Perii seculari şi saşii

Perele nu se află în topul celor mai iubite fructe de către români. Merele sunt pe locul întâi, urmate în clasament de portocale şi banane. Nu voi continua cu statisticile sau preferinţele şi obiceiurile alimentare ale poporului nostru.Trebuie să recunoaştem că oscilăm între tot felul de diete şi suntem influenţaţi de trendurile lansate de marii manipulatori: site-urile sociale. Dar nu despre preferinţe alimentare e vorba. Ideea articolului a pornit de la o experienţă strict personală şi câteva amintiri amuzante din copilărie. Intenţia nu s-a materializat imediat, iar acum, după multe amânări, tema propusă a evoluat într-o direcţie la care nu m-am aşteptat, şi, sincer, nu-mi pare rău.

Domnul Pătru

Într-o zi, la scurt timp după declanşarea pandemiei, am primit o notificare pe Facebook de la un grup internaţional intitulat What can you see from your window? Întrebarea a fost ca un declic. Am fugit la fereastră şi, dintre toate lucrurile aflate în curte, primul lucru pe care mi-au căzut ochii a fost dl. Pătru, părul. L-am cam ignorat de-a lungul anilor. Florile lui nu prea m-au emoţionat în mod deosebit, perele zemoase, extrem de parfumate erau mâncate de vrăbii. Hmmm! L-am măsurat de la distanţă de parcă îl vedeam pentru prima dată. Nu mi-am dat niciodată seama cât este de înalt. Cred că are mai mult de 10 m. Acum vreo 4 ani, după o toaletare mai drastică, a rămas cu cu vreo 3 m mai scund. Wow, să fi avut 13 – 14 m?! A fost plantat acum 83 de ani împreună cu un prun, un vişin si un piersic. Doar el a primit un nume, doar el s-a acomodat climei şi solului din Bucureşri. Am oare un păr-campion în gradină? După o documentare minuţioasă am obţinut răspunsul la întrebare, am cules o informaţie interesantă şi mi-am făcut un plan de vacanţă.

Lunga vară secetoasă 2022

Puţină istorie

Povestea ne duce cu peste 200 de ani în urmă, pe Dealul Cocoş, Bistriţa-Năsăud, undeva în colţul din nord-estul Transilvaniei. Începând cu Evul Mediu, istoria acestei zone pare să fi trecut prin schimbări importante. Având nevoie de protectie sporită, regatul ungar îşi întăreşte sistemul de apărare şi începe un procesul de colonizare. Flamanzi, valoni, saxoni, bavarezi, cunoscuţi sub numele generic de saşi au fost aduşi înTransilvania. În ciuda colonizării, invaziile repetate slăbesc statul ungar. Urmările au fost devastatoare, dar asta nu a împiedicat expansiunea celor şapte mari oraşe fortificate populate de saşi -Bistritz (Bistriţa), Hermannstadt (Sibiu), Klausenburg (Cluj), Kronstadt (Braşov), Mediasch (Mediaş), Mühlbach (Sebeş) şi Schässburg (Sighişoara) -, de unde şi numele german al Transilvaniei: Siebenburgen.

Moştenirea săsească

Dar să trecem uşor peste istorie, deşi foarte interesantă, pentru a reveni la prezentul atât de interesant şi el. Bistriţa şi împrejurimile merită mai multă atenţie. Oraşul, pentru monumentele de arhitectură, siturile arheologice, bisericile, şcolile şi parcurile sale, iar împrejurimile, pentru peisaje, conace, parcuri dendrologice. O menţiune aparte merită localitatea Unirea şi Dealul Cocoş. Tot despre saşi este vorba, despre spiritul lor practic şi gospodăresc. Aproape 1.000 de peri cu vârste de până la 250 de ani au fost plantaţi pentru a feri gospodăriile oamenilor de mistreţii şi urşii în căutare de hrană. Până acum câţiva ani, perii şi-au îndeplinit menirea nederanjaţi de “grija” oficialităţilor. Încă viguroşi, perii plantaţi de saşi mai dau rod. Sunt soiuri diferite, aproape 20 dintre ele necunoscute astăzi. Nu au avut nevoie de tratamente fitosanitare, nu s-au făcut tăieri. Parcul cu Peri Seculari a devenit un proiect important pentru Organizaţia Lions Bistriţa şi se află acum pe traseul Via Transilvanica. Voluntarii organizaţiei au plantat deja 80 de puieţi din soiuri vechi, au construit punctul de informare Casa lui Mihai şi activitatea va continua până la asigurarea protecţiei complete a parcului.

SOS Parcul perilor seculari

Toate bune şi frumoase, dar proiectul Lions a trezit şi dorinţa de implicare a oficialităţilor. Şi iată că Dealul Cocoş a fost dotat cu două pârtii de ski. Ideea ar fi fost strălucită dacă zona ar fi potrivită. Dealul nu e prea înalt, iar ninsorile nu sunt nici pe departe abundente. Ca dovadă, anul trecut nu s-a schiat deloc şi pe deasupra a avut loc o alunecare de teren care a compromis pârtia cea mare. O investiţie de milioane de euro a fost compromisă. Primarul nu se lasă descurajat şi e dispus să mai pună la bătaie încă 29 mil. de lei pentru o sanie pe şine. O fi bine, o fi rău? Asta hotărăsc bistriţenii. Sper că aceste planuri să rămână într-un perimetru restrâns şi să nu aflăm despre defrişări în zona perilor.

