“NOI, CARE SUNTEM ÎNGROZITOR DE MARI, SIMȚIM CÂTEODATĂ CĂ NE LIPSESC JUCĂRIILE…”

Poetul Marin Sorescu este fără îndoială mult mai cunoscut decât ministrul Sorescu, traducătorul Sorescu sau graficianul Sorescu.

Iubit și antipatizat în același timp, Marin Sorescu a acceptat funcția de Ministru al Culturii în guvernul Văcăroiu, în perioada 1993-1995. Nu a fost cea mai înțeleaptă decizie, întrucât a pierdut mult din simpatia de care se bucurase până atunci. De altfel, mai ‘beneficiase’ de antipatia colegilor de breaslă și în 1983 când fusese pe lista scurtă pentru Premiul Nobel în literatură și mai mulți scriitori români ar fi trimis un memoriu defăimător, motiv pentru care a pierdut premiul.

Marin Sorescu a tradus din literatura universală, mai ales din poeți ca: Boris Pasternac, Vasko Popa, Eugenio de Andrade, Gerald Bisinger, Jorge Luis Borge,s Nicolas Born, Allen Ginsberg, Gunter Grass, Omar Lara, W.S. Merwin, Osten Sjostrand Justo Jorge Padron, Ten Swie Hian.

Iubit și totodată contestat în timpul vieții, Marin Sorescu a murit în 1996, în urma unei hepatite. Cel puțin, acesta a fost diagnosticul oficial. Familia nu a lămurit niciodată cauzele reale ale decesului.

Sufletul tău funcționează cu lemne,
Iar al meu cu electricitate.
Dragostea ta umple cerul de fum,
A mea e din flăcări curate.

Totuși vom mai merge împreună
O bună bucată de pământ,
O bună bucată de cer,
O bună bucată de lună.

Vom fi fericiți pentru iarbă
Și pentru lac,
Vom râde pentru copac,
Vom slăvi drumul drept cu câte-o gură
Și vom ține un moment de reculegere
Pentru fiecare cotitură.

Ne vom lua după umbra mea
Care merge înainte,
Ne vom lua după primul gând,
Ne vom lua după două-trei cuvinte.

Până când ne va ieși în cale
Sfânta Vineri
Să ne spună printre altele
Că nu mai suntem tineri.

Și că ea n-o să ne mai dea de-acum
Nici electricitatea pentru flacără,
Nici lemne pentru fum.
(“Poveste”)

Întrebat într-un interviu „Care a fost întâmplarea extraordinară pe care ați trăit-o până acum?”, el a răspuns simplu: „Faptul de a te fi născut este o întâmplare extraordinară. Eu nu-mi revin din această întâmplare nici acum

De fapt, întreaga sa operă ar putea fi rezumată astfel: „Eu cred că există o clipă în viața lumii când toți oamenii se gândesc la mama lor. Chiar și morții. Fiica la mamă, mama la mamă, bunica la mamă, până se ajunge la o singură mamă. Una imensă. Ce liniște trebuie să fie atunci pe lume! În momentul acela, daca ar striga cineva «Ajutor!» eu cred că ar fi auzit pe întreg pământul. Dacă aș avea o sticlă goală, aș scrie un bilet și l-aș lansa pe mare. «Mamă», aș scrie, «mi s-a întâmplat o mare nenorocire. Mai naște-mă o dată!» Prima viață nu prea mi-a ieșit. Cui nu i se întâmplă să nu poată trăi după pofta inimii? Dar poate a doua oară. Dacă nici a doua oară, poate a treia oară. Și dacă nici a treia oară, poate a patra oară. Poate a zecea oară. Tu nu te speria, mamă, numai dintr-atâta. Și naște-mă mereu! Ne scapă mereu câte ceva în viață. De aceea trebuie să ne naștem mereu.”

Una dintre poeziile sale, tradusă în engleză, a fost în 2020, timp de o lună, în metroul londonez. Poezia „Perseverență” de Marin Sorescu a fost aleasă pentru proiectul intitulat „Poems on the Underground” (Poezii în subteran).

Poezia "Perseverență", tradusă în limba engleză, publicată în metroul londonez.

Versiunea în limba română:

Voi privi la iarbă

Până voi obține titlul

De doctor în iarbă.

Voi privi la nori

Până voi ajunge Laureat

Al norilor.

Voi trece pe lângă fum

Până când fumul, de rușine,

Va deveni iar flacăra

De la început.

Voi trece pe lângă toate lucrurile

Până când ele

Vor ajunge să mă cunoască”.

Marin Sorescu a publicat 24 volume de poezie, este autorul unor interviuri despre poezie reunite în volumul “Tratat de inpirație”, a scris teatru (“Iona”, “Paracliserul”, “Matca”, “Pluta Meduzei”, “Există nervi” etc), proză (“Trei dinți din față”, “Viziunea viziunii”), eseuri (“Teoria sferelor de influență”), cronică literară (“Ușor cu pianul pe scări”) și a fost tradus în peste 20 țări. A primit Premiul Herder (Universitatea din Viena) și este cel mai citit român în limba catalană. După dispariţia lui au rămas în manuscris cincisprezece volume de poezie, eseu, jurnal şi roman.

Interviu cu Sorina Sorescu, nepoata autorului: https://www.gds.ro/Actualitate/interviu-Actualitate/2015-12-08/sorina-sorescu-presedinta-fundatiei-marin-sorescu-sorescu-cel-mai-tradus-si-publicat-scriitor-roman-strainatate/

Picturile lui Sorescu abordează două teme mari: autoportretele și păsările.

Am două mâini şi le pun la muncă pe amândouă”, a zis odată Marin Sorescu, în cerdacul casei din satul natal, cînd picta cu mîna stângă în timp ce scria o poezie cu dreapta, fiind convins că aceste două hobby-uri ale sale se completează.

sursa foto: https://fundatiamarinsorescu.eu/

Advertisement