PALATELE UITATE ALE BUCUREȘTIULUI – POVESTEA DOMENIULUI WORONIECKI

“Sunt româncă, dar am şi sânge albanez, căruia îi atribui vivacitatea caracterului şi combativitatea mea (…) şi cultul prieteniei. (…) Am fost fiică unică, adorată, teribil de răsfăţată, (…) Franţa este ţara unde mă simt acasă (…).  Revin adesea pentru a mă tempera în lumina României”

Și să nu uităm ce e mai important: “… femeia epocii noastre nu trebuie să depindă de bărbat, ci să se apere”.

Verified by MonsterInsights