Aşadar, am oare un păr-campion în gradină? Nici pe departe. Dar sunt mândra posesoare a unui păr bătrân cu alura unui domn elegant ajuns la vârsta senectuţii, iar planul pentru vacanţa de vară mă va duce direct la Bistriţa sau voi alege o temă de drumeţie pe Via Transilvanica, prelungită cu 2 km pentru a trece şi prin Bistriţa, prilej ca şi livada cu peri seculari să fie inclusă pe acest traseu.

Vă recomand:

https://timponline.ro/ce-a-distrus-si-ce-ameninta-livada-cu-peri-seculari-de-pe-dealul-cocosului-unica-in-judet-si-chiar-in-romania/

Advertisement

STADIONUL ANULUI 2022: București sau Sibiu?

Două stadioane din România sunt nominalizate la titlul “Stadionul anului 2022”. Este vorba despre stadionul Rapid-Giulești din București și stadionul Municipal Sibiu. Vă puteți exprima votul până pe 14 martie, la miezul nopții. Nu uitați să menționați toate cele 5 stadioane favorite din cele 23 participante, altfel votul nu va fi luat în considerare. Pentru a putea vota, accesați  http://stadiumdb.com/competitions/stadium_of_the_year_2022

Competiția este la a XIII-a ediție și este organizată de StadiumDB.com, website polonez care are ca scop prezentarea cât mai completă a stadioanelor (istoric, modernizare, comparații etc). Anul acesta, organizatorii propun stadioane din 17 țări (Irak, Australia, Cipru, Brazilia, Indonezia, China, SUA, Lituania, Turcia, Paraguay, Qatar, Grecia, Algeria, Coasta de Fildeș, Senegal, Polonia și România).

Stadionul Rapid din București a fost inaugurat în iunie 1939, în cartierul Giulești, cu ocazia Ceferiadei, pentru a marca împlinirea a 70 ani de la punerea în circulație a primului tren din România. Construcția demarase în 1937 sub conducerea arhitectului Gheorghe Dumitrescu. Atunci, clubul Rapid dispunea de una dintre cele mai mari și moderne arene din țară (12.160 locuri), însă nu beneficia de gazon sau instalație de nocturnă. Capacitatea stadionului a fost mărită la mijlocului anilor ’80, ajungând la 19.100 locuri pe scaune, prin mărirea celei de-a doua peluze. În 2003, stadionul a fost modernizat (a fost schimbat complet gazonul, a fost mărită și acoperită tribuna oficială, gardul de protecție a fost înlocuit cu un material transparent pentru o mai bună vizibilitate a spectatorilor). Stadionul a fost demolat în totalitate în 2019, o dată cu anunțul conform căruia România urma să găzduiască 4 meciuri în cadrul Campionatului European de Fotbal 2020. Stadionul Giulești nu era conform cu standardele UEFA, așa încât arena a fost demolată și înlocuită cu una modernă. Noul stadion cuprinde și o pistă de atletism sub tribune, săli de antrenamente pentru diferite  discipline (karate, box, lupte, judo, atletism, popice), o sală de sport multifuncțională, o sală de forță, săli de recuperare, un minihotel cu 14 camere duble pentru sportivi, cabinet medical, zonă testare antidoping, spații publice (magazine, zona de mâncare), spații mass-media (boxă presă, sală de conferințe, zonă interviuri etc), 900 locuri VIP, 75 locuri pentru persoane cu dizabilități, 184 locuri parcare, sistem jocuri și lumini Digital Multiplex în cadrul instalației de nocturnă care integrează diferite scenarii în funcție de fondul muzical, însă capacitatea complexului a fost micșorată la 14.050 locuri. Lucrările realizate de firma Construcții Erbașu SA, au durat 3 ani, au costat aprox 34 mil euro, iar inaugurarea noii arene a avut loc la începutul anului 2022.

Stadionul Municipal Sibiu a fost dat în folosință în 1927, pe latura sudică a Parcului Sub Arini. La început a funcționat sub denumirea de Stadionul de Educație Fizică și, de-a lungul timpului, a fost supus unor transformări majore, mai ales în perioada 1977 – 1981: a fost dotat cu tribune de beton pentru 12.000 spectatori, capacitatea a fost mărită apoi la 14.200 spectatori, a fost demolată vechea tribună din lemn. În urma lucrărilor de modernizare din 2011, au fost montate 9.000 scaune noi, au fost reabilitate vestiarele, sistemele de alimentare cu apă și supraveghere video. Baza sportivă a fost închisă în perioada 2012 – 2016. Modernizarea stadionului pentru a putea găzdui meciuri de Liga I a fost amânată de câteva ori. În prezent, stadionul este omologat de Liga Profesionistă de Fotbal, are o capacitate de 12.363 locuri (302 VIP) și beneficiază de gazon natural ranforsat sintetic, cu încălzire, degivrare, drenaj și sistem de irigație. Costurile totale au fost de 28.5 mil euro, iar inaugurarea noului stadion a avut loc în decembrie 2022.

Câștigătorul ediției este stadionul OPAP Arena, din Atena, Grecia (cu 69 797 puncte). Stadionul bucureștean Rapid-Giulești s-a clasat pe locul 10 (cu 12 006 puncte), iar Stadionul Municipal Sibiu este pe locul 12 (cu 9432 puncte).

