Nu știu dacă în România sau în altă parte a lumii se practică turismul cromoterapeutic. Nu mă refer la spa-urile și hotelurile dotate cu cabine de duș emoționale, ci la destinații turistice colorate. Asemenea locuri există în toată lumea: munți colorați, plaje, rezervații naturale, cartiere, recifuri de corali care oferă imagini parcă desprinse dintr-o pictură.
Nici noi nu ducem lipsă de asemenea zone care par ireale. Am avut norocul să ajung într-un asemenea loc. Un crâmpei de natură cât se poate de real, ascuns într-o zonă de o sălbăticie impresionantă: Lacul Ochiul Beiului. Aflat în județul Caraș-Severin, în Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița, la o altitudine de 310 m, lacul de formă ovală seamănă cu un ochi cu diametrul de circa 20 metri. Nu este prea adânc (aprox. 3.5 m), iar culoarea turcoaz te hipnotizează. Prin luciul de cristal se văd păstrăvii înotând domol. Zona este populată de păsări (stârci cenușii, rațe sălbatice etc), unele chiar migratoare, care datorită temperaturii apei din timpul iernii (4 – 8 grade Celsius), rămân să ierneze pe malul lacului pentru că apa nu îngheață niciodată.
Cred că este locul unde ar trebui să vă refugiați, vara sau iarna dacă vă simțiți obosiți, deprimați, cu sănătatea slăbită. Ovalul verde – albăstrui este înconjurat de o pădure de poveste. Pe malul apei veți simți imediat efectul calmant, relaxant.
Te desprinzi cu greu de atmosfera de basm alimentată nu doar de apa de culoarea turcoazului cu reflexe rozalii, dar și de legenda nefericitului bei (titlu nobiliar în Imperiul Otoman). Tânărul turc, îndrăgostit de fiica unui păstor localnic, a trăit o experiență tragică în acele locuri. Băiatul s-a îndrăgostit de frumoasa fată în timp ce se afla la vânătoare, a răpit-o și a închis-o în Turnul Mare din Cheile Nerei. Cu ajutorul unei funii împletite din propria rochie, fata a reușit să scape și a fugit în timpul nopții. Nici povestea de dragoste dintre cei doi tineri, nici modalitatea în care a evadat fata nu au fost pe placul tatălui, un mare conducător în acele vremuri, care domnea peste acest ținut și a dat ordin ca fata să fie omorâtă. De durere, fiul beiului s-a refugiat în pădure. Se spune că ochii albaștri ai tânărului îndrăgostit au vărsat atât de multe lacrimi, încât au dat naștere lacului, iar tânăra s-a transformat în râul Beușnița.
Acesta este unul dintre cele mai căutate obiective turistice din zonă. Lacul alimentat de un izvor carstic, Valea Nerei, cascadele de o frumusețe rară sunt doar câteva dintre locurile care vor alunga orice gând cauzator de stres sau depresie.
Ochiul de apă de un turcoaz proaspăt și vibrant declanșează doar bucurie celor care se decid să facă această drumeție. Ar fi de neiertat să pierzi o asemenea ocazie. Asigură-te doar că porți o pereche de ghete potrivite unui drum de dificultate medie de-a lungul Nerei și prin pădure.
Ziua Parcului Național Cheile Nerei – Beușnița, care adăpostește Lacul Ochiul Beiului coincide cu Ziua Internațională a Mediului. Ziua Parcului a fost instituită și organizată pentru prima dată în 2013, în cadrul unui proiect implementat de către Grupul Ecologic de Colaborare (GEC) Nera.
Se spune că, dacă fiecare român ar trece măcar o dată pe an pe la lacul Ochiul Beiului, ar fi mult mai sănătos, iar depresia, o boală tot mai la modă, ar rămâne o necunoscută.
„Ochiul Bei și Cascada Beușnița sunt două obiective importante în această fascinantă lume a legendelor, pentru că se completează unul pe altul. Zona are un potențial fantastic de dezvoltare a turismului, însă, dacă se marșează pe turism și pe cele două obiective, se simte nevoia înființării aici a unui centru de vizitare. În acest fel, introduci turistul în contextul parcului, îi arăți în premieră cum curge apa pe Beușnița, iar în acest fel îi stimulezi dorința de a descoperi impresionantele legende. Din păcate, până nu vom învăța cum se face ecoturismul, vom discuta, în continuare, doar despre potențialul deosebit al zonei”, (Cornel Popovici Stuza, președint GEC Nera).