Povestea remarcabilă a primei note perfecte de 10 obținute de Nadia Comăneci la Jocurile Olimpice din 1976 este plină de emoție și a ramas memorabila in istoria gimnasticii mondiale.
Nadia Elena Comăneci avea doar 14 ani când a participat la competiția de gimnastică artistică din cadrul Jocurilor Olimpice de la Montreal, în Canada. Era în 1976, 18 iulie și aceasta era prima ei participare la o competiție de o asemenea amploare. Nadia, fiind deja cunoscută pentru talentul și abilitățile ei extraordinare, a reușit să atragă atenția întregii lumi către performanțele sale.
Momentul istoric a venit în timpul prestației la bârnă, una dintre cele mai dificile și mai tehnice aparate din gimnastică. Nadia a abordat exercițiul cu eleganță și precizie, executând mișcări grațioase și acrobatii complexe. Fiecare mișcare a fost făcută cu o precizie extraordinară, iar publicul și jurații au fost captivați de prestația ei.
În momentul în care Nadia a încheiat exercițiul, întreaga sală a izbucnit în aplauze și ovații. Jurații, care trebuiau să ofere note pentru prestația sportivelor, se aflau într-o situație fără precedent. Până în acel moment, nota maximă care putea fi acordată era 9,9. Prestația ireproșabilă a Nadiei a creat o dilemă pentru jurați, deoarece exercițiul ei părea să depășească perfectiunea.
După discuții intense și evaluări detaliate, jurații au luat decizia istorică de a acorda Nadiei Comăneci nota 10, marcând astfel momentul când o gimnastă obținea nota maximă într-o competiție olimpică. Imaginea Nadiei privind tabela electronică care afișa nota 1,00 a devenit una dintre cele mai cunoscute și mai emblematice imagini din istoria sportului. Nadia a câștigat atunci trei medalii de aur (la individual compus, bârnă și paralele).
Nadia s-a născut la Onești, jud Bacău, pe 12 noiembrie 1961 și nu este doar prima gimnastă din lume care a primit nota zece într-un concurs olimpic de gimnastică, ci și primul sportiv român inclus în Memorialul “International Gymnastics Hall of Fame”. Este câștigătoare a cinci medalii olimpice de aur, fiind considerată una dintre cele mai bune sportive ale secolului al XX-lea, “Zeița de la Montreal”.
A concurat pentru prima dată la nivel național în România, în 1970, ca membră a echipei orașului său, apoi a început antrenamentele cu soții Béla și Márta Károlyi, care au emigrat mai târziu în Statele Unite, devenind antrenori ai multor gimnaste americane. Primul succes important a venit la 13 ani, când a câștigat trei medalii de aur și una de argint la Campionatele Europene de la Skien, Norvegia, în 1975. În același an, agenția de știri Associated Press a numit-o “Atleta Anului”.
S-a retras din activitatea competițională după Jocurile Olimpice din 1980 de la Moscova, ajutând ulterior, între 1984 și 1989 la antrenarea gimnaștilor juniori români. În noaptea de 27/28 noiembrie 1989 a trecut ilegal granița româno-maghiară, ajungând în cele din urmă să solicite azil politic în SUA. În 1999, Nadia Comăneci a devenit primul sportiv invitat să vorbească la Națiunile Unite, pentru a lansa Anul 2000, Anul Internațional al Voluntariatului. În prezent, Nadia este vicepreședinte al Consiliului Director al Special Olympics, Președinte Onorific al Federației Române de Gimnastică, Președinte Onorific al Comitetului Olimpic Român, Ambasadorul Sporturilor Românești, Vicepreședinte în Consiliul Director al Asociației Distrofiei Musculare, și membră a Fundației Federației Internaționale de Gimnastică. În 2003 i s-a publicat prima sa carte, Scrisori către o tânără gimnastă (“Letters to a Young Gymnast”). Nadia a creat o clinică de caritate în București pentru a ajuta copiii orfani din România.
Detaliile primului 10, aici: https://www.eurosport.ro/gimnastica/46-de-ani-de-la-primul-10-din-gimnastica-de-cand-nadia-comaneci-a-devenit-zeita-perfectiunii_sto9044357/story.shtml
Surse foto/ video:
www.youtube.com, International Olympic Committee, www.afp.com
