Penultima sâmbătă din septembrie a fost aleasă pentru a celebra dantela românească.
Dantela este definită ca fiind o țesătură fină și ușoară cu găurele, reprezentând modele variate, executată (manual sau mecanic) din fire subțiri de ață, de mătase sau de fibre sintetice. Este folosită ca garnitură la lenjerie, rochii, perdele etc sau o împletitură fină, lucrată din fire de bumbac, mătase etc, servind la ornamentarea rufăriei sau a obiectelor de îmbrăcăminte.
ISTORIA DANTELEI
Arta dantelăriei are o istorie veche, care se pare că a început în Italia. A avut ca scop satisfacerea modei în permanentă schimbare și realizarea unor obiecte de îmbrăcăminte cât mai atractive. Ideea a pornit de la fabricanți faimoși de dantelă din Veneția și Milano care realizau modele geometrice complicate, îmbunătățite apoi pentru a reprezenta animale sau figuri umane. În timp, tehnica realizării dantelei s-a perfecționat, astfel încât au apărut modele într-o cromatică diversă sau chiar din aur și argint.
Laseta a apărut pe la începutul secolului al XX-lea. În Anglia este cunoscută sub numele de „Hungarian Point Race”, deoarece își are originea în zona Ardealului. În anii ‘60, a fost popularizată în Statele Unite de către Silvia Murariu și Ioana Bodrojan, artiste talentate in realizarea dantelei. Două decenii mai târziu, revista “Aenne Burdat Knitting and Needlework” a publicat câteva articole despre această tehnică, numind-o „croșetat macramé”.
DANTELA ÎN ROMÂNIA
În România, dantela a apărut prin secolul al XIV-lea. Era utilizată pentru a decora partea de sus a pantofilor, a pelerinelor, ca decorații pentru trăsuri, paturi, tronuri, mobilă, pentru împodobirea altarelor. Dacă la început, rafinamentul era dat de adăugiri dantelate la manșete sau guler, treptat, arta a evoluat spre batiste, evantaie, fețe de masă sau șaluri.
TEHNICI DE LUCRU
Una dintre tehnicile dezvoltate în România este laseta. Este o structură ajurată de dantelă lucrată într-o singură piesă, fără noduri, cu fiecare capăt de fir ascuns cu grijă, astfel încât produsul obținut să poată fi folosit pe ambele fețe. Termenul vine din englezescul “lace” (dantelă). Laseta românească este inspirată în special din natură, preluând motive fitomorfe (flori, plante, copaci, fructe, etc) sau zoomorfe (animale, păsări, fluturi, pești, scoici, melci). Uneori sunt folosite și modele cu caracter religios (reprezentări de îngeri, cruci sau stele).
Laseta româneasca combină în mod rafinat două tipuri de dantelă: cea lucrată cu acul (laseta) și cea croșetată. Specificul dantelei românești constă în combinațiile de porțiuni croșetate și umplute cu acul, cosând șnururi lucrate manual în modele complicate și umplerea zonelor dintre șnururi lucrate manual.
Se folosea o pânză deschisă la culoare, de preferință albă, pentru a descifra modelul ușor, se tivea sau surfila marginea pânzei cu un tiv mic (pentru a nu se destrăma în timpul lucrului). Pânza trebuia apretată sau călcată (pentru ca modelul să se imprime mai ușor). Modelul se reda mai intâi pe o foaie de calc, pentru transpunere fiind necesară o foaie indigo. Se fixa pe pânza cu ace de gămălie, apoi se contura cu creionul. O atenție deosebită era acordată redării corecte și complete a modelului și clătirii pânzei în cazul în care se pătase de la indigo. Laseta croșetată se însăila pe pânză, urmând conturul modelului. Se folosea punctul înaintea acului foarte des, pentru a nu se desface în timpul lucrului. Garniturile se realizau cu ajutorul unor puncte ajutătoare: ochiul de lanț (punctul de bază pentru începerea lasetei) și piciorușe simple, duble sau triple. Laseta era croșetată îngustă, obișnuită, dublă, plată, cu colțișori, ajurată, în formă de solzișori, cu găurele.
Arta dantelei românești nu este nici simplă, nici întâmplătoare. Produsul are o bază, formată dintr-un șnur croșetat după modelul „omidă”. Acesta este un cablu realizat cu fire de bumbac, destul de dens, pentru a obține modele în relief. Dantela este folosită atât pentru îmbrăcăminte, cât și pentru decorațiuni interioare sau pentru poșete, mănuși, curele, jachete, veste, bolerouri, pelerine etc.
DANTELA MODERNĂ
Se pare ca senzuala dantelă a fost folosită până și de Victoria’s Secrets. Astfel, în anii ’70, a fost creată o linie de sutiene din dantelă elastică.
Arta cere pasiune, dar și imaginație. Așa că tehnicile dantelăriei cunosc mai multe moduri de lucru. Cea mai elastică dantelă este cea cu acul. Apoi, este cea tăiată (prin extragerea firelor din țesături și umplerea golurilor cu broderii fixate pe firele rămase). Urmează cea realizată cu ciocănele (din lemn, intercalate și fixate cu ajutorul acelor. Dantela este realizată prin înnodarea firelor atașate de ciocănele. Tehnica realizată cu panglică este plasată ca ornament, în timp ce golurile sunt umplute cu broderii sau dantele cu ciocănele), din noduri sau cu suveică (macrame), croșetată, împletită (cu andrele).
ȘTIAȚI CĂ?
În secolele al XVII-lea și XVIII-lea, dantela era folosită atât de mult, încât Anglia a fost nevoită să interzică utilizarea sortimentelor flamande. În același timp, în Spania, regele Filip al III-lea a emis o lege care interzicea purtarea dantelei (în 1623). Iar Ludovic al XIII-lea a adoptat în 1613 o lege pentru a stopa cheltuielile uriașe ale francezilor care cumpărau dantelă din import.
Surse foto:
One thought on “DANTELA SAU ARTA RĂBDĂRII”