JURĂMÂNTUL ÎN DIFERITE CONTEXTE CULTURALE ȘI PROFESIONALE

Unii filozofi și antropologi definesc jurământul ca un act ritualic, alții îl consideră un fel de act de vorbire. În orice caz, intenția depunerii unui jurământ nu se limitează la momentul în care cineva articulează cuvintele jurământului.

Ritualul depunerii jurământului are o istorie de secole. În antichitate, jurămintele erau adesea cerute de la liderii religioși și guvernamentali, dar si de unii leaderi ai anumitor profesii. Cel mai solemn jurământ militar – invocând direct zeii romani – a fost „sacramentum”. Prin acest jurământ, soldații jurau credință comandantului și, mai târziu, împăratului. Încălcarea jurământului putea duce la pedepse severe.

JURĂMÂNTUL LUI EMINESCU

Unul dintre cele mai puțin cunoscute jurăminte depuse în România este cel al lui Mihai Eminescu, din 30 august 1874. Numit bibliotecar al Bibliotecii Centrale din Iași, prin decret domnesc, la propunerea lui Titu Maiorescu, ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, Eminescu a jurat în Aula Universității din Iași, în fața rectorului Ștefan Micle. Acesta era nimeni altul decât soțul Veronicăi Micle.

Jurământ

“Jur în numele lui Dumnezeu şi declar pe onoare şi conştiinţa mea:

Credinţă domnitorului român Carol I şi constituţiunii ţării mele;

De a-mi împlini cu sânţenie datoriile ce-mi impune funcţiunea mea;

De a aplica legile şi de a mă conforma legilor întru toate şi pentru toţi, fără pasiune, fără ură, fără favoare, fără consideraţiune de persoană, fără nici un interes direct sau indirect.

Aşa să-mi ajute Dumnezeu,

Mihaiu Eminescu”

Jurământul de faţă s-a săvârşit în prezenţa subscrisului

A. Iconom

Rectorele Universităţii de Iassy

Astăzi în treizeci august anul una mie optsute şaptezeci şi patru, jurământul de faţă s-a săvârşit în aula Universităţii de Iassy. (sursa: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, fond Rectorat, dosar 4/ 1873-1874, fond Rectorat, dosar 4/ 1873-1874, f. 82)

JURĂMÂNTUL MEDICILOR

Pe de altă parte, cel mai cunoscut jurământ este cel depus de medici la începutul carierei. Cunoscut sub numele de Jurământul lui Hipocrate, acesta a cunoscut două variante: cea originala și cea modernă.

Jurământul original a fost scris în greaca ionică, între secolele al V-lea – al III-lea î.Hr. Deși este atribuit medicului elen Hipocrate, originea sa este controversată. Cele mai vechi fragmente parțiale ale jurământului datează din jurul anului 275. Cea mai veche versiune existentă datează din secolele al X-lea-XI-lea și este păstrată în Biblioteca Vaticanului.

De-a lungul timpului, jurământul a fost modificat de mai multe ori. Una dintre cele mai semnificative revizuiri este cea din 1948, numită Declarația de la Geneva. Totuși, cu timpul, obiceiul a devenit o simplă formalitate. Apoi, în anii 1960, Jurământul Hipocratic a fost modificat pentru a cere „cel mai mare respect pentru viața umană încă de la început”.

VERSIUNILE JURĂMÂNTULUI

VARIANTA ORIGINALĂ:

“Jur pe Apollo, pe Asclepios, pe Higeea şi Panaceea, pe toţi zeii şi zeiţele, luându-i ca martori că voi indeplini, pe cât mă vor ajuta puterile şi priceperea, juramântul şi legământul care urmează:

– Pe învăţătorul meu într-ale medicinii îl voi socoti deopotrivă cu cei care m-au adus pe lume, voi împărţi cu el averea mea şi, la nevoie, îi voi îndestula trebuinţele, pe copiii săi îi voi privi ca pe fraţii mei şi, dacă vor dori să devină medici, îi voi invaăţ fără plată şi fără să le cer vreun legământ.

– Preceptele, lecţiile orale şi tot restul învăţăturii le voi împărtăşi fiilor mei, fiilor învăţătorului meu şi ucenicilor uniţi printr-o făgăduială şi printr-un jurământ, potrivit legii medicale, dar nimănui altcuiva.

– Le voi îndruma îngrijirea bolnavilor spre folosul lor, pe cât mă vor ajuta puterile şi mintea, şi mă voi feri să le fac orice rău şi orice nedreptate.

