Era o vreme când seturi de jocuri de cărți sau societate remy/ rummy, yams, kems sau table se găseau în orice casă și reprezentau modalitatea cea mai la îndemână de petrecere a timpului liber. Nu socializam uitându-ne la TV, nici cu ochii în ecranul telefonului personal, ci organizând adevărate campionate (fără miză) de jocuri de cărți între prieteni, membrii familiei, colegi.
Jocuri de cărți – istorie
Se pare că jocul de cărți a apărut prin secolul al IX-lea, în China, apoi s-a răspândit rapid în India, Persia, Egipt, Europa, dezvoltând diverse variațiuni, reguli, tipare. Variațiunea de simboluri care include rombul/ caro/ toba, inimile/ pica/ cupa și trefla/ crucea/ trifoiul/ ghinda este de sorginte franceză, iar cărțile numerotate vin din Germania. Prin 1770, în Franța se practicau cu frenezie jocuri de cărți și fuseseră introduse pe piață peste 7 milioane pachete cărți de joc.
În România, se pare că pasiunea pentru jocuri de cărti a venit pe filieră rusească, în timpul ocupației, când populația interacționa mult cu ofițerii ruși.
Cel mai practicat joc al vremii era stosul, descris de Nicolae Filimon: “Boieri domnia-voastră, este un joc foarte frumos; el n-aduce somn jucătorilor şi ceea ce are mai bun este că, în puţin timp, unul sau doi din jucători mătură toţi banii din punga celorlalti… Baronul le arată cum se joacă stosul: celui care face cărţile trebuie să i se spună: „Dă-mi un birlic, dă-mi un zece ochi, un popă, o preoteasă.“ Birlicul era asul – cartea cu cea mai mare valoare între cărţile de aceeaşi culoare (din turcescul „birlik“). În scena de joc, descrisă de Filimon, găsim detalii despre jargonul, tertipurile „tehnice“ şi psihologice ale cartoforilor.
Dincolo de năravul cartoforilor, în anii ‘70-’90 printre cele mai cunoscute jocuri de cărți se aflau Macao, Șeptică, Popa Prostu, Război, Trombon, Maciupiciu, Toci, Tabinet, 21, Fleoșc, Madam etc.
Reguli Popa Prostu:
Scopul jocului constă în adunarea rapidă a patru cărți cu același număr. Jucătorului căruia îi râmâne ”Popa” pierde.
Se aleg câte 4 cărți de același număr, pentru fiecare jucător, la care se adaugă Popa Prostu. Deci, dacă sunt doi jucători, se vor folosi 9 cărți; pentru 3 jucători se folosesc 13 cărți etc.
Se amestecă și se împart în mod egal fiecărui jucător. Cel care are cartea în plus, o va pune pe masa, cu fața în jos. Următorul jucător va depune o carte pe masă, tot cu fața în jos, lângă cea care există, apoi o va lua pe aceea (cea depusă de primul jucător).
Jocul se termină atunci când un jucător strânge 4 cărți de același fel, pe care trebuie să le pună rapid pe masă. Cel care are în mână Popa, este declarat învins și poate primi porunci amuzante de la câștigătorul rundei.
Reguli Trombon:
Se joacă în 3-12 persoane.
Cărțile se amestecă, apoi se împart în mod egal tuturor jucătorilor. Scopul jocului este să scăpați cât mai repede de cărțile din mână. Pentru 2-6 jucatori, este suficient un pachet de 52 cărți. Dacă sunt mai mulți jucători, e de preferat să se folosească două pachete de cărți.
Jucătorii își privesc cărțile, apoi, cei care au perechi de căte 4 cărți le scot din joc, punându-le pe masă. Apoi, primul jucător depune pe masă, 1, 2 sau 3 cărți, după cum dorește, cu fața în jos și anunță: “Am pus un 3/ Sau 2 de 3/ Sau 3 de 3”. Jucătorul are libertatea să aleagă dacă anunță cartea reală sau inventează. Următorii jucători procedează la fel, anuntand ca au depus o carte similara cu prima/ primele (“Și eu pun 2 de 3”).
De fiecare dată când un jucător crede despre altul că a mințit în legatura cu simbolul sau cu numarul cartile depuse), strigă “Trombon!” Dacă are dreptate, cel care a mințit în legătură cu cărțile depuse, va lua toate cărțile de pe masa. Dacă greșește, le va lua el. De câte ori un jucător are un set complet de 4 cărți de același fel, le va arăta celorlalți si le va pune deoparte, continuând jocul cu restul cărților din mână.
Fiți atenți la mimica și gesturile jucătorilor, pentru că vă pot furniza informații importante.
Reguli Fleoșc, Madam!:
Fleoșc, Madam era un regal teatral. Nici vorbă de câștig, pasiuni, regrete sau sentimente de răzbunare. Se juca vioi, rapid, întrerupt doar de hohote de râs. Regulile jocului sunt redate din amintiri, după muuuulți ani în care nu am mai jucat.
Se stabilește ordinea jucătorilor (în general în sensul acelor de ceasornic), apoi se împarte tot pachetul jucătorilor, astfel încât fiecare primește același număr de cărți. Dacă rămân câteva, se scot din joc. Fiecare jucător pune câte o carte pe masă, cu fața în sus, iar ceilalți ‘interpretează’ rolul. Cel care a pus jos, nu participă. Cel care ‘interpretează’ greșit, iese din joc.
AS – se lovește masa cu palma
K/ rege/ popa – se strigă “Salut!”
Dama – se strigă “Bonjour, madam!”
J/ valet – se strigă “Îmi pare rău, domnule!”
Jocker – se strigă “Wow!”
10 – Ura!
9 – bate din palme
8 – Miau!
7 – Cra! (cârâi ca cioara)
6 – O la la!
5 – se acoperă un ochi
4 – privire peste umăr
3 – te apuci de nas
2 – pocnești din degete
Cel care termină primul cărțile, strigă “Fleoșc, madam!”. Dacă uită, iese din joc și runda continuă.
*Au fost menționate jocuri de cărți care au cunoscut și variante regionale, așa că regulile ar putea fi diferite în funcție de vârsta sau zona în care se jucau.
Sursa foto
2 thoughts on “FLEOȘC, MADAM! – JOCURI DE CĂRȚI”