  1. OPAP Arena (69,797 points)
  2. Stadion Miejski im. Floriana Krygiera (23,201 points)
  3. Stadion Miejski im. Władysława Króla (20,127 points)
  4. Lusail Stadium (18,279 points)
  5. Allianz Stadium (18,257 points)
  6. Alphamega Stadium (17 606 points)
  7. Jakarta International Stadium (17,301 points)
  8. Stade du Senegal (15,386 points)
  9. Chengdu Fenghuangshan Football Stadium (13,471 points)
  10. Stadionul Rapid-Giulesti (12,006 points)

http://stadiumdb.com/competitions/stadium_of_the_year_2022

Surse foto:

www.wikipedia.org 

https://www.digisport.ro/galerie-foto/1/fotbal/liga-1/noul-stadion-din-sibiu-a-fost-omologat-de-lpf-cand-se-va-juca-primul-meci-2072667#5

evomag.ro%20

HOTELUL DE GHEAȚĂ

Totul a ȋnceput ȋn 2005. De atunci, an de an, hotelul construit integral din gheaţă este modelat din blocuri de gheaţă extrase din cel mai mare lac glaciar al Munţilor Făgăraș, Bȃlea Lac. Blocurile de 70 x 70 cm ajung pȃnă la 70 kg. Construcţia durează mai puţin de o lună și uneori constructorii au emoţii din cauza diferenţelor de temperatură. Complexul include hotelul, un Ice Restaurant & Bar și o biserică. Construcţia oferă camere cu paturi, noptiere și candelabre de gheaţă,  la o temperatură de -2℃ (ȋn timp ce la exterior sunt -15℃) și ȋnsumează aproximativ 3870 ore de muncă.   

  • Hotelul de Gheata, Balea Lac, Paula Seling, RomaniaSweetRomania
  • Hotelul de Gheata, Balea Lac, Paula Seling, RomaniaSweetRomania
  • Hotelul de Gheata, Balea Lac, Paula Seling, RomaniaSweetRomania
  • Hotelul de Gheata, Balea Lac, Paula Seling, RomaniaSweetRomania
  • Hotelul de Gheata, Balea Lac, Paula Seling, RomaniaSweetRomania
  • Hotelul de Gheata, Balea Lac, Paula Seling, RomaniaSweetRomania
  • Hotelul de Gheata, Balea Lac, Paula Seling, RomaniaSweetRomania
  • Hotelul de Gheata, Balea Lac, Paula Seling, RomaniaSweetRomania
  • Hotelul de Gheata, Balea Lac, Paula Seling, RomaniaSweetRomania
  • Hotelul de Gheata, Balea Lac, Paula Seling, RomaniaSweetRomania
  • Hotelul de Gheata, Balea Lac, Paula Seling, RomaniaSweetRomania
  • Hotelul de Gheata, Balea Lac, Paula Seling, RomaniaSweetRomania
  • Hotelul de Gheata, Balea Lac, Paula Seling, RomaniaSweetRomania
  • Hotelul de Gheata, Balea Lac, Paula Seling, RomaniaSweetRomania
  • Hotelul de Gheata, Balea Lac, Paula Seling, RomaniaSweetRomania
  • Hotelul de Gheata, Balea Lac, Paula Seling, RomaniaSweetRomania

Hotelul are ȋn fiecare an altă temă: in sezonul 2006-2007, hotelul a oferit 12 camere și a fost construit ȋn formă de cruce.

În 2007-2008, tema a fost Sistemul Solar, astfel ȋncȃt cele 10 camere au primit denumiri ale planetelor.

2008-2009 a fost sezonul MUZICII CLASICE.

În 2009-2010, tema a fost PERSONALITĂȚI CELEBRE, iar cele 10 camere au purtat numele lui Platon, Aristotel, Heraclit, Pitagora, Seneca, Emil Cioran, Mircea Eliade, Confucius și Friedrich Nietzsche.

Sezonul 2010-2011 a oferit 14 camere, iar tema a fost ICE HOTEL – LIGHT AND STONES, camerele purtȃnd denumirea unei pietre preţioase sau semi-preţioase: Camera de Diamant, Camera de Safir, Aquamarin, Ametist, Rubin, Safir etc.

În 2011-2012, tema hotelului a fost ICE SOUND (Sunetul gheţii), iar camerele au purtat denumiri ȋn ton cu această temă: Jazz, Latino, Dance, Hip Hop, Chillout, Classical, House, Trance, Blues și din fiecare cameră se auzeau acordurile unui stil muzical.

Sezonul 2012 – 2013 a fost dedicat CARNAVALULUI; camerele au purtat numele lui Hansel și Gretel, Pălărierul cel Nebun, Alice ȋn Țara Minunilor etc, iar cele trei igloo-uri au avut ca temă Rio de Janeiro, Veneţia și Berlin. Singura sursă de lumină pe timpul nopţii au fost ledurile de mică putere, pentru a nu deteriora pereţii ȋngheţaţi.

Tema anului 2013 – 2014 a fost BAROQUE ON ICE (Bruckenthal, Ludovic al IV-lea, Schonnbrunn, Maria Antoaneta, Maria Teresa, La Fontaine, Antonio Vivaldi, Bach, Rembradt, Velasquez, Voltaire, Moliere).

2014 – 2015 a fost anul ZODIACULUI, camerele fiind numite Berbec, Leu, Capricorn etc, beneficiind de semnul zodiacal sculptat ȋn gheaţă.

