Poetul Marin Sorescu este fără îndoială mult mai cunoscut decât ministrul Sorescu, traducătorul Sorescu sau graficianul Sorescu.
PRIM MINISTRU
Iubit și antipatizat în același timp, Marin Sorescu a acceptat funcția de Ministru al Culturii în guvernul Văcăroiu, în perioada 1993-1995 fără a fi înscris în niciun partid politic. Nu a fost cea mai înțeleaptă decizie, întrucât a pierdut mult din simpatia de care se bucurase până atunci. De altfel, mai ‘beneficiase’ de antipatia colegilor de breaslă și în 1983 când fusese pe lista scurtă pentru Premiul Nobel în literatură și mai mulți scriitori români ar fi trimis un memoriu defăimător, motiv pentru care a pierdut premiul.
TRADUS ȘI TRADUCĂTOR
Una dintre poeziile sale, tradusă în engleză, a fost în 2020, timp de o lună, în metroul londonez. Poezia „Perseverență” de Marin Sorescu a fost aleasă pentru proiectul intitulat „Poems on the Underground” (Poezii în subteran).
Versiunea în limba română:
„Voi privi la iarbă
Până voi obține titlul
De doctor în iarbă.
Voi privi la nori
Până voi ajunge Laureat
Al norilor.
Voi trece pe lângă fum
Până când fumul, de rușine,
Va deveni iar flacăra
De la început.
Voi trece pe lângă toate lucrurile
Până când ele
Vor ajunge să mă cunoască”.
Marin Sorescu a tradus din literatura universală, mai ales din poeți ca: Boris Pasternac, Vasko Popa, Eugenio de Andrade, Gerald Bisinger, Jorge Luis Borge,s Nicolas Born, Allen Ginsberg, Gunter Grass, Omar Lara, W.S. Merwin, Osten Sjostrand Justo Jorge Padron, Ten Swie Hian.
O MOARTE NEELUCIDATĂ
Iubit și totodată contestat în timpul vieții, Marin Sorescu a murit în 1996, în urma unei hepatite. Cel puțin, acesta a fost diagnosticul oficial. Familia nu a lămurit niciodată cauzele reale ale decesului.
Sufletul tău funcționează cu lemne,
Iar al meu cu electricitate.
Dragostea ta umple cerul de fum,
A mea e din flăcări curate.
Totuși vom mai merge împreună
O bună bucată de pământ,
O bună bucată de cer,
O bună bucată de lună.
Vom fi fericiți pentru iarbă
Și pentru lac,
Vom râde pentru copac,
Vom slăvi drumul drept cu câte-o gură
Și vom ține un moment de reculegere
Pentru fiecare cotitură.
Ne vom lua după umbra mea
Care merge înainte,
Ne vom lua după primul gând,
Ne vom lua după două-trei cuvinte.
Până când ne va ieși în cale
Sfânta Vineri
Să ne spună printre altele
Că nu mai suntem tineri.
Și că ea n-o să ne mai dea de-acum
Nici electricitatea pentru flacără,
Nici lemne pentru fum. (“Poveste”)
OPERA LUI MARIN SORESCU
Întrebat într-un interviu „Care a fost întâmplarea extraordinară pe care ați trăit-o până acum?”, el a răspuns simplu: „Faptul de a te fi născut este o întâmplare extraordinară. Eu nu-mi revin din această întâmplare nici acum”
De fapt, întreaga sa operă ar putea fi rezumată astfel: „Eu cred că există o clipă în viața lumii când toți oamenii se gândesc la mama lor. Chiar și morții. Fiica la mamă, mama la mamă, bunica la mamă, până se ajunge la o singură mamă. Una imensă. Ce liniște trebuie să fie atunci pe lume!
În momentul acela, daca ar striga cineva «Ajutor!» eu cred că ar fi auzit pe întreg pământul. Dacă aș avea o sticlă goală, aș scrie un bilet și l-aș lansa pe mare. «Mamă», aș scrie, «mi s-a întâmplat o mare nenorocire. Mai naște-mă o dată!» Prima viață nu prea mi-a ieșit.
Cui nu i se întâmplă să nu poată trăi după pofta inimii? Dar poate a doua oară. Dacă nici a doua oară, poate a treia oară. Și dacă nici a treia oară, poate a patra oară. Poate a zecea oară. Tu nu te speria, mamă, numai dintr-atâta. Și naște-mă mereu! Ne scapă mereu câte ceva în viață. De aceea trebuie să ne naștem mereu.”
Marin Sorescu a publicat 24 volume de poezie, este autorul unor interviuri despre poezie reunite în volumul “Tratat de inpirație”, a scris teatru (“Iona”, “Paracliserul”, “Matca”, “Pluta Meduzei”, “Există nervi” etc), proză (“Trei dinți din față”, “Viziunea viziunii”), eseuri (“Teoria sferelor de influență”), cronică literară (“Ușor cu pianul pe scări”) și a fost tradus în peste 20 țări. A primit Premiul Herder (Universitatea din Viena) și este cel mai citit român în limba catalană. După dispariţia lui au rămas în manuscris cincisprezece volume de poezie, eseu, jurnal şi roman.
PICTORUL MARIN SORESCU
Picturile lui Sorescu abordează două teme mari: autoportretele și păsările.
„Am două mâini şi le pun la muncă pe amândouă”, a zis odată Marin Sorescu, în cerdacul casei din satul natal, cînd picta cu mîna stângă în timp ce scria o poezie cu dreapta, fiind convins că aceste două hobby-uri ale sale se completează.
Interviu cu Sorina Sorescu, nepoata autorului: https://www.gds.ro/Actualitate/interviu-Actualitate/2015-12-08/sorina-sorescu-presedinta-fundatiei-marin-sorescu-sorescu-cel-mai-tradus-si-publicat-scriitor-roman-strainatate/
Născut pe 29 februarie 1936 la Bulzești, jud Dolj, Marin Sorescu a urmat școala primară în satul natal, apoi Colegiul Național “Frații Busești” din Craiova. A studiat apoi la Școala Medie Militară din Predeal. A absolvit Facultatea de Filologie din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, ca licențiat în limbi moderne. Și-a susținut doctoratul la Universitatea din București cu teza “Insolitul ca energie creatoare, cu exemple din literatura română”
sursa foto: https://fundatiamarinsorescu.eu/
One thought on “MARIN SORESCU – “DĂ, DOAMNE, PICĂTURA ACEEA…””