Se dau oare premii pentru o bună nevastă?
soție, soții (substantiv feminin) = 1. Femeie căsătorită considerată în raport cu bărbatul ei. (sinonime: nevastă, soață) (diminutive: soțioară)
2. (popular) Aliat, prieten, părtaș, tovarăș, însoțitor
(sursa: www.dexonline.ro)
Nu s-a gândit nimeni să publice un cod oficial al bunei neveste, însă, de-a lungul timpului, s-a găsit câte un almanah care să sugereze cam ce ar fi de făcut pentru a îndeplini rezonabil de bine rolul.
Un articol din almanahul “Lumea ilustrată”, din 1934 avertiza: “Căsătoria este o loterie!”. Dar fiind “în continuu progres și oamenii au prins minte la cap și au început să amestece cu îngrijire cărțile până a se încumeta să se asvârle în marele joc în doi, despre care cei pățiți susțin că ar prezenta mai multe desavantagii decât avantagii.” Pentru a lumina calea celorlalte, “un număr de soții pun la dispozitia logodnicelor sfaturi (…) cari nu se datorează unor teorii, ci experiențelor prin cari au avut să treacă în căsniciile lor”.
Așadar, regulile pentru a fi o bună nevastă ar fi cam așa:
„Îmbracă-te, pe cât posibil, în fiecare zi altfel.
Dacă-ţi dai cu cremă pe obraz şi nas, să nu te vadă decât oglinda.
Nu făcea gargară în faţa lui!
Încă de dimineaţă, la cafeaua cu lapte, să te prezinţi bine, îngrijită, simţită. Bărbaţii au oroare de femeile nepieptănate.
Deprinde-te să-l asculţi, când îţi povesteşte ceva, chiar dacă nu te interesează.
Nu-l sâcăi prea mult cu întrebări, fiindcă ori îţi va vorbi el singur, ori nu vrea să vorbească.
Cum i-ai prins obiceiurile şi dorinţele sale favorite, ndeplineşte-i-le, dar fără lux de vorbe.
Buna ta dispoziţie e recrearea lui.
Nu-l sâcăi prea mult!
Învaţă-te să te schimbi. El îţi va fi infinit recunoscător dacă va găsi la tine mereu ceva nou.
Dă-i, cel puţin, o dată pe săptămână impresia că e burlac. Lasă-l să iasă singur şi nu-l întreba unde se duce. După aceea, el îţi va povesti singur.
Dacă are vreo pasiune inofensivă, fie că e filatelist, fie că joacă tennis, sau are mania de a „prinde” la radio diferite posturi, nu i-o lua în deşert ; dimpotrivă, cântă-i în strună. Cel mai practic e să ai şi tu o pasiune : aceasta animă convorbirea.
În diferitele conflicte, nu-ţi umili niciodată bărbatul, amintindu-i „ce-ai dat“ sau „sacrificat“ pentru dânsul.
Nu-i face niciodată scandal când îţi spovedeşte o greşeală. Nu obţii cu aceasta decât ca să nu-ţi mai povestească cea următoare.
Nu te indispune când găseşte câte un merit altei femei. Mai bine însemneaz’o pentru tine. De obicei, e privitor la ceva ce-ţi lipseşte ţie.
Fii cât mai rar bolnavă!
Nu-l întreba dacă te iubeşte.
Să nu vezi într’însul pe „bărbatul cel mai rău, când eşti supărată.
Pentru orice bărbat adevărat, slujba deţine locul dintâi… iubirea e secundară.
Pentru orice femeie adevărată, iubirea e locul dintâi… slujba (sau profesiunea) e secundară.
Vorbeşte-i foarte rar de bani. Numai faptul că trebue să câştige bani îi umple destul capul, aşa că nu vrea să i se mai pomenească despre ei.
Dacă vrei să obţii ceva, apelează la mândria sau vanitatea sa. Vei recolta aproape întotdeauna succes.
Îngăduie bărbatului tău să aibă măcar o dată altă părere asupra unor chestiuni ce ţi se par fundamentale. Nu trebuie numaidecât să vezi într’aceasta un conflict casnic ireparabil.
Nu-i înjura rudele, fiindcă, desigur, nici ale tale nu sunt mai bune.
Fii amabilă cu prietenii lui!
Lasă-l să vorbească şi spune întotdeauna „da”… căci după aceea tot faci ce vrei tu.”
Ah, să nu uităm – pentru a îndeplini cu succes rolul de bună nevastă:
“ÎNVAȚĂ SĂ GĂTEȘTI!
ÎNVAȚĂ SĂ GĂTEȘTI!
ÎNVAȚĂ SĂ GĂTEȘTI!”
Nu degeaba a fost menționat acest sfat de trei ori. Și cu majuscule!
“Convorbirile telefonice cu mămica, tăticu, tușica, bunicuța să le ai mai ales când el e la birou. Nu te apuca să rezolvi – tocmai în clipa când e să–și puie bărbatu-tău pardesiul șaizeci de mii de treburi: (…) să zici copiilor “noapte bună” …
Bate în ușă înainte de a intra în camera sa și obișnuiește-l și pe el să bată la tine până a nu intra.
Porunca cea mai importantă: nu umbla niciodată în târlici!”
Publicația “Gospodina noastră”, editată în 1948, a dedicat un articol tăierii porcului. Nu strică probabil să se priceapă și o doamnă, că nu știi niciodată…
Ce ziceți?