Sezonul 2015 – 2016 a fost al EUROPEI, iar turiștii au putut dormi ȋn Salonul vienez (Austria), Dutch room (Olanda), Studio Helsinki (Finlanda), English Home (Anglia), High Lisbon (Portugalia), Bella Italia (Italia), Casa Maghiară (Ungaria), Spanish Kingdom (Spania), Deutsche Haus (Germania), Irish room (Irlanda), Frozen Sweden (Suedia), Luxemburg, Greek studio (Grecia) sau ȋn Odaia de sus (Romȃnia).

În 2016 – 2017, tema a fost Cinema on Ice, iar camerele au fost decorate cu personaje din filme celebre: Star Wars, The Hobbit, Ice Age, The Passion of the Christ, Toate pȃnzele sus, Rocky III, Gladiator, Titanic, Harry Potter, Dracula, ȋn timp ce igloo-urile s-au numit Smurf Igloo, Jungle by Ice și Jurrasic Park Igloo.

În 2017 – 2018, tema aleasă a fost FROZEN LOVE, iar camerele au purtat numele unor locuri și obiective din zona Masivului Făgăraș: Vȃrful Suru, Lacul Avrig, Vȃrful Negoiu, Valea Doamnei, Cabana Podragu, Castelul de Lut din Valea Zȃnelor, Palatul Bruckenthal de la Avrig. Complexul de igloo-uri a purtat numele Rezervaţiei Arpășel, Vȃrfului Moldoveanu și a Poienii Neamţului. 2018 a fost Anul Centenarului, astfel ȋncȃt restaurantul din holul central a purtat numele “Regele Ferdinand I al Romȃniei – Întregitorul”.

Tema sezonului 2018 – 2019 a fost muzica, iar cele 14 camere și 6 igluuri au fost decorate cu sculpturi din gheaţă ale unor artiști autohtoni sau internaţionali (Holograf, Corina Chiriac, Queen, Madonna, Michael Jackson, Rolling Stones, BZN, ABBA, Peter Maffay, Elvis Presley, Prince, Freddie Mercury).

În 2019 – 2020, construcţia a fost amȃnată, ȋntrucȃt ȋn decembrie a fost prea cald. Hotelul de gheaţă a fost ȋnlocuit cu Igloo Village, o construcţie cu trei compartimente pentru cazare, fiecare cu cȃte două camere cu pat dublu, un compartiment central ce a făcut conexiunea cu fiecare dintre compartimente și unde au fost amenajate restaurantul și barul și un compartiment mai mic, cu rol de lobby. Tema aleasă a fost UNDERWATER WORLD.

Inaugurarea oficială ȋn acest sezon este planificată pentru ianuarie 2023, după ce va fi finalizată și Biserica de Gheaţă. Decoraţiunile vor fi realizate de celebrul sculptor sloven Rismondo Miro, care va lucra alături de colaboratori din Romȃnia. Tema acestui sezon este tot EUROPA, dar ȋn altă cheie, fiecare cameră urmȃnd să primească numele unor capitale europene (Londra, Amsterdam, Lisabona, Dublin, București, Paris, Roma, Atena, Berlin), iar decoraţiunile interioare vor fi inspirate de simboluri din aceleași capitale. Barul amenajat ȋn interior va avea forma unui patrulater, fiecare colţ fiind marcat de un stȃlp impunător de gheaţă ȋn interiorul căruia vor fi realizate imagini ale unor obiective emblematice: Turnul Eiffel din Paris, Turnul Televiziunii Germane din Berlin, Big Ben din Londa și case tradiţionale verticale din Amsterdam. Holul central va găzdui un restaurant cu mese și scaune din gheaţă, iar servirea se va face cu platouri din gheaţă. Imaginea complexului este Paula Seling.

Deși hotelurile de gheaţă sunt foarte căutate ȋn Finlanda, Suedia, Norvegia, Elveţia, cel din Romȃnia este unic ȋn Europa de Est. Fodor’s Travel (blog de călătorii) l-a inclus ȋn Top 10  al celor mai frumoase hoteluri de gheaţă din Europa: ocupă locul 3, după satul de igluuri Kakslauttanen (Finlanda) și Iglu-Dorf Gstaad (Elveţia).

SFÂNTUL ARDEALULUI ŞI BODYGUARZII 

A fost ieromonah (călugăr cu funcţie de preot), teolog şi artist plastic. A fost considerat făcător de minuni şi profet. Arsenie Boca, cel care a stârnit controverse atât în timpul vieţii, cât si după deces, nu pare să scape de efectele faimei nici după 110 ani de la deces. Mormântul său din incinta mănăstirii Prislop, Hunedoara este un binecunoscut loc de pelerinaj. Dacă vreţi să vă bucuraţi de frumuseţea naturii, de liniştea şi energia sănătoasă a locului, trebuie să ajungeţi aici pentru a vă încărca bateriile. Nu este necesar să faceţi o călătorie rituală pentru a simţi liniştea pe care o emană zona împădurită, biserica austeră, aleile largi, pavate cu marmură, gazonul bine întreţinut, spaţiile locuite de călugăriţe.

