DE LA BRAȘOV LA BUFTEA – SZOBI CSEH, UN CASCADOR AUTENTIC

Buză de Iepure a alcătuit prima echipă de cascadori profesioniști din România. I se spunea așa din filmele cu haiduci în care jucase. Numele său real era Szabolcs Imre Cseh. Pe scurt, Szoby Cseh.

S-a născut pe 11 decembrie 1942 la Miercurea Ciuc, într-o familie de secui și cele mai frumoase amintiri le avea din Brașov. Familia sa nu era una oarecare, ci una cu blazon: “un secui cu o sabie în mână și un cap de ceh în vârful sabiei” – “că de-aia am primit noi numele ăsta”, spunea Szoby Cseh.

Szobi Cseh

Tata era director de bancă și, fiindcă ministrul de finanțe de atunci îl plăcea foarte tare, ne tot mutam prin diverse orașe, ca să refacă situația financiară a băncilor. Ultima destinație a fost Brașovul, acolo am stat și cel mai mult. A rămas orașul copilăriei mele și m-a marcat foarte puternic, a satisfacut o anumită parte romantică din mine, o nevoie de aventură. Aveam muntele aproape, exploram toate bastioanele și zidurile vechi. Seara, fugeam la Biserica Neagră, să-l ajut pe un sas bătrân, cu un picior de lemn, să tragă clopotele. Urcam jumătate de oră până în turn, ieșeam pe una din arcade și mergeam pe acoperiș până la cruce, ca să stau pe ea în mâini. Colegii de bancă ai lui tata erau disperați: “Dom’ director, iar e ăla mic pe biserică!”. Eram un copil fără stare. Tata mă bătea în fiecare seară, când venea de la bancă, iar mama în fiecare dimineață, fiindcă nu învățam nimic. Alfabetul l-am învățat în clasa a treia, iar tabla înmulțirii niciodată. Nu aveam timp de așa ceva. Îmi făcusem o gradină zoologică în spatele băncii, într-o bucată de pădure încercuită cu gard de comuniști și considerată rezervă strategică. Strângeam acolo toate animalele rănite, aveam 40 de porumbei, pui de vulpe, un vultur, o broască țestoasă, un pui de urs, nu mai vorbim de câți iepuri, câini și câte pisici. Eram ocupat și nu mă ajuta nimeni să le fac rost de mâncare. Bastioanele trebuiau și ele apărate. Viață grea! Hahaha! Când să mai și înveți?” (interviu Revista “AS”, 2009)

A fost de mic un nesupus cu fire de justițiar, motiv pentru care la 13 ani a ajuns la școala de corecție. A sudat și a lucrat în secția de turnătorie înainte de a intra la liceu. Apoi, pentru că nu suporta nedreptățile și lua atitudine, a fost transferat în mai multe licee din Brașov, ajungând în final la Liceul de Fete (actualul Colegiu Național “Unirea”). Acolo i-a plăcut, s-a înțeles bine cu colegele.  

A urmat Institutul de Educație Fizică și Sport din București, secția de atletism și, încă de pe atunci lucra ca zburător la trapez la Circul de Stat, în trupa Ganea. Făcuse volei și înot, așa că sportul părea să i se potrivească perfect.

La începutul carierei mă antrenam la circul din București ca să-mi îmbunătățesc exercițiile la trapez. Dar tatăl meu, care era directorul singurei bănci din Brașov, nu voia să se știe ca eu sunt un circar, așa că ziua mă duceam la cursuri și noaptea mă antrenam să devin cel mai bun zburător din Europa.

Nu i-a plăcut viața de circ, era grea și urâtă. Nu își găsea locul acolo. Norocul său a apărut în ultimul an de facultate când se căutau cascadori pentru filmul “Dacii”, în regia lui Sergiu Nicolaescu. Așa și-a început cariera de cascador. Și a devenit atât de bun, încât studiourile Buftea au inventat special pentru el postul de consilier de lupte.

Din 1967, Szobi Cseh a alcătuit prima echipă de cascadori profesioniști din România, pe care a îndrumat-o până în 1987. În 1975 a fost coordonatorul școlii de cascadori din Germania. A colaborat la realizarea a peste 150 filme artistice de lung metraj sau TV, inclusiv 25 producții străine sau coproducții.

