga Grozăvescu, care a asistat la cearta dintre cei doi soţi. D-na Grozăvescu a declarat că n-a văzut arma din mâna d-nei Grozăvescu, decât când a tras asupra fratelui său. Poliţia caută să stabilească provenienţa armei, pentru a putea califica fapta d-nei Grozăvescu. Într-adevăr, în urma cercetărilor făcute de poliţie şi a interogatoriilor ce I s-au luat ieri noapte doamnei Grozăvescu reiese că făptuise crima cu premeditare. Îşi procurase revolverul de mai mult timp şi îl ţinea asupra ei” (ziarul “Adevărul”, 18 februarie, 1927)

Speculațiile nu au lipsit. S-a vorbit despre posibila implicare a primului soț al Corneliei, care i-ar fi procurat acesteia revolverul. Cert este că mariorul Călțun a fost arestat pe 17 septembrie. Presa vremii a vorbit și despre o posibilă implicare a tatălui lui Nelly. Se spunea că M.S. Regina Maria a României şi-a manifestat dorinţa de a se îngriji de viitorul fiicei lui Traian Grozăvescu, Mira.

EROARE JUDICIARĂ – CRIMINALUL A RĂMAS NEPEDEPSIT

Nelly nu a fost pedepsită pentru crimă. A fost apărată de un avocat versat (cu care se spune că ar fi avut o relație), care a știut să speculeze legile și să demonstreze că omorul pasional nu era crimă. În plus, Nelly a susținut că fusese lipsită de discernământ, întrucât suferea după pierderea fetiței născută prematur, care nu supraviețuise. A declarat că era de fapt o victimă, întrucât soțul său o bătea, era pasionat de jocuri de noroc și alcool. Instanța a achitat-o. Un ministru al justiției austriace a declarat că acest proces a fost cea mai mare eroare judiciară de până atunci.

„În urma expertizei psihiatrice efectuate, Nelly Grozăvescu nu a fost găsită bolnavă psihic, nici labilă psihic şi nici suferindă de gelozie excesivă. Este un tip nevrotic-histeroid, exaltat, egoist şi lipsit de scrupule“. (Biroul procuraturii din Viena)

Verdictul i-a revoltat atât de tare pe locuitori, încât au luat cu asalt tribunalul și, timp de două zile, Nelly nu a putut părăsi clădirea. În final a ieșit pe ascuns, pe ușa din dos, după ce poliția dispersase mulțimea care incendiase porțile instituției. Apoi a dispărut și i s-a pierdut definitiv urma.

Traian Grozăvescu a fost înmormântat pe 23 februarie 1927, în cimitirul ortodox din Lugoj.

Viena nu l-a uitat. Pe fațada clădirii în care a locuit a fost montată o placă memorială, operă a sculptorului Ludovic Lichtfuss, din Jimbolia.

Din bogatul repertoriu al tenorului Traian Grozăvescu, s-au păstrat, din păcate, doar 13 arii, înregistrate de firma Odeon, în 1925.