Construcția Palatului Universității din București a început pe 10 octombrie 1857, după planurile lui Alexandru Orăscu, președintele arhitecților români, care avusese ambiția să realizeze un proiect asemănător universităților occidentale.
Înființarea universității era un vis al revoluționarilor pașoptiști. Orăscu și-a prezentat schițele în cadrul întrunirilor din Sala Bossel*, a fost lăudat pentru viziunea splendidă a construcției și a primit însărcinarea de a întocmi planurile și a calcula devizele de lucru, pentru a demara lucrările. A colaborat cu arhitecții Johann Schlatter şi Carol Benesch, iar la 10 septembrie 1857, Dimitrie Ghika anunța începerea lucrărilor la “Palatul Academiei de la Sf Sava”, pe fostul amplasament al Mănăstirii Sf Sava. Instituția a primit ulterior numele de Universitatea din București. Șerban Orăscu, nepotul arhitectului, a descris ceremonia începerii lucrărilor: “După cuvântul lui Costaforu, în timp ce cimentul era preparat, Alexandru Ghika, încins cu un şorţ de piele peste redingotă, se apropie de groapa fundaţiei, luă cimentul cu mistria, aşeză prima cărămidă şi o bătu cu ciocanul în cele patru colţuri. După dânsul urmară, ridicând câte o cărămidă, comisarii celor şapte Mari Puteri sosiţi în Bucureşti din însărcinarea Congresului de la Paris, precum şi notabilii vremii”.
Un an mai târziu, lucrările aveau să fie oprite din cauza schimbărilor politice cauzate de mișcarea antiunionistă și antiprogresistă, iar arhitectul Orăscu avea să fie acuzat că ar fi atentat la viața unuia dintre caimacami**. Lucrurile s-au lămurit și acuzatia a fost retrasă, iar Alexandru Ioan Cuza, a grăbit lucrările în timpul domniei sale de tranziție, astfel încât Titu Maiorescu avea să inaugureze cursurile Facultății de Drept în decembrie, 1861.
Frontonul triunghiular străjuit de un vultur din piatră de Rusciuc ce decora palatul și basorelieful din interiorul frontonului reprezentând-o pe Minerva, zeiță a înțelepciunii și protectoare a artelor, încununând artele şi ştiinţele, au fost concepute și realizate de Karl Storck în 1862. Aveau să treacă șase decenii, până ce, în 1929, au fost adăugate patru muze sculptate de Emil Becker, pentru a marca finalizarea corpurilor laterale proiectate de Nicolae Ghica-Budeşti. A urmat o mansardare a aripii estice a clădirii, care nu a fost apreciată de arhitecți, apoi a avut loc bombardamentul anglo-american din 15 aprilie 1944 care a produs stricăciuni extrem de grave clădirii. Soluția a fost demolarea aproape în totalitate și amenajarea unui spațiu pe care s-au plantat flori. Reconstrucția a început abia în 1967, fiind finalizată pe 14 decembrie 1969, când a avut loc a doua inaugurare.
În perioada 1885-1889, arhitectul Orăscu a fost rector al Universității din București. Iată câteva fragmente din discursul ținut de Orăscu în ultimul an de mandat, pentru a marca cei 25 ani de existență ai instituției:
“„Discursul ținut de d-nu profesor Al. Orĕscu, rectorele Universitățeǐ cu ocasiunea solemnitățeǐ aniversăreǐ a XXV-a de la înființarea Universitățeǐ
[…].
Universitatea din Bucurescǐ, înființată prin legea constitutivă din anul 1864, împlinesce acum al 25-lea an din existența sa. Acest period de un pătrar de secol îǐ constituă un prim stadiŭ de vêrstinicie, pe care noǐ l’am socotit vrednic de a fi serbat, pentru ca, maǐ ales, să fie un prognostic și un îndemn la viitórea desvoltare și înflorire a Înaltuluǐ Institut național, în numele căruia, ca Rector, îmǐ este dată onórea de a lua aḑǐ cuvêntul.
[…].
Legea Instrucțiuneǐ publice, decretată la 25 noembre anul 1864, putem ḑice că n’a făcut alt-ceva de cât a da o sancțiune legală uneǐ stărǐ de lucrurǐ âncă pe atuncǐ existente, când ea a stabilit, că vor fi în Universitatea din Bucurescǐ, «patru speciǐ de Facultățǐ, adecă una de Filosofie și Litere, alta de Drept, alta de Medicină și în fina alta de Sciințe fisice, matematice și naturale». Acea lege prevedea un numĕr de nouĕ studiǐ de predat în Facultatea Juridică; douĕ spre-ḑece în cea Medicală, unde fórte multe materiǐ diferite se aflaü prea strâns condensate și aglomerate; în Facultatea de Șciințe, studiile prevĕḑute eraü în numĕr de douĕ-spre-ḑece; în cea Filosofică și Literară eraü numaǐ opt.