Pe 8 ianuarie 1990 a înființat prima Asociație a Cascadorilor Profesioniști din România. Apoi a avut apariții rare în filme, criticând corupția din industrie.

Producătorii au început să angajeze doar cascadori care nu denunțau mita. Tot felul de directorași cereau 500 de euro să plătească unui cascador o zi de muncă și apoi angajau niște copii care făceau două tumbe și cărora le dădeau 100 de euro, restul de bani intrând în buzunarele lor. Am refuzat să accept corupția, așa că nu m-au mai lăsat să lucrez.”

A fost o perioadă dificilă pentru agitatul cascador. S-a refugiat în băutură, ajungând să bea zilnic 4-5 l vodca. Familia l-a dus la doctor: ciroză în ultimul stadiu, cu varice esofagiene. Atunci a decis să stea nițel de vorbă cu Dumnezeu. A intrat la dezintoxicare, apoi a început să se antreneze din nou.

A avut noroc, recunoștea chiar el. “Eu cred că Dumnezeu mă iubește foarte tare, prea m-a salvat de multe ori. După o fractură de bază de craniu, eu am lipsă unda Q, care e unda specifică encefalogramei. Când n-o ai, ești mort! Eu n-o mai am! Dar nu m-am sonat. Dar recunosc că am în mine o răutate. Parcă sunt mai rău ca altădată, îmi vine să-i extermin pe toți. Cred că ăsta e motorul vieții mele.”

După acest episod a decis să înființeze programul social GLADIATOR pentru copii săraci, destinat prevenirii și combaterii delincvenței juvenile. Trei ani mai târziu, a dezvoltat Programul-metodă pentru copii cu handicap psihic și fizic sever. Ambele programe erau bazate pe metodologii originale create de el, cu rezultate impresionante.

Szobi Cseh este autorul a numeroase invenții care au dus la dezvoltarea tehnicii și metodologiilor din domeniul cascadoriei, la nivel național și internațional:

– trambulina elastică, utilizată prima oară în redarea efectului de zbor al personajului în urma unei explozii (1967)

– trăgătoarea, folosită pentru prima oară în lume, în căderile cu calul, făcându-le mai spectaculoase și mai sigure atât pentru cascador, cât și pentru cal (1970)

– țarcul pentru aglomerarea cailor în filmarea secvențelor de luptă călare, covorul mișcător pentru căderile simultane ale cailor (1970)

– bătuta, dispozitiv de aruncare a oamenilor, cailor etc. din poziții statice (1972)

– utilizarea cablurilor, pentru prima oară în România, în redarea cât mai spectaculoasă a efectelor de împușcături, explozii, lovituri (1974)

Începând din 1980 a fost lector universitar și, ulterior, conferențiar universitar la UNATC, în București, predând cursuri interdisciplinare, la secțiile de Actorie, Imagine Film și TV, Regie Film, Regie Teatru. A avut colaborări și cu Universitatea de Muzică „Ciprian Porumbescu”, secția Regie Operă.

Simona, sotia lui Szobi Cseh
Simona, sotia lui Szobi Cseh

A fost căsătorit cu actrița Ioana Bulcă, 6 ani. Dar nu a fost fericit alături de o soție pe care o considera geloasă și dificilă. Pe  Simona a cunoscut-o când era încă elevă de liceu, iar el, încă însurat. Era cu 13 mai mare decât ea. Dar s-au iubit atât de mult, încât au avut curaj să stea împreună până la divorțul lui. Au avut doi fii: Arpad și Alex. Cascadorul recunoștea însă că i-a distrus nervii soției lui, din cauza orgoliului său nemăsurat și a plecărilor dese. La început, au locuit într-o garsonieră modestă, doar cu linoleum pe jos, o plapumă și o ladă de la aprozar pe post de noptieră.

Szobi Cseh a murit pe 1 august, 2014, la Spitalul Fundeni din București, la 72 ani. În ultimii ani dusese o luptă grea cu boala, fiind diagnosticat de trei ori cu cancer (mielom multiplu și o tumoră la coloana vertebrală, o formă rară de cancer care îi măcina sistemul osos, provocându-i dureri cumplite).  

Fericirea e atunci când poți săți faci planuri. (Szobi Cseh)

2 thoughts on “DE LA BRAȘOV LA BUFTEA – SZOBI CSEH, UN CASCADOR AUTENTIC

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Verified by MonsterInsights