Fotografia ca formă de exprimare vizuală și documentară a avut un impact semnificativ asupra societății și culturii umane de-a lungul timpului. În România, ca și în alte părți ale lumii, această artă a imortalizat momente importante din istoria națională și a oferit o fereastră către modul în care oamenii au evoluat și s-au schimbat de-a lungul deceniilor. Începuturile fotografiei în România au fost marcate de inovație, curiozitate și creativitate, cu câțiva fotografi remarcabili care au contribuit la dezvoltarea acestei arte.
Fotografia a ajuns în România în anii 1840, la scurt timp după invenția procedeului daghereotipiei de către Louis Daguerre în 1839. Primele ateliere fotografice au început să apară în orașele mari ale țării, precum București și Iași. Fotografii de toate naționalitățile, inclusiv români, au îmbrățișat această nouă formă de artă, iar atelierele de fotografie au devenit locuri de întâlnire și experimentare pentru pasionați. Se pare că primul aparat fotografic cunoscut și folosit la noi a fost cel cumpărat de Colegiul „Sf. Sava” în 1840, iar primul atelier fotografic a fost cel de pe Podul Mogoșoaiei (actuala Calea Victoriei), vis-a-vis de biserica Sărindar, în 1843.
Părintele fotografiei în România este considerat Carol Szathmari, iar Alexandru Bellu, un pionier al acestei arte.
Carol Szathmari (1812-1887) este cel care a adus arta fotografică în România. Născut la Cluj (care se afla în Imperiul Austriac) a fost pictor și grafician, primul fotograf de artă și documentarist român și unul dintre primii zece fotografi din Europa. A studiat dreptul și a fost o vreme funcționar la Sibiu. Prima vizită la București a fost în anul 1931, ocazie cu care a desenat locurile vizitate, costumele, tradițiile și portretele întâlnite. În această perioadă a realizat două portrete importante: o schiță a lui Franz Liszt în concert și portretul Marițicăi Văcărescu. Prima lui fotografie este un Amoraș din ghips, fără brațe. S-a familiarizat cu fotografia la Paris, a studiat desenul la Roma și Viena. Opera sa include “Album cu vederi din Transilvania” (1841), portretele deputaților din Dieta Transilvaniei și o hartă topografică a țării. Este recunoscut ca primul jurnalist de război, întrucât a realizat primul reportaj fotografic în timpul Războiului Crimeii, când a fost acceptat atât de tabăra rusă, cât și de cea otomană pentru a imortaliza portretele ofițerilor. A înființat Hanul Verde unde a realizat fotografii de format carte-de-visite, care aveau tiparit pe spate numele său, adresa atelierului, titlurile și distincțiile câștigate. A fost medaliat de Regina Angliei, împăratul Austriei, împăratul Napoleon al III-lea al Franței și regele Spaniei. Nu există niciun exemplar al albumului în România, singurele fotografii disparate aflându-se la Biblioteca Academiei Române.
Baronul Alexandru Bellu (1820-1905) este un descendent al familiei care a donat terenul pe care se află astăzi cimitirul Bellu din București. A locuit pânș la 10 ani în Elveția, cu mama sa, Eliza, fiica domnitorului Barbu Știrbei. Mutarea pentru studii în Franța i-a prilejuit apropierea de arta fotografică, ocazie cu care și-a achiziționat toată aparatura necesară. În România, s-a stabilit la conacul său din Urlați, împreună cu soția sa Alexandrina și cei șapte copii. Baronul se plimba pe dealurile din jurul Urlaţiului, străbătea satele şi imprima pe plăcile fotografice portrete de ţărani, astfel încât ne-a lăsat moștenire o mulțime de chipuri de femei din popor, la muncă, alăptând sau luând apă de la izvor, bătrâni, tineri, care cu boi (instantanee folosite și de Nicolae Grigorescu): Moș Niță, țiganca Didina etc. Fotografiile sale (unele realizate înainte de 1900) au fost incluse în albumul „La Roumanie en images“, alături de mai multe reproduceri după picturile lui Grigorescu. Alexandru Bellu a autorizat Editura Sfetea să tipărească vederi după cele mai cunoscute fotografii ale sale, majoritatea aflându-se la Secția de stampe a Academiei Române și fiind considerate rarități, altele se află în fondul Bibliotecii Județene „Dinicu Golescu” Argeș și pot fi vizionate în cadrul sălii Colecții speciale.
În perioada sa timpurie, fotografia a fost o tehnică inovatoare care a schimbat modul în care oamenii vedeau lumea din jurul lor. Imaginile fotografice au avut un impact semnificativ asupra istoriografiei și a modului în care istoria României a fost înregistrată și înțeleasă. Fotografiile au oferit o perspectivă realistă și detaliată asupra evenimentelor, personalităților și aspectelor culturale.
Surse foto:
One thought on “PRIMELE FOTOGRAFII IN ROMÂNIA”