Dincolo de legendele privind vindecările miraculoase sau profeţiile sumbre, Zian Vălean a dus o viaţă cu destule evenimente triste, eşecuri şi dezmăgiri. Sărăcia l-a împiedicat să-şi urmeze visul de a deveni pilot şi nici în viaţa sentimentală nu a avut mai mult noroc. După liceu, a urmat cursurile Academiei Teologice din Sibiu unde i-a fost descoperită înclinaţia către artă. Este trimis ca bursier la Bucureşti pentru a urma cursurile Academiei de Arte Frumoase. Aici are şansa de a-şi desăvârşi personalitatea sub îndrumarea unei pleiade de somităţi ale intelectualităţii din perioada 1934 -1938 (Alexandru Tzigara Samurcaş, profesor de Istoria Artelor, G.M.Cantacuzino la desen, Cornel Medrea la sculptură sau Horia Teodosiu, arhitectură). Tot in aceasta perioada începe şi cariera duhovnicească a tânărului Arsenie Boca, dar şi o intensă muncă de propovăduire a credinţei ortodoxe. Aceste campanii l-au făcut cunoscut în tot Ardealul, dar i-au atras şi antipatia din partea regimului comunist proaspăt instalat. A trăit experienţe dure în închisoare şi muncind la Canalul Dunăre- Marea Neagră. Dar pentru că nici el nu a vorbit despre această perioadă, nici în arhive nu există prea multe documente, imaginaţia oamenilor a creat tot felul de situaţii controversate. Se spune că a îndurat tortura rugându-se pentru torţionari, că a părăsit celula prin teleportare pentru a participa la înmormântarea mamei sale etc. .

A dus o viaţă demnă de un scenariu de film şi stârneşte la fel de mult interes şi acum. Numele său a devenit brand comercial. De când marca ”Părintele Arsenie Boca” a fost înregistrată la Oficiul European de Proprietate Intelectuală, imaginea sa a declanşat noi scandaluri şi procese, dar continuă să aducă venituri considerabile. A fost aleasă o fotografie din tinereţe care, digitalizată şi colorată, scoate în evidenţă ochii albaştri, privirea rece, aproape hipnotizantă. In realitate, după alungarea de la mănăstire şi având domiciliu forţat în Bucureşti, Arsenie Boca s-a adaptat vieţii de mirean şi majoritatea fotografiilor din acea perioadă îl înfăţişează ca pe un bărbat matur, robust şi relaxat. Constituţia atletică, costumele albe, ochelarii de soare, o geantă ţinută sportiv pe umăr, şortul şi rucsacul îi dau un aer de bărbat mondern, pasionat de drumeţii.

Şi controversele continuă si in zilele noastre: va fi oare “sfântul Ardealului” canonizat? Mitropolitul Sibiului a cerut acest lucru in 2019. Referatul de analiză a personalităţii şi activităţii Pr. Arsenie Boca a fost finalizat, dar … suspans: s-a cerut un nou referat pentru că primul a fost pierdut(!?).

https://www.capital.ro/de-ce-este-amanata-canonizarea-lui-arsenie-boca-o-atitudine-politicianista-care-nu-ar-avea-ce-sa-caute-in-consolidarea-credintei-ortodoxe.html

Pentru turişti sau pelerini, nimic din toată această agitaţie nu se resimte la Mănăstirea Prislop, acolo unde se află mormântul lui Arsenie Boca. Doar prezenţa bodyguarzilor care supraveghează respectarea interdicţiei de a face fotografii la mormânt deranjează armonia şi pacea locului. Oricum, indiferent dacă vă atrage genul acesta de obiectiv turistic sau nu, în cazul în care ajungeţi în zona Haţegului, vă recomand o escală la Mănăstirea Prislop. Drumul este bun, parcarea spaţioasă. Singura surpriză nedorită sunt bodyguarzii care te întâmpină la mormânt pentru a te informa că fotografiatul este interzis. Nu mi-am bătut capul să înţeleg de ce. Întreaga regiune merită timpul şi banii.  GPS :
N 45°37’58.2672” E 22°51’16.2468”
45.632852, 22.854513

      

GPS :
N 45°37’58.2672” E 22°51’16.2468”
45.632852, 22.854513

Un Italian îndrăgostit

Puţine ţări pot rivaliza cu Italia în materie de artă, frumuseţea peisajelor, romantismul, pasiunea, exuberanţa oamenilor, iubirea şi ataşamentul manifestate în relaţiile de familie.

Domnul Giovanni Salvatelli le avea pe toate în ţara sa de origine, dar proiectele i-au purtat paşii spre România. A venit, a văzut, a fost cucerit de oameni, de locuri şi a realizat că trebuie să ofere ceva comunitaţii în schimbul bucuriei şi generozităţii primite în România. Aici, în inima Hunedoarei, în satul Banpotoc, a creat o frântură de rai.

Povestea a început in urmă cu 19 ani. A fost dragoste la prima vedere şi, pe loc, dealul de langă sat a primit o destinaţie: loc de relaxare pentru vizitatori, dar şi un spaţiu de creaţie pentru italianul îndrăgostit de ţara noastră. Deşi nu are nicio legătură cu arhitectura peisagistică, proaspătul proprietar al casei din vârful dealului a decis grafica pentru pozitionarea plantelor si a obiectelor care completează decorul grădinii, făcând-o să semene cu cele din Toscana. S-a documentat, a muncit mult, dar cu pasiune şi ceea ce a rezultat este o desăvârşită operă de artă care te invită la plimbare chiar şi pe ploaie.

“Grădinile lui Zoe” sunt ca o pictură pentru care orice descriere în cuvinte este prea săracă. Vă invit aşadar să vă uitaţi la fotografiile făcute într-o dimineaţă ploioasă de mai, posomorâtă ca o dimineaţă de toamnă. Cu toate acestea, totul în jur era bucurie, echilibru şi distincţie.

