Dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic, jurnalist – Ion Luca Caragiale. Ce i s-a potrivit cel mai bine? George Călinescu îl considera cel mai mare dramaturg și unul dintre cei mai mari scriitori.

IUBIRILE LUI CARAGIALE

Cu peste 170 ani în urmă, pe 1 februarie 1852, Caragiale se năștea în satul Haimanale din județul Dâmbovița.

Spirit viu, a iubit cu pasiune și literatura, dar și femeile. Nu neapărat singure. Fridolina (Leopoldina Reinecke) a fost la Iași. Maria Constantinescu (mama singurului său fiu recunoscut, Mateiu) era la București. Amelia Welner era soția lui Constantin Nottara – amănunt minor, se pare. A fost la un pas de duel cu Eminescu pentru Veronica Micle. Alexandrina Burelly a fost soția sa până la finalul vieții. Ultima pasiune a lui Caragiale a fost Cella Delavrancea, care era cu 35 ani mai tânără ca el.

Azi, de ziua lui, textele sale, mai ales cele mai puțin cunoscute, sunt parcă mai potrivite ca oricând.

Parlamentare gogoși

Întrucât cocoanele pot fi constante în politică:
În mahalaua Oțetarii, vreo zece cocoane șed la sindrofie și fac politică. Un monșer din partea locului intră să le aducă știrea, că s’a încheiat convenția cu Rusia, pe care începe să le-o citească.
La fiecare articol, toate cocoanele bat în palme cu bucurie, strigând într’un glas: bravo guvern!
însă când monșerul dă citire articolului, în care se spune, că muscalii n’au ce căuta prin București, întreaga sindrofie dă un țipăt grozav și leșină in corpore.
Când s’au trezit, trecuseră toate în opoziție.

Jalba hoților din închisori

Dați-ne drumul din pușcărie,
Dați-ne posturi,
Cu bune rosturi,
Dați-ne voie la tâlhărie,
C-a sta în lanțuri
Când alții danțuri
Trag  fără frică sus la putere,
și când ei fură
Fără măsură,
E anarhie!… însă… tăcere:
Ei au putere!…

Dați-ne drumul, căci, cum se poate
Noi în catene,
Pe când în pene
Dânșii se umflă, și peste gloate
Pun pungășeala
și târnuiala?…
Noi stăm la umbră pentru nimica
și… dânșii fură
Fără măsură
ș, ei sunt liberi!… Nu cunosc frica,
Nu e nimica!…

Dați-ne drumul: e nedreptate
în pușcărie
Ca să ne ție
Colegii noștri! Oh! ce păcate!…
A noastră școală
A rămas goală,
Căci toți elevii au chilipire,
Au berechete,
Grase budgete…
Iar noi, acilea în amorțire
Stăm în lihnire!…

Dați-ne drumul! fără zăbavă!
Dați-ne posturi
Cu bune rosturi,
Dați-ne totul: fiți de ispravă!
La tâlhărie
țara să fie
Pe mâna noastră a tuturor,
Iar nu voi care
Ați făcut stare

S-o smulgeți singuri ca din topor!…
Dați-ne drumul cu mare zor!…

Mandatul

Mandatul este visul,
Un vis realizat,
Când fără-ntârziere
îl iei și l-ai scontat.

Atunci de bucurie
Să joci, să cânți te-apuci,
și ca să fii mai comod,
Te lași numa-n papuci.

Nimica nu te doare,
și totul meprizezi,
Căci posedezi mandatul
și mergi ca să-l scontezi.

Da! da! el să trăiască!
Sau dacă nu, murim;
Căci fără dânsul oare
Putem noi să trăim?

Amor și fericire
Le ai în buzunar,
Când și-ai scontat mandatul,
și nu mai ai habar.

Tutunul abundează,
țigări de Bektemis –
O! te realizează
Mai iute, dulce vis!

Unica consolare!
O! Preaiubit mandat,
De tine toți slujbașii
Viața ne-am legat!

La minister cu toții,
Mandatul să luăm,
Să ni-l scontăm degrabă,
și-apoi… să ne-mbătăm!!!

Sursă foto:

www.wikipedia.org