Calendarul popular consideră sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului hotarul dintre vară și toamnă, momentul începerii lucrărilor agricole de toamnă și vremea când noul anotimp începe să bată la ușă. Vanda Florea spune că “între 15 august și 8 septembrie oamenii nu îmbătrânesc, totul este cald și calm, că lucrurile se așează și oamenii au numai gânduri bune și își caută un făgaș nou. Se spune că între 15 august și 8 septembrie, vremurile nu știu încotro să o apuce, spre vară sau spre toamnă, că frunzele îngălbenesc, dar nu cad, că păsările vor să plece, dar încă nu știu dacă spre nord sau spre sud. Se mai spune că râurile nu mai curg și că marea nu are valuri, pentru că timpul stă pe loc și așteaptă. Să folosim cu înțelepciune acest răgaz pentru a vindeca mintea de gânduri negre și pentru a ne trăi sufletul cât mai aproape de Dumnezeu.”
Bătrânii din satele Ardealului spun că, dacă de Sf Maria (15 august) înfloresc trandafirii, toamna va fi lungă. Acum se angajează pândarii la vii pentru a “lega” ciocul păsărilor ca să nu mai strice boabele de struguri până la cules.
Satul tradițional deschide pe 15 august sezonul nunților, care ține până la intrarea în postul Crăciunului. Până acum, în perioada postului Sf Mării, fetele își coseau costume speciale lucrate monocolor, în alb, pentru pelerinajul la mănăstirile cu hramul Sfintei Maria, cea mai vestită fiind mănăstirea Nicula (Sâmbăta de Sus, Tismana, Rohia etc). Când rândunelele se decid să plece spre țările calde, iar insectele încep să se ascundă în pământ, ciobanii coborau cu oile de la munte.
“La SântaMăria mare
Tulesc oile la vale.”
Bărbații renunțau la pălărie în favoarea căciulii și nu se mai dormea pe prispă.
“A trecut Sfânta Mărie,
Te-ai … în pălărie.”
De Sântămărie nu se muncește, nu se coase, nu se spală haine și este interzis scăldatul în râuri, sărbătoarea fiind ținută pentru sănătate, vindecare, naștere ușoară și ocrotire de rele. În unele zone rurale, se organizează o masă mare, în curtea bisericii, la care participă atât sătenii, cât și musafirii din alte sate. Dimineața, credincioșii merg la biserică cu prune și struguri din noua recoltă și cu mâncare pentru sufletul celor adormiți, apoi împart produsele sfințite. Zice-se că în această zi, rugăciunile celor care își doresc copii sunt mai ascultate ca oricând. De azi, plantele de leac își pierd puterile tămăduitoare, începe culesul viilor și bătutul nucilor pentru rod bogat și în următorul an și jupuitul cojii ulmilor.
În unele sate, nu se aprinde focul cu două zile înainte de sărbătoare, cei care încalcă tradiția riscând să se îmbolnăvească sau să își piardă acareturile în incendiu. Azi se aprinde candela la icoana sfintei și este lăsată să ardă toată ziua. Bărbații care se tund azi și își aruncă părul la gunoi riscă să chelească, dar nici femeilor nu le este permis să își taie părul. Nu este permis nici mersul înapoi.
Împreună cu Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie), Intrarea în Biserică (21 noiembrie) și Buna Vestire (15 martie), sărbătoarea Sfintei Marii Mari marchează cele patru mari sărbători creștine închinate Sfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu, născută în familia creștinilor Ioachim și Ana.
Este vremea târgurilor și a iarmaroacelor.
15 august este și Ziua Marinei, fiind considerată ocotitoarea marinarilor de pretutindeni. Ziua Marinei Române s-a aniversat pentru prima dată în 1902, la 15 august, evenimentul fiind marcat în Portul Constanța, la bordul crucișătorului Elisabeta, în prezența ministrului de război Dimitrie A. Sturdza și a tuturor ofițerilor Diviziei de Mare, în timp ce pe faleza Cazinoului erau organizate spectacole în aer liber și jocuri de artificii. În 1912, serbarea a fost pusă sub Înaltul Patronaj al MS Regina Elisabeta, inițiativa organizării sale aparținând Societății ,,Regina Elisabeta” a Marinarilor Civili din Constanța, în timp ce manifestările au evoluat sub aspectul spectaculozității, fiind susținute, în special în perioada interbelică, de Liga Navală Română, Yacht Clubul Regal Român și Asociația Marinarilor Civili Regina Elisabeta. MS Regele Carol al II-lea a hotărât ca unica școală pentru toți marinarii români să se numească Școala Navală a Majestății Sale Mircea și a creat „Medalia Maritimă”, transformată în anul 1938 în „Virtutea Maritimă”. La 15 august 1936 a fost botezat în cadrul festiv al serbărilor, primul submarin românesc, NMS Delfinul, iar in 1938, din cauza decesului Reginei Maria, la 18 iulie, Ziua Marinei a fost amânată și serbată pe 8 septembrie, de Sf Maria Mică. În timpul celui de-al doilea război mondial, Ziua Marinei s-a serbat într-un cadru sobru, de reculegere și preamărire a eroilor marinari. Între 1949-1953, Ziua Marinei s-a rezumat la marcarea Zilei Flotei U.R.S.S., în ultima duminică a lunii iulie. De la 1 august 1954, Ziua Marinei s-a serbat de Ziua Forțelor Maritime Militare, programul Zilei Marinei fiind politizat și adaptat noii ideologii. Începând cu 1960, programul a primit accente propagandistice (conferințe despre semnificația Zilei Marinei susținute de către ofițeri și propagandiști în întreprinderi și în garnizoanele de marină, înmânarea de către delegațiile de marinari a unor machete de nave, organizarea vizitării de către pionieri a navelor-școală Mircea și Libertatea si ieșiri pe mare cu acestea). Semnificația creștină a sărbătorii a fost înlocuită cu una mitologică: participarea zeului Neptun în calitate de patron al întrecerilor și jocurilor marinărești.
Din 1970, la Constanța se organizau, timp de două săptămâni, „Serbările Mării”, care se încheiau cu Ziua Marinei. Din 1990 s-a revenit la tradiția celebrării Zilei Marinei Române, odată cu sărbătoarea Sfintei Marii, pe 15 august. În 1999, spre deosebire de edițiile precedente, festivitățile au avut loc la Cuibul Reginei și în zona farului Carol I din Constanța. Festivitățile includ ridicarea pavilionului (moment solemn al începerii ceremonialului militar specific zilelor de sărbătoare în Forțele Navale Române), lansarea unei coroane de flori (pentru cinstirea memoriei eroilor marinari căzuți la datorie pentru patrie), paradă navală ( nave de luptă fluviale ce execută exerciții demonstrative și nave civile cu diferite destinații), sosirea lui Neptun (stăpânul mărilor și al oceanelor și zeul fluviilor, care declară deschise jocurile marinărești pe apă și va da botezul marinăresc), botezul marinarilor, jocuri și întreceri marinărești (concursuri de bărci 6+1 și 2+1, concursuri de caiac-canoe și de înot), demonstrații de sărituri în apă și de aruncare a colacului de salvare, prinderea porcului la școndru, vânătoarea de rațe, vizitarea navelor de luptă, jocuri marinărești pe uscat (trasul la parâmă, ștafeta marinărească, oul în lingură, fuga în sac, alergare câte doi), programe artistice, retragerea cu torțe, focuri de artificii.
