Prima colaborare automobilistică între România și Franța ieșise pe porțile fabricii în 1968. Era Dacia 1100, construită cu Renault – cu versiunea ulterioară, Dacia 1300. Oltcit a fost cealaltă mașină românească. De această dată, parteneriatul a fost cu Citroen și a fost semnat pe 29 decembrie 1976. Așa s-a născut Oltcit (Oltenia – Citroen).
Un an mai târziu, în 1977, a început construcția unei fabrici moderne, cu 5500 angajați. Cu o tehnologie importată din Franța, uzina beneficia de o suprafață de 350 000 mp, în timp ce întreaga platforma industrială ocupa un teren de 114 ha.
Producția a demarat la mai bine de 6 ani de la semnarea contractului de parteneriat, în octombrie 1982. Citroen a oferit licența de fabricare, planurile și liniile de asamblare. În plus, francezii aveau să re-exporte produsul în Europa vestică (Franța, Austria, Belgia, Olanda și Italia), sub denumirea Axel, pentru a-și recupera investiția. De fapt, exportul a reprezentat 40% din producție. În perioada 1981-1993, au fost produse circa 200.000 de maşini, din care 60.000 au fost exportate sub numele Axel.
Ştefan Andrei, ministru de Externe în acea perioadă, estima investiția românească la un miliard de dolari, pentru a-i scoate „pe francezi din faliment pentru a face o maşină proastă şi scumpă“.
Oltcitul se baza pe Protoype Y, model demarat pe o platformă concepută împreună cu Fiat, dar continuat doar de Citroën. După preluarea de către Peugeut, modelul nu mai avea şanse de a intra în producţie, întrucât tehnologiilor superioare marca Peugeot luaseră locul celor concepute de către Citroën, abandonând Protoype Y. Proiectul a fost reluat la insistențele părții române, pentru a fi modificat și adaptat drumurilor de la noi.
În 1979, la Expoziția Realizărilor Economiei Naționale (EREN) de la București, a avut loc lansarea oficială a noului brand de mașini Oltcit. Sigla era formată dintr-un O (Oltenia) și un V întors (din sigla Citroen), iar proiectul includea două variante: cu motor de 652 cmc și 36 CP și cu motor de 1130 cmc și 56 CP, cu un consum de 5,8 – 9,2 la 100 km. Producția automobilelor Oltcit urma să înceapă în 1980.
Cele patru versiuni Oltcit produse au fost:
– Special (cu motor de 652 cm³ de la Visa și LNA). A fost primul Oltcit ieșit pe porțile Uzinei din Craiova, asamblat doar cu piese franțuzești. Avea o viteză maximă de 125 km/h, era înrudit cu Citroën Visa şi avea mai puţine opțiuni decât Oltcit Club. A fost întâlnit mai ales în magazinele de prezentare.
– Club (cu motor de 1129 cmc și cutie de viteze în 4 trepte). A fost un automobil super-mini, cu trei uși, bazat pe Citroën Prototype. Celelalte versiuni au fost: Club 11R (numit si Oltina), 11 RL, 11 RM (Românesc Modernizat, primul model îmbunătățit, fiind echipat cu frâne pe disc care au înlocuit clasicele frâne de pe cutia de viteze, jante de Dacie, o nouă cutie de viteze care ajungea la 140 km/h.), 11 E, 11 RT (Românesc Total), 11 RTA.
– Club 12 TRS (inițial cu un motor de 1200cc, înlocuit apoi cu un motor de 1299 cc și cutie de viteze cu 5 trepte). A fost ultimul model fabricat la Craiova, lansat în 1990 și produs până în 1994. A fost destinat exportului (Franța, Olanda, Belgia, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Iugoslavia, Argentina, Uruguay, Paraguay, Ecuador, Venezuela, Costa Rica, Columbia, Siria, Iordania, Egipt, Turcia și Bulgaria).
