Logicianul (Domnului Bătrân): Alt silogism: “Toate pisicile sunt muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisică.” Domnul Bătrân: Şi are patru labe. Asta aşa-i, pe motanul meu îl cheamă Socrate. Logicianul: Păi vezi… Domnul Bătrân (Logicianului): Care va să zică Socrate a fost pisică. Logicianul: Logica tocmai ne-a revelat acest fapt. (“Rinocerii”, Eugene Ionesco)
14 ianuarie a fost proclamată Ziua Mondială a Logicii în 2019, de către UNESCO și Consiliul Internațional pentru Filosofie și Studii Umane, pentru a atrage atenția publicului asupra relevanței sale incontestabile pentru dezvoltarea cunoștințelor, științelor și tehnologiilor. A fost decisă această zi întrucât coincide cu comemorarea celor mai mari logicieni ai secolului al XX-lea, Kurt Göodel și Alfred Tarski.
Logica nu este doar o componentă cheie a filosofiei și a matematicii, ci are implicații și în știință, tehnologie, inovație, psihologie cognitivă, lingvistică, comunicare. Pe scurt, logica este prezentă în toate aspectele vieții si este anatomia gândirii.
Întrucât lingvistica are la bază logica, iar comunicarea este indispensabilă funcționării societății, Dimitrie Cantemir este printre primii îndrăzneți în acest domeniu. Beneficiind el însuși de o excelentă pregătire filosofică, Cantemir a urmat logica aristotelică în efortul său de adaptare terminologică în abordarea λογοσ-ului. Cantemir a inventat termenii “ceință” (strămoșul lingvistic al lui “ceea ce este”), “cătință” (ca răspuns la “cât”) și “feldeință” ( pentru “ce fel de”) pentru a răspunde întrebării fundamentale “ce este?”. Două secole mai târziu, Titu Maiorescu scrie “Elemente de logică pentru gimnazii” (1858), manualul său rămânând un standard al învățământului românesc timp de o jumătate de secol. Începutul secolului XX marchează în România avansarea înspre rezultate originale. Pentru Ion Petrovici (1882 – 1972), logica este o știință în plină evoluție, așa încât caută adevăruri cu privire la logică, din afara logicii. Dintre logicienii români, amintim: Leon Birnbaum (cel care a pus bazele Logosofiei), Gheorghe Enescu (profesor de Logică universală și Metalogică), Florea Țuțugan (doctor in Logică modernă), Nae Ionescu (care ne-a lăsat un “Manual de logică”, din care există din păcate doar fragmente), Grigore Moisil (care a contribuit la realizarea primului calculator românesc), Alexandru Surdu (“Istoria logicii românești”, 2006), Mircea Dumitru (fost ministru al învățământului, profesor și rector al Facultății de Filosofie din București) etc.
Era la modă cu vreo 30 ani în urmă, când oferta florăriilor nu era prea variată. A reapărut într-o paletă cromatică splendidă. Ne înveselește casa, biroul, uneori chiar grădina. Și ne calmează câteodată alergiile.
Numele de ciclamă provine din denumirea antică grecească a plantei, κυκλάμινος (Kyklaminas) derivat din κύκλος (Kyklos), care înseamnă ‘cerc’ sau ‘disc’, referindu-se la tuberculii în formă de disc. Tuberculul poate trăi câteva decenii; unele exemplare au ajuns chiar la 100 ani și încă mai înfloresc.
Aroma de Ciclamă este întâlnită și în parfumuri: Little Black Dress, Armani, Fleur d’Interdit (Givenchy, Atracton Musk, Oui Play Decadent Queen, Kaiak Vital, New West, Tribe, Dunhill Edition, Wish Pure (Chopard), L’Imperatrice (Dolce & Gabbana), Uomo (Moschino), Celebre.
Ghivecele cu ciclame au nevoie de o temperatură de 15-16° C (nu suportă căldura prea mare) și spații ferite de curenți de aer și prea multă umezeală. Înflorirea începe de obicei în octombrie-noiembrie însă la unele exemplare, chiar din septembrie. După înflorire, planta trebuie udată des, dar cu cantități mici de apă, astfel încât tuberculul să rămână uscat, pentru a nu provoca putrezirea bobocilor și a pedunculilor. În mai-august, când radiațiile solare sunt intense, planta are nevoie de umbră. Frunzele ofilite sau îngălbenite se înlătură. Toate părțile plantei sunt toxice, însă bulbii și rizomii au un grad de toxicitate care poate induce intoxicație (vărsături, dureri la nivel gastro-intestinal, diaree, amețeli, crampe) sau chiar comă. Totuși, nu sunt otrăvitoare pentru porci, așa încât ciclama mai era numită și ‘pâine pentru porci’ în Evul Mediu.