Dacă aţi planificat pentru vara aceasta o vizită la Castelul Huniazilor (Corvinilor), adăugaţi în agendă şi un drum până în satul Banpotoc. Sau combinaţi o plimbare în stil italian cu una mai simplă la Mănăstirea Prislop. Spun “plimbare” pentru că acest aşezământ monahal şi terenul care îl înconjoară nu trebuie vizitat, ci, pur şi simplu, gustat. Chiar şi o persoană nereligioasă va percepe timpul petrecut acolo ca pe o hrană pentru suflet. Cu toţii avem nevoie de linişte şi echilibru pentru a ne elibera de stres şi a ne redobândi energia consumată alături de copii în acest şcolar sau la locul de muncă.

Aşadar nu mai staţi pe gânduri. Detalii privind tariful de intrare si programul de vizitare găsiţi aici: https://igiardinidizoe.ro/

Pe drumul vinului…

Iunie toropește deja Capitala, așa că ideea unei călătorii scurte a venit spontan și a fost de nerefuzat. Staţiunile de la munte – prea aglomerate. Cele de la mare – prea zgomotoase. O destinaţie la 90 km de București pare ideală. La vreo 20 km de Ploiești, cam pe unde și-a ascuns regele vizigot Atanaric comoara ȋn secolul al IV-lea, Dealu Mare ȋși așteaptă vizitatorii cu crame, conace, dealuri, coline și o suprafaţă de aproximativ 15,000 ha de viţă de vie.

Eu am preferat liniștea și răcoarea Conacului dintre Vii, pe Valea Bobului. Cum nu mă prea pricep la vinuri, m-am lăsat fermecată de mușcatele și trandafirii proprietăţii. Următoarea vizită acolo este deja planificată, pentru că ȋmi doresc mult o plimbare cu bicicleta pe dealurile din jur. Mi-a promis și un gușter că ȋmi acordă o ședinţă foto – acum l-am luat prin surprindere și s-a sfiit.

Apropo, legenda ‘Urlaţi, 5 minute’ rămȃne doar o … legendă. Podgorenii sunt oameni așezaţi, iar zona este un balsam pentru bucureștenii stresaţi de trafic, agitaţie, zgomot. Se spune că ȋn trenul care se apropia de Cricov, cu cinci minute ȋnainte de gară, conductorul atenţiona călătorii că urmează staţia de unde pot ajunge ȋn Urlaţi. Boierii Gheorghe și Stan Urlăţeanu, ctitorii bisericilor Jercălăi și Galbenă din Urlaţi, nu erau ȋncȃntaţi de această poveste. Dar, ca orice legendă, a rămas și circulă din om in om.

Oenoturismul (turismul viticol) este un concept mai nou ȋn Romȃnia. Oferta este ȋnsă suficient de atrăgătoare, rămȃne doar să descoperim istoriile conacelor, cramelor și soiurilor de vin din zonă.

Nu este ȋncă sezonul culesului viei, dar m-am ȋntors la București cu o crenguţă de cireș negru. Bobiţele negre-amărui m-au fascinat ȋntotdeauna, fără să ȋmi pese de eventualele daune-pete. Și am adus cu mine un parfum delicat, cu gust de boierie veche, cu povești și amintiri, cu arome cromatice și olfactive și senzaţii catifelate de timp care trece ireal de blȃnd.

Dor de soare

Ultimele săptamâni ne-au coplesit cu un soare torid în Bucuresti. Vara pe asfaltul citadin e un bun exercitiu de rezistenţă şi o dovadă de tenacitate. Inspiri abur fierbinte şi expiri abur fierbinte. Treci printre cazemate de beton încins, calci pe trotuare acoperite cu bitum care clocoteşte. Cauţi din ochi o pată de umbră, dar umbra se dovedeşte o Fata Morgana. Când crezi că cei câţiva copaci rămaşi în picioare te vor întâmpina cu puţin aer respirabil, constaţi că totul a fost o iluzie. Ne-a fost dor de vară şi acum căutăm orice soluţie ca să fugim de ea.

În fiecare zi îmi vin în minte senzatiile trăite în timpul pribegiilor de vis din verile trecute. Aproape obsesiv m-am gândit zilele acestea la un loc tare drag mie, semn că trebuie neaparat să-l revizitez: Geoagiu – Băi. Am refăcut deja în gând drumul până acolo.

Am obiceiul să plec din Bucureşti cu noaptea-n cap. Îmi place să traversez oraşul înainte ca primii concetăţeni să pornească spre locurile lor de muncă. Oricum, drumul până la autostradă nu este chiar lipsit de actiune, dar e bine. Urmează apoi drumul spre Piteşti, puţin monoton, dar care se parcurge destul de repede. Valea Oltului curge când liniştită, când sălbatică şi presarată cu evenimente şi blocaje neplăcute. Drumul se parcurge mereu sub semnul căderilor de pietre care se desprind din stâncile pline de riduri adânci. Doar Oltul curge impasibil, uneori plictisit, alteori mai alert. Într-un cuvânt, un drum care merită să fie parcurs cu maşina sau autocarul.

