Violența nu este recomandată!
Deci nu e necesar să respectăm 100% tradiția asta și să luăm la bătaie bărbații care ne-au greșit cu ceva. E suficient probabil să îi batem … la cap, întrucât nu am găsit nicăieri o descriere exactă a pedepsei recomandate.
Pe 15 iulie, calendarul ortodox îi sărbătorește pe Sf Mc Chiric și mama sa Iulita. Ziua de 15 iulie, aducătoare de foc în calendarul popular – de fapt se anunțăt destul de fierbinte și conform previziunilor meteo -, este dedicată unei divinităţi populare, Chirie Şchiopul. Conform calendarului popular, Chiric ar fi rămas șchiop în urma bătăii primite în copilărie și se spune că divinitățile cu deficiențe fizice capătă puteri fantastice. Se mai spune că în cetatea Iconiei era o tânăra de neam bun, Iulita, care se trăgea din împărații Romei, o creștină credincioasă care a rămas văduvă la scurt timp după ce l-a născut pe Chiric/ Kiric. Kiric și mama lui au fost bătuți crunt și omorâți de păgâni. Ciurica era patroana unei confrerii feminine puternice care oferea forță femeilor pentru a lupta cu armele bărbaților într-o societate masculină. Legenda spune că Ciurica l-ar fi bătut chiar pe dracul în cap, cu ciomagul și cu un ciocan. Astfel s-a ajuns ca expresia “a ciurui în bătaie” să fie asociată acestei sărbători.
În unele părți ale țării, se spune că cine va fi bătut astăzi, va pătimi tot anul. In alte zone, Ciurica îi protejează pe cei slabi de forța celor puternici. Ciurica este considerată un fel de zi a femeilor, în care acestea pot să bată bărbații, fiindu-le superioare și le pot porunci. În caz de nesupunere, evident că pot folosi forța împotriva lor. Probabil azi ar fi ziua perfectă pentru a insista ca domnii să repare în sfârșit clanțele, robinetul, să ducă gunoiul etc. Se mai spune că cine se impune astăzi, va domina tot anul: “dacă femeia își bate bărbatul în această zi, tot anul îl va putea bate”, afirmau etnologii Ion Mușlea și Ovidiu Bârlea, pe baza obiceiurilor locale culese în timpul studiilor lor. E drept că tot ei au observat că bărbații găsesc motive să plece de acasă azi, pentru a evita confruntarea cu nevestele care sunt cu ochii pe ei pentru a găsi motiv de gâlceavă. Tot din povestirile lor, aflăm că o femeie susținea că, înainte de a ține această sărbătoare, era bătută zilnic de bărbat. De îndată ce a început să respecte tradiția, nici “cârc” nu a mai zis acesta împotriva ei. Una dintre cele mai cunoscute reguli ale zilei de azi este ca femeia să ciuruie boabe de porumb prin curte, să-i ia de păr pe bărbați și să-i bată pentru a le merge bine tot anul. Probabil acesta este motivul pentru care mulți domni au preferat în ultima vreme să se radă.
Sărbătoarea poartă diferite denumiri: în judetul Prahova și în zona Muscelului, se numește Ciurica – nume compus din Chiric și Iulita, în timp ce în Muntenia este cunoscută ca Ciric sau Chiric. În Oltenia i se spune Întâiul Circov al Marinii. Ciurica este o sărbătoare ținută doar de femeile măritate, pentru a dobândi putere împotriva bărbaților. Mircea Eliade spune că Circovii sunt un arhetip al sărbătorii amazoanelor, când femeile au libertatea de a se răzbuna pe bărbații “leneși la muncă, bețivi și neperformanți în pat”.
Așa cum arată Constantin D. Gheorghiu, “Datini poporane din 1882”, se arată că: „Oamenii serbează în această zi pe Ciric (Chiric) mai mult de frică, căci, zic ei, Chiric, când s-a făcut sfânt, împreună cu mă-sa, Iulica, era numai de trei ani şi era şi șchiop, și să te ferească Dumnezeu de bătaia chiorilor şi de dragostea șchiopului, că de omul însemnat să-ţi tai poala şi să fugi”.