Totușǐ, la 1864, în primul an al înființăreǐ Universitățiǐ nóstre, – care pe atuncǐ coprindea numaǐ trei Facultățǐ, cu exclusiunea celeǐ Medicale, rĕmasă până la 1869 în stare de Scólă Specială, – catedrele indicate în lege nu aü fost tóte de îndată împlinite; Facultatea de Drept avu numaǐ opt profesorǐ, și nu nouĕ; cea de Șciințe, șeșé, în loc de doǐ-spre-ḑece; cea de Litere cincǐ, cu treǐ maǐ puțin de cât eraŭ prevĕḑuțǐ. Cu timpul ânsă și cu experiența, se împliniră aceste lipsurǐ, și chiar se făcură adause la studiǐ și la catedre. În unele locurǐ, materiile, prea mult aglomerate, s’aŭ împărțit între douĕ séŭ maǐ multe catedre, – și acésta a fost casul maǐ ales la Facultatea de Medicină. În alte locurǐ, și maǐ cu sémă, în Facultatea de Drept, pentru aceleașǐ studiǐ s’aŭ creat înduoite și întreite catedre. În fine s’aŭ și înființat prin legǐ speciale catedre pentru studiǐ neprevĕḑute în legea de la 1864, de și unele din acele studiǐ fusese înscrise în legea de cu 29 anǐ maǐ nainte. Voiŭ semnala că aparținênd acesteǐ categoriǐ de nouĕ înființărǐ, cursurile de Filologia Comparativă și de Archeologie, adăogite la Facultatea de Litere, printr’o lege din 1877; apoǐ catedrele de Theoria Funcțiunilor și de Chimia Organică, înființate la Facultatea de Sciințe, unde acum de curênd, a maǐ fost înscrisă și o catedră, încă neocupată, de Thermodynamică și Fisică Practică. La Facultatea de Litere asemenǐ este o nouă catedră fără profesor, aceia de Limbile Slavice, pe când cea de Istoria Literatureǐ este înlocuită prin catedra de Limbǐ și Literaturǐ Neolatine, iar cea de Istoria Universală Critică e împărțită în douĕ catedre, cu adausul Epigrafieǐ la una din ele.
Tóte aceste preschimbărǐ și adause sunt fapte naturale, căcǐ precum neîncetat în lumea întrégă cresce cercul cunoscințelor omenescǐ, așa și la noǐ, pe tótă ḑiua se simt nouǐ trebuințe în cultura intelectuală și se ivesc nouǐ factorǐ, apțǐ a rĕspândi acea cultură în țéra nóstră.
[…].
De am voi să dăm liber curs tutulor aspirațiunilor nóstre către perfecționare, póte că și Facultatea de Medicină, cea, fără tăgăduială, maǐ bogat înzestrată cu catedre de specialitățǐ, ar reclama și dênsa, spre a eǐ complectare, încă maǐ multe cursurǐ, iar maǐ cu sémă ar cere o înavuțire a unora din cursurǐ, cu laboratoriǐ bine aprovisionate, care să dea instrucțiuneǐ o sancțiune maǐ practică, maǐ eficace, și să permită profesorilor a se ține mereŭ în curentul sciințeǐ.
Tóte cele ce pentru Facultatea de Medicină ar fi complemente indispensabile sunt necesitățǐ tot așa de imperios reclamate la maǐ multe din specialitățile Facultăților de Sciințe și de Litere. Laboratoriǐ de Chimie, Cabinete de Istoriă Naturală, Musee de modele plastice antice, și maǐ pre sus de tóte Bibliotecǐ, carǐ să conțină tot ce s’a scris și tot ce se tipăresce neîncetat în alte țĕrǐ asupra materiilor predate în tótă Universitatea nóstră; iată ce ne lipsesce în mare parte; iată ceǐa ce ne face să trăim mereŭ cu temerea și cu regretul de a rĕmânea, pe tot momentul maǐ prejos de cultura celor-l’alte țĕrǐ civilisate. Întru acésta tot corpul profesoral al Universitățeǐ nóstre, n’are de cât un singur glas spre a cere, spre a reclama concurs și ajutóre din partea Guvernuluǐ. Noǐ sperăm cu încredințare, că dorința noastră, așa de unanim exprimată, nu va rĕmâne neascultată, nu va lăsa pe Stat în nepăsare, și noǐ, corpul profesoral, promitem țĕriǐ temeinic, că acele mijlóce practice de instruire, ce ni se vor pune la disposițiune, vor accelera, cu o progresiune geometrică, pașiǐ învĕtămêntuluǐ superior, în sînul patrieǐ nóstre.