– Nu voi încredinţa nimănui otrăvuri, dacă îmi va cere, şi nu voi îndemna la aşa ceva, tot astfel nu voi încredinţa nici unei femei leacuri care să o ajute să lepede. Îmi voi petrece viaţa şi voi îndeplini meşteşugul în nevinovăţie şi curăţie.

– Nu voi practica operaţia scoaterii pietrelor din băşica udului, lăsând-o în seama celor ce se ocupă cu aceasta. În orice casă aş intra, voi intra spre folosul bolnavilor, păzindu-mă de orice faptă rea şi stricătoare comisă cu bunăştiinţă, mai ales de ademenirea femeilor şi a tinerilor liberi sau sclavi.

– Orice aş vedea şi aş auzi în timp ce îmi fac meseria sau chiar în afară de aceasta, nu voi vorbi despre ceea ce nu-i nici o nevoie să fie destăinuit, socotind că, în asemenea împrejurări, păstrarea tainei este o datorie.

– Daca voi respecta acest legământ fără să-l calc, fie să mă bucur pe deplin de viaţa şi de meseria mea, pururi cinstit de ceilalţi, iar dacă îl voi nesocoti şi voi fi un sperjur, merit să am o soartă dimpotrivă.”

VARIANTA MODERNĂ (aşa cum a fost ea adoptată de Asociaţia Medicală Mondială în cadrul Declaraţiei de la Geneva):

“Odată admis printre membrii profesiunii de medic:

– Mă angajez solemn să-mi consacru viaţa în slujba umanităţii;

– Voi păstra profesorilor mei respectul şi recunoştinţa care le sunt datorate;

– Voi exercita profesiunea cu conştiinţă şi demnitate;

– Sănătatea pacienţilor va fi pentru mine obligaţie sacră;

– Voi păstra secretele încredinţate de pacienţi chiar şi după decesul acestora;

– Voi menţine prin toate mijloacele onoarea şi nobila tradiţie a profesiunii de medic;

– Colegii mei vor fi fraţii mei;

– Nu voi îngădui să se interpună între datoria mea şi pacient consideraţii de naţionalitate, rasă, religie, partid sau stare socială;

– Voi păstra respectul deplin pentru viaţa umană de la începuturile sale chiar sub ameninţare şi nu voi utiliza cunoştinţele mele medicale contrar legilor umanităţii.

Fac acest jurământ în mod solemn, liber, pe onoare!”

(sursa: https://lege5.ro)

JURĂMÂNTUL LUI CREANGĂ

Un alt jurământ destul de rar pomenit este cel depus de mai mulți membri ai Societății literare Junimea. Documentul se află în arhivele Muzeului Literaturii Române (MLR) Iași. Poartă semnăturile a 12 oameni de cultură moldoveni (Neculai Culianu, Nicolae Gane, Alexandru Lambrior, Ion Creangă, A.C. Șendrea, Ioan A Dârzeu, Constantin Corjescu, D.A.Anghel etc). Cercetătorii nu au stabilit încă anul în care a fost redactat actul și nici scopul său.

“Jur pe onoare şi conştiinţă

Mă leg pe suflet şi pe Dumnezeu

Să lucrez din toată inima pentru ridicarea neamului românesc

Să respect şi să execut toate hotărârile luate de comitetul din care fac parte. Şi să păzesc secret absolut.

Aşa să-mi ajute Dumnezeu şi Sfânta Cruce“

TIPURI DE JURĂMÂNT:

Jurământul martorului

“Jur că voi spune adevărul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce știu. Asa să-mi ajute Dumnezeu!“.

Jurământul militar

“Eu, …………., jur credință patriei mele, România. Jur să-mi apăr țara, chiar cu prețul vieții. Jur să respect Constituția, legile țării și regulamentele militare. Așa să-mi ajute Dumnezeu!“

Jurământul de credință (depus de senatori și deputați)

“Jur credință patriei mele România.

Jur să respect Constituția și legile țării.

Jur să apăr democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a României.

Jur să-mi îndeplinesc cu onoare și fidelitate mandatul încredințat de popor.

Așa să mă ajute Dumnezeu!“

Jurământul președintelui

“Jur să-mi dăruiesc toată puterea și priceperea pentru propășirea spirituală și materială a poporului român, să respect Constituția și legile țării, să apăr democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a României. Așa să-mi ajute Dumnezeu!”

Jurământul funcționarilor publici

“Jur să respect Constituția, drepturile și libertățile fundamentale ale omului, să aplic în mod corect și fără părtinire legile țării, să îndeplinesc conștiincios îndatoririle ce îmi revin în funcția publică în care am fost numit, să păstrez secretul profesional și să respect normele de conduită profesională și civică. Așa să-mi ajute Dumnezeu.”