E BOIER, MIC SAU MARE, ACELA CARE ARE O SLUJBĂ DOMNEASCĂ…

Deși dăm perioadei fanariote, în general, o conotație negativă, la o analiză mai atentă, descoperim aspecte culturale aliniate la modelul european al vremii și politici publice inovatoare pentru acea perioadă.

Constantin Mavrocordat este cel care a introdus în Moldova și în Țara Românească o politică de reformă care a captat atenția statelor apusene prin caracterul său inedit și prin complexitatea direcțiilor de reorganizare a întregii vieți politice și sociale a țării.

Eforturile de modernizare a societății românești din mijlocul secolului al XVIII-lea au fost concretizate într-un document de o importanță deosebită, publicat în 1742 în jurnalul “Mercure de France”, sub titlul sugestiv de “Constituție”. Acest document, care era de fapt un hrisov datat 7 februarie 1741, “include în embrion toate reformele ulterioare ale domnului fanariot” în domeniul fiscal, administrativ, juridic, militar, educațional și cultural, reprezentând “primul mare efort de reorganizare a ansamblului vieții sociale și politice a țării si indicând direcțiile în care s-au angajat toate eforturile, reușite sau nereușite, ale succesorilor fanarioți ai lui Constantin Mavrocordat“

DOMNII

Constantin Mavrocordat (Κωνσταντίνος Μαυροκορδάτος) s-a născut pe 27 februarie 1710 la Constantinopol și a avut nu mai puțin de 10 domnii: șase în Țara Românească (septembrie – octombrie 1730; 24 octombrie 1731 – 16 aprilie 1733; 27 noiembrie 1735 – septembrie 1741; iulie 1744 – aprilie 1748; 20 februarie 1756 – 7 septembrie 1758 și 11 iunie 1761 – martie 1763) și patru în Moldova (16 aprilie 1733 – 26 noiembrie 1735; septembrie 1741 – 29 iunie 1743; aprilie 1748 – 31 august 1749 și 29 iunie – 23 noiembrie 1769). A murit pe 15 decembrie 1761, la doar 51 ani.

EDUCAȚIE

Erudit, vorbitor de greacă, franceză, italiană, latină și turcă era atras de ideile filozofice și reformatoare ale veacului său. Beneficiind de educație aleasă la curtea taălui său, acesta a fost adeptul educației permanente: „Avea pe lângă el dascăli pentru mai multe limbi şi învăţa mereu, ca să nu piară faima tatălui său, ci, dimpotrivă, să crească prin el întru fericirea şi pomenirea veşnică”. Ambasadorul Franţei la Constantinopol remarcase că lui Constantin Mavrocordat îi plăceau studiul şi lectura. Când citea, Constantin Mavrocordat raţiona, reflecta, trăgea unele concluzii, pe care le confrunta cu părerile altora.

Constantin Mavrocordat a acces la domnie ales de boierime. După a doua domnie și-a pierdut tronul și a trebuit să facă apel la compromisuri: a mărit dările, pentru a-i putea cumpăra pe turci.

REFORME

În domeniul fiscal, Constantin Mavrocordat a preluat principiul domnilor pământeni: a desființat unele impozite indirecte (văcăritul și pogonăritul) și a introdus darea unică, o taxă generală de 10 lei/ an, plătibilă în patru ‘sferturi’/ rate, cu o evidență clară a contribuabililor şi reducere semnificativă a categoriilor de privilegiaţi fiscali.

SOCIAL

În zona socială, Mavrocordat a fost un inovator, abolind șerbia și reglementând raportul dintre proprietarii de pământuri și țăranii clăcași. A eliberat țăranii, dându-le dreptul să se mute de pe o moșie pe alta, prin răscumpărarea libertății cu 10 bani, plătiți boierului respectiv. În același timp, pe țăranii boierești i-a obligat la dijmă și 12 zile de lucru pe an, în Muntenia, și 24 în Moldova .

Boierii au fost recompensați prin scutirea de orice bir pentru visterie. Instituția boierimii a suferit transformări radicale, întrucât domnul a decis că e boier acela care are o slujbă domnească. Înainte, criteriul fusese împărţirea pământului. Boierii au fost împărțiți în două mari categorii: boierii mari (veliții) erau dregătorii (de la ban până la clucerul de arie), în timp ce din categoria a doua făceau parte restul. Boierii mari erau scutiți complet de dări.

În timpul domniei sale a existat și o tentativă de înființare a unei armate naționale.

CULTURĂ

Un interes deosebit a acordat celor trei instituții responsabile cu difuzarea valorilor: Biblioteca, Școala și Cartea manuscrisă sau tipărită. De altfel, Biblioteca de la Mănăstirea Văcărești, construită de bunicul și tatăl său era o instituție prestigioasă în Europa. Întrucât el însuși datora un vast orizont cultural acestei biblioteci, a fost preocupat să îi sporească fondul. Astfel, pentru a o îmbogăți cu tipărituri noi, a recurs la politica schimbului: în locul copiilor manuscriselor din propria colecție, primea ediții ale unor volume rare, care se găseau în dublu exemplar la Paris. A trimis în Franța un catalog cu 162 manuscrise, pe care francezii l-au tradus și au ales anumite documente pentru a fi copiate la curtea lui Mavrocordat. Cărțile primite de acesta au fost o compensație pentru cheltuielile făcute cu copierea volumelor. Figuri importante ale secolului își doreau să achiziționeze vestita bibliotecă: papa Clement al XII-lea, împăratul Carol al VI-lea, regele Angliei, George al II-lea şi regele Franţei, Ludovic al XV-lea. Unele volume se găsesc astăzi la Biblioteca Academiei din București.

EDUCAȚIE

În ceea ce privește învățământul, Constantin Mavrocordat a introdus limba română în învățământul elementar și mediu.

Studiul limbilor străine a fost introdus în timpul domniei sale moldovenești, în perioada 1741-1744, când elevii au putut alege între latină și arabă, pe lângă greacă.

“Deci în Academia Domnească elevii vor învăţa acum pe lângă greacă, limba cultă a Orientului, şi latina, limbă cultă a Occidentului şi în acelaşi timp în mai multe şcoli şi limba strămoşească“

,,Mai socotit-au măria sa Constantin-vodă pentru şcoli de învăţătură, de le-au mai întărit şcoalele cele elineşti şi cele slavoneşti. Aşişdere au mai făcut şcoli de învăţătură şi latineşti şi arăpeşti, şi au dat de ştire tuturor mazililor în toată ţara ca să-şi aducă copiii la învăţătură la şcoală, ca să înveţe orice limbă le-ar fi voia, pentru ca să se afle oameni învăţaţi şi în pământul nostru al Moldovii, precum sunt şi printr-alte ţări şi părţi de locu.“ (Ion Neculce)

Inspectoratele de astăzi sunt urmașele instituției înființate de el, în 1734, când l-a obligat pe mitropolitul Moldovei să verifice dacă profesorii îşi fac datoria faţă de elevii lor ,,să-i înveţe precum se cade şi să-i procopsească“