“ÎN CURÂND VOR APĂREA GÂNDACII ȘI ȘOBOLANII” – ZOIA CEAUȘESCU, MATEMATICIANUL REBEL

Zoia Ceaușescu și verișoara sa, Mihaela Moraru Ceausescu (fiica lui Marin Ceaușescu, fratele președintelui)

“Zoia Ceaușescu (sau Zoica cum îi spuneau în familie) era pe atunci o tânără foarte frumoasă, deloc agresivă și extrem de prietenoasă. Îmi aduc aminte că primul lucru pe care l-a făcut când m-a văzut a fost să umble la ținuta mea “cazonă” și să-mi ofere din garderoba ei lucruri cu adevărat tinerești.

Atunci am perceput acest lucru ca pe un afront, m-am simțit ruda mai săracă și m-am bosumflat, ceva mai târziu însă, adică peste două-trei zile, mi-am reconsiderat poziția și am înțeles că fusese un gest de reală generozitate, menit să mă ferească de batjocura celor din jur.“ (Mihaela M Ceaușescu, “Nu regret, nu mă jelesc, nu strig”)

Singura fiică a familiei președintelui, Zoia Ceaușescu s-a născut pe 1 martie 1949 și a decedat pe 20 noiembrie 2016. Se spunea că numele a fost ales după Zoia Kosmodemianskaia, apoi a fost schimbat în mai românescul Zoe.

A urmat cursurile Liceului 24 (actualul Liceu Teoretic “Jean Monnet”), apoi Facultatea de Matematică din cadrul Universității din București. Bibliofilă, cu preocupări intelectuale, a fost copilul pentru care cuplul Ceaușescu a fost îngrijorat, din cauza anturajului și a vieții sale sociale boeme.

Își dorise să studieze regie de teatru sau film, dar Elena Ceaușescu se opusese vehement: “A fost de-ajuns o Lica Gheorghiu în țara asta”. A fost admisă la facultate fără examen datorită mediei mari cu care terminase liceul, a absolvit cu 9.75 și a obținut nota 10 la examenul de diplomă.

După obținerea titlului de doctor în matematică, Zoia Ceaușescu a publicat multe lucrări de specialitate (22 fiind înregistrate în baza de date a American Mathematical Society), a fost asistent universitar la facultatea pe care o absolvise, cercetător la Institutul de Matematică și, în final, până în 1989, director al INCREST (Institutul pentru Creație Științifică și Tehnică), fără să dețină funcții politice.

Pe Mircea Oprean, inginerul sibian cu care avea să se căsătorească, l-a cunoscut în 1980, pe litoral.

Oprean avea să povestească mai târziu: “nu ştiam despre Zoia decât că este verişoara lui Dodu. Abia spre sfârşitul întâlnirii, în cursul serii, mi-am dat seama că este Zoia Ceauşescu. (…) Ea m-a căutat de înainte de Crăciun. M-a sunat atunci. Eu mergeam la cimitir, la un văr, iar ea s-a oferit să vină cu mine. Eu eram un pârlit Am mers cu autobuzul împreună.”

În 1988, s-a înfometat pentru a pierde o sarcină, întrucât nu putea face întrerupere de sarcină în mod legal. Fusese modul ei rebel de a nu-i da satisfacție mamei ei, cu care era în relații încordate.

Teza sa de doctorat “Extrapolări operatoriale” a fost vândută la licitație, la începutul anului 2023, pentru suma de 600 EUR. Renault-ul Fuego primit de la părinții săi în 1983 fusese scos la licitatie cu un an înainte, pentru un preț de pornire de 500 EUR, deși mașina costase 57 000 franci.

Alături de frații săi, Zoia Ceaușescu a fost acuzată de subminarea economiei naționale, în decembrie 1989. A fost eliberată în august 1990, însă a fost scoasă de sub acuzare abia în 1996. În zilele de detenție, pentru a evita o depresie, a găsit soluția salvatoare: îi scria zilnic soțului său, neștiind că și acesta fusese arestat la scurt timp după ea. Ultima scrisoare din inchisoare a fost redactată pe 17 iulie, în celula 18.

”Bună dimineața, iubitule! Bat clopotele la Patriarhie. Puternic, încurajator. Este deci ora 7. Îmi voi spune mai întâi rugăciunea … din fiecare dimineață. (…) În orele de după-amiază și de seară nu se întîmplă niciodată nimic. Deci a trecut și ziua aceasta fără să ne vedem.

Și așteptasem atât de încrezătoare. (…) Acum mă simt foarte obosită și asist plictisită la monotona tarare a acelor fără rost ce prelungesc exasperant și absurd această zi sfârșită. Din nou bat clopotele. Tânguitor, deznădăjduitor. E 5.00 după amiaza. E ora rugăciunii celei triste. A rugăciunii, plânset surpător. Va urma dorul și jalea și bocetul. Vor urma spaima și rătăcirea și îngroparea și pustiul…E seară.

Începe să se întunece. Aștept încordată murmurul chemării tale. Între timp, îți spun o poezie. Chiar dacă glasul meu nu răzbate până la tine, voi continua să-ți spun în fiecare seară câte una. Astă seară îți recit «Ziceam că va fi sărbătoare». (…) În curând vor apărea gândacii și șobolanii. (…) Sunt iarăși complet izolată în mizerabila, dezolanta, deșarta-mi singurătate. (…)

E deja târziu. După miezul nopții, un gând, un unic gând își mai rotește unda-i de lumină în jurul meu. Mă împresoară blând-mângâietor, mă încălzește plăcut , mă reanimă: mâine ne vom vedea. O, Doamne, îți mulțumesc! Nu îndrăznesc, însă, din superstiție să-mi destăvilesc inundătoarea bucurie revărsată în mine. Dar aștept nerăbdătoare și deja emoționată ca noaptea-aceasta să-și petreacă ultimele ore și timpul să-și aducă ziua de mâine.” (jurnalistul Ion Cristoiu i-a luat un interviu după eliberare și a intrat în posesia scrisorilor)

După 1990, Zoia Ceaușescu și-a dorit să revină la INCREST, însă noua conducere i-a refuzat cererea. A ales să se pensioneze și să ducă o viață retrasă, fără apariții în presă. Fumătoare înrăită, a murit la 57 ani, în brațele soțului său, în urma unui cancer de colon (cu câțiva ani înainte fusese operată de cancer pulmonar). A avut parte de o ceremonie funerară modestă și a fost incinerată la Crematoriul “Cenușa”.

“Era o fată foarte deșteaptă și muncitoare. Însă, când ai totul de-a gata și un grup de prieteni cum avea ea… se mai schimbă situația. Cu vremea s-a mai schimbat. Institutul a fost modul ei de a se revolta împotriva părinților ei.

Însă, pentru noi, Zoia a fost un noroc. Biblioteca noastră mai primea reviste și cărți, noi mai plecăm în străinătate. A avut o contribuție mare, pentru că mai aveam unele facilități. Am făcut multe lucrări in perioada aia, pentru că am avut climatul potrivit”, (prof. Dorin Mihail Popescu, interviu publicat în www.ziaruldeconstanta.ro)

“Să știți că și Zoia era gospodină! Chiar înainte să se căsătorească, își punea singură murături pentru iarnă. Cînd s-a măritat a stat o perioadă cu părinții, după care s-a mutat într-o casă aproape de Biserica Albă, pe Calea Victoriei” (Suzana Andreiaș, ““La curtea lui Ceaușescu- dezvăluirile Suzanei Andreiaș despre viața de familie a cuplului prezidențial”)