[…].
Aḑi, în Universitatea din Bucurescǐ, aü crescut nemĕsurat, trebuințele. S’a creḑut maǐ nainte că însușǐ acest lŏcaș, acest palat, în care suntem adunațǐ astă-ḑi, are proporțiunǐ mult prea vaste pentru cele patru ale nóstre modeste și odinióră puțin populate Facultățǐ; deci, succesiv, părțǐ, părțǐ dintr’ênsul aŭ fost cedate ca adĕpostirǐ provisoriǐ pentru diferite corpurǐ și instituțiunǐ de Stat saŭ particulare. Senatuluǐ, în deosebi, s’aŭ conces acéstă Aulă de onóre, de unde desbaterile politice aŭ alungat de mult timp serbările și solemnitățile Scóleǐ. Senatul a maǐ coprins și cele maǐ principale încăperǐ împrejmuitóre. Apoǐ, tot aci s’aŭ mai dat locuință și Academiei Române, și Bibliotecei Centrale, și Museelor de Anticitățǐ și de Istorie Naturală și Șcóleǐ de Bele-Arte, și Pinacoteceǐ, și Facultățiǐ de Teologie, ast-fel în cât astă-ḑǐ în Palatul pe care însu’mǐ am avut fericirea, acum treǐ-ḑecǐ de anǐ, sub Locotenența domnéscă a Principelui Alexandru Ghica, să-l clădesc pentru viitórea nóstră Universitate, astă-ḑǐ eŭ, Rector al acelei Universitățǐ, după 25 de anǐ de existență a eǐ, mĕ vĕḑ în neputință de a o instala după cum cer imperios, chiar actualele ei trebuințe. Óspețiǐ Universitățeǐ aü ajuns să cuprinḑă maǐ tótă casa eǐ, lăsându-ǐ abia pe sémă’ǐ câteva săli lăturașe, insuficiente pentru cursurile celor patru Facultățǐ, insuficiente pentru examenele Universitare și pentru cele ale Bacalaureatului, în care lipsa de local împedică orǐ ce supraveghere aseriósă; insuficiente, în fine, pentru cancelariile Rectoratuluǐ și ale celor patru Decanate, carǐ tóte se află grămădite într’o singură cameră, ast-fel în cât lucrările de administrare ale Universitățiǐ suferă tóte strimtorările și tóte neajunsurile, atât din lipsa de local, cât și din aceea de personal.
Este fórte ușor de înțeles pentru orǐ și cine că unica cameră și ceǐ doǐ treǐ împiegațǐ, carǐ la 1865 puteaü fi de ajuns pentru administrarea unuǐ Institut școlar, frecuentat pe atunci de un numĕr de abia 40 orǐ 50 de studențǐ, acelaș local și aceiașǐ cancelarie nu maǐ pot fi astă-ḑǐ câtuși de puțin în stare să satisfacă cerințele uneǐ Universități, care a ajuns să aibă peste 550 de auditorǐ regulațǐ, auditorǐ al căror numĕr cresce pe tot anul în proporțiunǐ considerabile.”
[…]”.
Sursa: Al. Orĕscu, “Discursul ținut de d-nu profesor Al. Orĕscu, rectorele Universitățeǐ cu ocasiunea solemnitățeǐ aniversăreǐ a XXV-a de la înființarea Universitățeǐ, Bucuresci, 1889”
Universitatea a avut la început trei facultăți: Drept, Științe, Filosofie și Litere. Medicina a fost adăugată cinci ani mai târziu. În 1989, functionau șase facultăți, în 2000 – 18, iar astăzi, Universitatea are 19 facultățti: Administrație și Afaceri, Biologie, Chimie, Drept, Filosofie, Fizică, Geografie, Geologie și Geofizică, Istorie, Jurnalism și Științele Comunicării, Limbi și Literaturi Străine, Litere, Matematică și Informatică, Psihologie și Științele Educației, Sociologie și Asistență Socială, Științe Politice, Teologie Ortodoxă, Teologie Romano-Catolică și Teologie Baptistă.
*Sala Bossel se afla pe Calea Victoriei, în clădirea Teatrului “Țăndărică”, străbătută de Pasajul Victoria și aparținea unui tapițer sas care deschisese Casa Bossel (sală de bal și “Teatrul Român”).
** caimacam = locțiitor al domnului, însărcinat cu administrarea Moldovei și Țării Românești până la instalarea pe tron a noului domn (dexonline.ro)
Surse foto:
4 thoughts on ““LUMINAȚI-VĂ SI VEȚI FI!””