Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul este ultima sărbătoare a anului bisericesc ce se încheie pe 31 august.
Este zi de post, pentru a nu ne asemăna, zice-se, cu Irod și a fi asemenea lui Ioan. Sf Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, fiind fiul preotului Zaharia și al Elisabetei, descendentă a seminției lui Aaron, cu șase luni înaintea nașterii lui Iisus. Nașterea sa a fost vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu. Întrucât nu a dat crezare celor vestite de înger, Zaharia a rămas mut până la botezul fiului său. Nu se cunosc multe detalii din viața Sf Ioan Botezătorul, însă se știe că s-a retras în pustiu, unde a dus o viață grea, până a primit porunca să înceapă să predice. Rolul său nu a fost doar acela de a pregăti poporul pentru venirea lui Hristos, ci și acela de a-L descoperi lumii ca Mesia și Fiul lui Dumnezeu. În Evanghelie se povestește că Irod, la un ospăț prilejuit de sărbătorirea zilei de naștere, a tăiat capul Sf Ioan Botezătorul, la cererea Irodiadei. Pe atunci, Sf Ioan era întemnițat în castelul lui Irod. Ioan îl mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, cumnata sa. Urându-l din tot sufletul, Irodiada a sfătuit-o pe Salomeea, fiica ei, să ceară capul Botezătorului. Potrivit tradiției Bisericii, capul Sf Ioan a avut o istorie aparte: a fost pierdut de trei ori și de tot atâtea ori găsit. Sf Ioana, femeia dregătorului lui Irod, este cea care a luat capul Sf Ioan Botezătorul din curtea Irodiadei și l-a îngropat la Ierusalim, în muntele Eleonului, într-un vas de lut. După o vreme, un proprietar bogat și-a lepădat poziția socială și s-a făcut monah, luându-și numele de Inochentie și stabilindu-se chiar în locul unde se afla îngropat capul Botezătorului Ioan. Săpând adânc pentru a-și zidi o chilie și o bisericuță, a descoperit un vas de pământ în care se afla un cap. Prin descoperire dumnezeiască a aflat că este al lui Ioan Botezătorul. Când a simțit că i se apropie moartea, l-a îngropat din nou în același loc, pentru a-l feri de riscul de a fi pângărit de păgânii din zonă. Sf Ioan Botezătorul s-a arătat din nou unor călugări și le-a poruncit să dezgroape cinstitul său cap. Aceasta e socotită cea dintâi aflare a sfântului cap. În timp ce cei doi călugări călătoreau cu capul sfântului într-un sac, au întâlnit un olar și l-au pus pe acesta să care sacul. Considerându-i leneși, Sf Ioan i-a cerut olarului să fugă de cei doi. Acasă, olarul s-a bucurat de multe binefaceri datorită prezenței capului Botezătorului, iar când a simțit și el că i se apropie sfârșitul, l-a dăruit surorii sale, într-o raclă care a ajuns la Eustațiu, un monah arian, ce locuia într-o peșteră. Multe minuni se vor petrece aici. Oamenii nu știau adevărul, iar monahul susținea că minunile i se datorează. După un timp, Eustațiu, știind că va fi trimis în exil, a îngropat capul. Peștera a fost locuită de niște monahi credincioși, care au ridicat în apropiere o mănăstire. În anul 452, starețul mănăstirii, arhimandritul Marcel, a văzut un foc mare la peștera de lângă orașul Emesa, în timpul cântării psalmilor și a descoperit capul sfântului. Aceasta a fost considerată a doua aflare a capului Botezătorului. Capul Sf Ioan a fost îngropat la Comane în timpul luptei împotriva sfintelor icoane, apoi a fost dus la Constantinopol, de către Sf Ignatie. Aceasta a fost cea de-a treia și ultima aflare a capului.
Există o seamă de tradiții și obiceiuri în popor, legate de această zi.
– există credința că nu trebuie să se folosească cuțitul. Astfel, totul se rupe cu mâna.
– în unele zone se vorbește și de începerea unui post numit “de la cruce până la cruce”, care se ține până pe 14 septembrie (Înălțarea Sfintei Cruci), neconsemnat însă în calendarul creștin, care avea rolul de a-i curăți pe cei care au săvârșit crime sau alte păcate grave. Se spune că ideal ar fi să ținem post negru și să mâncăm doar o turtă de mălai sau grâu și struguri și să bem doar apă, încă din seara de dinaintea sărbătorii.
– există și interdicția de a tăia și mânca fructe și legume cu formă rotundă, de exemplu pepene, întrucât au forma capului.
– nu se lucrează, nu se spală și nu se fac munci ale câmpului.
– se duc la biserica spre sfințire mere, pere, castraveți și struguri, apoi se împart celor flămânzi și săraci, copiilor și bătrânilor, în amintirea sufletelor plecate dintre cei vii și nu numai. Pachete cu struguri și pâine caldă se împart și pentru bunăstarea familiei, pentru liniște în casă și pentru spor la toate activitățile pe care le întreprindem.
– este interzis să consumăm vin roșu, pentru că simbolizeaza sângele Sf Ioan, dar și al Mântuitorului Iisus care suferă în această zi tragică pentru cel care i-a prevestit venirea în lume.
– nu se mănâncă varză, deoarece pe această legumă s-ar fi tăiat capul sfântului.
– nu se mănâncă fructe sau legume roșii, căci simbolizează sângele.
– gospodinele nu folosesc mătura, pentru a nu tulbura liniștea morților.
Aceste obiceiuri nu au legatură cu Scriptura, fiind tradiții locale.
Sărbătoarea mai este cunoscută în popor și sub numele de “Sfântul Ioan de toamnă”, “Sântionul de toamnă” sau “Crucea mică”.
Reperele vieții pământești ale Sf Ioan Botezătorul sunt celebrate pe 24 iunie (Naşterea Sf. Ioan Botezătorul) și 29 august (Tăierea capului Sf. Prooroc Ioan Botezătorul), marcând începutul și sfârșitul sezonului cald, în calendarul popular.