– Club 12 CS – pick-up cu două locuri, model bazat pe Oltcit Club, disponibilă din 1993 (cu motor de 1299 cm³ și cutie de viteze cu 5 trepte). A fost construit după Revoluție, cu materiale de proastă calitate: tablă vulnerabilă la ploaie și rugină, punte insuficient adaptată pentru încărcătură mare.
– Olda – o combinație de Oltcit și Dacia
– Cabrio – model decapotabil, neomologat din cauza problemelor de structură
– 4 x 4 – realizat în colaborare cu uzinele ARO din Câmpulung. Modelul nu a fost omologat din cauza problemelor la capotă și a designului neatrăgător.
– Axel Entreprise
– Axel 12 TRS Entreprise
Și-a primit rapid titlul de mașină modernă, superioară bătrânei Dacii, mai cizelată, elegantă și sportivă, la care visau mulți: volanul avea o singură spiță, manetele pentru semnale fuseseră înlocuite de butoane ingenios plasate pe cei doi sateliți futuriști care încadrau volanul (semnalizare, faruri, ștergător, claxon), beneficia de discuri de frână pe toate roțile, suspensii cu bare de torsiune.
Producția a continuat sub numele de Oltcit până în 1991. Uzina nu își atingea țintele impuse de francezi: 130 000 unități/ an, însă partea franceză era mulțumită că mutase producția într-o țară cu mână de lucru ieftină. O altă nemulțumire a francezilor fusese și folosirea componentelor de la Dacia 1310, care nu erau aprobate de ei.
Întrucât în 1991, partea franceză a decis ieșirea din parteneriat și a cerut ca numele Oltcit să nu mai conțină componenta “Cit” (de la Citroen), numele autovehicului a fost schimbat în Oltena, iar uzina a primit numele “Automobile Craiova S.A.”. Acesta a fost momentul când a fost modificată și sigla. Trei ani mai târziu, Oltena avea să devină Rodae, la semnarea contractului cu compania Daewoo.
ISTORIC:
1977 – înființarea societății “Oltcit”, Craiova, companie mixtă româno-franceză
1979 – începerea producției de automobile Oltcit
1991 – Oltcit a devenit ”S.C. Automobile Craiova S.A”
1994 – înființarea “RODAE Automobile Craiova S.A.”, companie mixtă (“S.C. Automobile Craiova S.A.” și “Daewoo Heavy Industries L.T.D. Coreea” – 49% + 51%).
1994 – 2006 – “S.C. Automobile Craiova S.A.” (ACSA) are ca activitate de bază comercializarea diverselor piese de schimb și accesorii pentru automobilele Oltena, Dacia și Daewoo.
2008 – ”Ford Europa”, divizie a ”Ford Motor Company”, prin preluarea fabricii Daewoo.
Cum s-a născut ideea?
Criza petrolului din 1973 dusese la o creștere masivă a preţurilor carburantilor, afectând grav industria auto din Occident. Fabrica “Dacia” funcționa deja din 1966. Ceaușescu a speculat momentul, intuind că este timpul pentru o nouă marcă auto românească, mai compactă și mai economică, potrivită tinerilor, în oraș.
A profitat de situația dificilă pe care o traversa compania Citroen, așa că negocierile au mers rapid cu proaspătul șef al firmei, Georges Taylor (care tocmai lăsase rivala Peugeut, după o carieră de 40 ani) și avea ca primă sarcină redresarea firmei. Contractul semnat pe 30 decembrie 1976 prevedea ca guvernul român să dețină 64% din acțiunile “Citroenului din Oltenia”, iar partea franceză, 36%. Ceaușescu încercase să negocieze și cu Volkswagen și Renault.
Ultimul model de Oltcit s-a vândut în februarie 1996.
Surse foto:
Revista Autoturism 2/1984
One thought on “OLTCIT – PRIMUL AUTOMOBIL LOW-COST DIN ROMÂNIA”