Mi-am propus să vă duc direct la Geoagiu, dar tot drumul este presarat cu locuri unde merită să opreşti sau să înnoptezi: oraşele Piteşti şi Râmnicu Vâlcea, staţiunile balneare cu vile cochete sau mai îmbătrânite de la Valea Oltului. Drumul înseamnă şi adrenalină activata pe serpentinele de pe Dealul Negru sau la traversarea Munţilor Cibin, apoi emoţia întâlnirii cu oraşele Sibiu, Sebes, Si in sfarsit, drum întins spre destinatie.  Sigur, dacă sunteţi mâncăcioşi, o pauză de masă la Popasul Topolog sau la Hanul Şibot sunt bine-venite. După trecerea munţilor, e o plăcere să vezi câmpiile cu pământ fertil unde alternează culturile de cartofi şi porumb, livezile, viile şi terenurile pe care se cultivă hameiul cu plantele aliniate geometric şi înălţate spre soare pe stâlpi înalţi de până la 10 m.

După ce aţi trecut de Şibot şi aţi lăsat Cugirul şi Vinerea pe partea stangă, veţi fi însoţiţi o bucată de drum de Râul Mureş şi în mai puţin de 20 de minute aţi ajuns la destinaţie. Mai trebuie sa depăşiti urcuşul cu serpentine şi curbe în ac de păr. Deodata, luminisul vă deschide drumul spre cocheta aşezare cu case arătoase care se înşiră de-a lungul şoselei. De câte ori am ajuns în staţiune, totul era curat şi bine marcat, aşa încât nu veti rata intrarea în Băile Daco-Romane, complexul format din câteva bazine cu apă termală.

Sigur, puteţi să alegeţi statiunea Geoagiu doar pentru o escapadă de o zi, dar nu vă veţi plictisi nici dacă optaţi pentru un sejur petrecut cu copiii pentru odihna sau pentru tratament*. Zona muntoasă este perfectă pentru plimbări şi drumeţii.

Nici transportul până la Geoagiu nu este o mare problemă. Vă puteţi deplasa pe calea ferată, nu doar cu maşina. Oricum, efortul este răsplătit din plin de aerul curat şi temperaturile blânde în toate anotimpurile asigurate de vegetaţia bogata si de pădurile de pini, fag, gorun şi brad.

Cu siguranţă, ceea ce aţi citit a fost doar o sugestie. Unii vă veţi simţi minunat, altii veţi căuta locuri mai spectaculoase şi, în România, avem de unde alege. În ceea ce mă priveşte, voi reveni la Geoagiu cu siguranţă!

*Indicații terapeutice și afecțiuni tratate la Geoagiu Băi:

  •  afecțiuni reumatismale degenerative (spondiloză cervicală, artroze, poliartroze);
  •  afecțiuni reumatismale;
  •  afecțiuni postraumatice;
  •  afecțiunile ginecologice;
  •  afecțiunile neurologice periferice, boli de nutriţie și metabolice ;
  •  afecţiuni dermatologice etc.

Notă: Nu uitaţi că mineralele din ape și anumite componente ale balneoterapiei ar putea avea efecte adverse și v-ar putea declanșa probleme de sănătate. Este important să solicitaţi sfatul medicului pentru a afla dacă procedurile aplicate la Geoagiu vă sunt recomandate şi dvs.

Daca va este doar dor de soare, acolo, la Geoagiu, la aproape 400 m altitudine, va veti bucura de cele mai prietenoase raze.

Imagini şi recomandări: https://www.gohunedoara.com/rasfat-si-relaxare-la-complexul-baile-daco-romane/?fbclid=IwAR3j1oiDbLVwmkZEu46UTCLexOMwW4BXVASAJcg5GTnwQF-6pjbRMCKsAeQ

Sursa foto:

https://servuspress.ro/baile-daco-romane-din-goagiu-bai-isi-redeschid-portile-din-acest-weekend_185569.html

ADOLESCENȚI … PRIN SIBIU

Nu, nu o să scriu despre o carte descoperită din întâmplare printre alte cărți, în bibliotecă. Nici despre valoarea literară inestimabilă a volumului. Nu ar avea sens: rafturile cu cărți vechi din copilăria și adolescența mea, a părinților și bunicilor mei sunt tare ordonate: nimic nu este aruncat acolo la întâmplare, pentru a le proteja, multe dintre ele fiind extrem de fragile. În plus, au fost citite și recitite de atâtea ori, încât le știu locul și cu ochii închiși.

Despre stilistică, estetică și alte mijloace lingvistice, nu are sens să discutăm, pentru că farmecul ‘Adolescenților’ Ioanei Postelnicu este diferit. Probabil că nu este o carte despre care adolescenții de astăzi ar vorbi cu pasiune. Nu are ritmul și cadența vieții moderne. Totuși, dragi copii și adolescenți, dacă o zăriți prin biblioteca părinților (din păcate, nu mai poate fi găsită decât rătăcită prin vreun anticariat, căci nu a mai fost publicată), nu o judecați doar după copertă. Adolescenții anilor ‘50-’60 trăiau drame, ca și cei de astăzi, la fel de intens(e), erau atrași de ineditul anturajului nepotrivit, ca și cei de astăzi, se ajutau reciproc și încercau să evadeze de sub ochiul atent al adulților, ca și cei de acum. Descrierile rapide ale câtorva colțuri din vechiul Sibiu ar trebui însă să stârnească interesul pentru călătorie. Adolescenta care am fost a vizitat orașul de nenumărate ori, de fiecare dată încercând să ating un alt loc menționat în carte. La cetate am ajuns de multe ori. Troleibuzul mi-l amintesc vag, cu banalul autobuz m-am plimbat însă de multe ori. Dar autobuze sunt peste tot. Am ratat tramvaiul și îmi pare rău. Puțini mai știu astăzi de promenada de pe Bretter. Durchgang-urile în schimb mă fascinează peste tot, în Ardeal. Nu am refăcut traseul de pe zidul cetății, pe urmele lui Răducu. Și nici nu o voi face, pentru că nu am abilități de alpinist. Poate nici nu mai este accesibil astăzi. Poveștile despre adăposturile din cetate din timpul războiului pot constitui însă punctul de plecare pentru alte lecturi, dincolo de manualul de istorie. Nici Ocna Sibiului, cu lacurile sărate, Șelimbărul sau Spinarea Câinelui nu sunt de ocolit. Prin Lazaret și Măiereni, dincolo de Cibin am ajuns, dar întotdeauna grăbită, între două întâlniri și le-am văzut doar din fuga taxiului. Mi-ar plăcea să am cândva răgazul unei plimbări tihnite.

Te poți îndrăgosti de o carte cu file lipsă? Hmm, cred că da. Nu am citit niciodată scrisoarea lui Laurențiu către Ștefana. Cartea mea nu are ultima pagină. Povestea nu și-a pierdut însă farmecul.

După “Bogdana”, romanul de debut al Ioanei Postelnicu, “Adolescenții” fotografiază o altă față a celor prea mari pentru a mai fi numiți copii, dar încă prea cruzi pentru a fi adulți. Manole este și el un copil neiubit. Părinții frustrați de eșecul social au creat un mic monstru, periculos pentru grupul celor care nu au terminat încă școala. Începe să semene cu prezentul, nu? Laurențiu, elev serios, bucureștean, este atras de măgăruș. Copiii de astăzi sunt atrași de jocurile online, de balene albastre și voci care îi îndeamnă să treacă peste cuvântul părinților. Dacă trecem peste simbolurile specifice anilor ’60, în locul unei vizite în mall parcă ar fi mai interesant să recreăm cândva traseul lui Laurențiu și al prietenilor săi.

RONDUL ROMAN

Când v-ați plimbat ultima oară prin Cișmigiu? Când ați zăbovit ultima oară în Rotonda Scriitorilor (sau Rondul Roman)?

Situat în partea stângă a Grădinii Cișmigiu, spre Bd Schitu Măgureanu, în apropierea Buturugii, Rondul Roman a fost inaugurat pe 27 iunie 1943. Ansamblul de statui reprezintă busturile unor scriitori de seamă ai literaturii române și oameni de cultură și a fost inaugurat în timpul mandatului primarului Bucurestiului Ion Rășcanu, din inițiativa ministrului educației naționale, Ion Petrovici.

Rotonda Scriitorilor este o platformă circulară creată după model englezesc, alcătuită dintr-o alee circulară cu raza de aproximativ 30 m. În mijloc se află un rond de gazon al cărui centru este marcat de un vas ornamental de lut ce seamănă cu un chip antic. În jurul centrului sunt amplasate 12 busturi de marmură, la distanțe egale, pe postamente identice paralelipipedice, cu o înălțime de 2.40 m, tăiate în piatră de Muscel. Fiecare statuie este însoțită de numele sculptorului, inscripționat în lateralul bustului.

  1. Vasile ALECSANDRI – sculptor Theodor Burcă;
  2. Nicolae BĂLCESCU – sculptor Constantin Baraschi;
  3.  Ion Luca CARAGIALE – sculptor Oscar Späthe;
  4. Ion CREANGĂ – sculptor Ion Jiga;
  5. George COȘBUC – sculptor Ion Grigore Popovici;
  6.  Mihai EMINESCU – sculptor Ion Jalea;
  7.  Bogdan Petriceicu HAȘDEU – sculptor Mihai Onofrei;
  8.  Ștefan Octavian IOSIF – sculptor Cornel Medrea;
  9.  Titu MAIORESCU – sculptor Ion Dimitriu-Bârlad;
  10.  Alexandru ODOBESCU – sculptor Miliță Petrașcu;
  11. Alexandru VLAHUȚĂ – sculptor Oscar Han;
  12. Duiliu ZAMFIRESCU – sculptor Alexandru Călinescu. 

La inaugurare, pe locul ocupat acum de Ion Creanga, se afla bustul lui Octavian GOGA, dăltuit de Ion Jalea. După 1944, prezența în spațiul public a unui bust al lui Goga devenise inoportună (fusese prim-ministru în perioada decembrie 1937 – februarie 1938), astfel că, după ce într-o noapte a fost mutilat cu ciocanul, bustul a fost înlăturat, soclul rămânând gol un bun număr de ani, până când, în deceniul al șaselea a fost instalat pe el bustul lui Ion Creangă.

Pe socluri este înscris numele celui reprezentat și anii între care a trăit. Mai toți scriitorii sunt înfățișați frontal și simetric, într-o manieră realist-convențională. O unică tentativă, nu foarte accentuată, de idealizare simbolică prezintă bustul lui Eminescu. Singurul care iese din tipic este Caragiale, pe care Oscar Späthe l-a reprezentat purtând căciulă, cu capul întors spre stânga și cu privirea îndreptată în sus.

Bustul lui Eminescu este singurul care a fost mutilat, având o ciobitură vizibilă pe bărbie (actualmente este remediată).

sursă foto: www.wikipedia.org