Ciclama din apartamentele noastre poate trăi câțiva ani și oferă flori cu 5 petale mari care la bază formează un tub foarte scurt. Coloritul florilor este foarte bogat în nuanțe de roșu, roz, violet și alb, dar există și exemplare rare galbene, poate fi uni sau bicolor. Cromatica florilor contrastează atât de frumos cu frunzele în formă de inimă, de un verde închis, marmorate cu accente albe. Înflorirea se produce în general toamna – iarna, apoi repausul durează aproximativ 3 – 4 luni. Ghivecele se țin cel mai bine între ferestrele duble, unde au lumină suficientă și temperatură constantă și scazută. În perioada de vară se plasează lângă ferestre cu orientare nordică, unde sunt ferite de razele directe ale soarelui. Pentru a înflori în fiecare an, ciclamenul necesită o perioadă de repaus. După trecerea florilor, udatul se reduce treptat până la uscarea frunzelor. În ghiveci rămâne doar tuberculul, care nu se mai udă până la sfârșitul lui iunie, păstrându-se într-un loc răcoros, la umbră. În momentul când de pe tubercul încep să pornească mugurii (sfârșitul verii – începutul toamnei), plantele se scot din ghivece, se curăță de pământ, li se taie rădăcinile putrede și se replantează în pământ nou, în așa fel încât vârful tuberculului să fie deasupra nivelului solului. Ghiveciul se plasează într-un loc luminos, dar ferit de soare puternic. Nu se udă în exces. Nu suportă să rămână închise: trebuie scoase foarte des, pe pervazul ferestrei, fără teama de temperaturi reci sau chiar foarte reci. Cu toate acestea, trebuie mutate atunci când îngheață, deși unele soiuri rezistă până la -10 grade.
Există circa 20 de specii perene, provenind din diferite tipuri de habitat: de la vegetația de pădure din zonele alpine, până la regiunile mediteraneene orientale, Iran și sudul Somaliei. Unele specii, inclusiv ciclamenul alpin, Cyclamen purpurascens, emană un miros plăcut.
Istoria ciclamei pornește din Antichitate când era cunoscută în special în Occident ca puternic purgativ toxic, dar era folosită și ca tratament pentru ulcer gastric și polipi nazali. În scrierile lui Hipocrate, rădăcina plantei este menționată ca remediu în diverse afecțiuni uterine, având efect emenagog. De asemenea, era indicată în flatulență și rinosinuzite. Este cunoscut faptul că tuberculul de ciclamă are acțiune purgativă drastică, însă, din cauza toxicității ridicate, nu este folosit în acest scop. În prezent, extractul obținut din organul subteran de ciclamen intră în compoziția a două produse farmaceutice cu administrare nazală, recomandate în tratamentul și ameliorarea simptomatologiei afecțiunilor cavităților nazale (rinosinuzite microbiene sau alergice). A fost demonstrată clinic eficiența și siguranța terapeutică a extractelor de ciclamen și a unei combinații de antibiotice sistemice cu cele două forme farmaceutice menționate anterior. De asemenea, partea subterană a speciei, proaspăt recoltată toamna, este un remediu homeopat valoros, recomandată în migrene, în special cele din sindromul premenstrual, în afecțiuni oculare și ale coloanei vertebrale, și pentru ameliorarea tulburărilor digestive. Alte specii au potențial fitoterapeutic. Astfel, Cyclamen hederifolium a dovedit proprietăți bacteriostatice asupra stafilococului auriu. În tuberculii speciei Cyclamen repandum au fost decelate saponozide triterpenice antiinflamatoare. Este posibil ca și celelalte specii ale genului, inclusiv Cyclamen europaeum, să posede astfel de proprietăți, însă sunt necesare studii suplimentare fitochimice și farmacologice.
Ciclame, manuscris Leonardo da Vinci
Romanii i-au apreciat parfumul, iar călugării și membrii ordinelor religioase i-au asigurat prezența pe insulele grecești Rodos, Karpathos și Creta, dar și în nordul Africii, Algeria, Tunisia, pe lângă mănăstiri și cimitire. A fost cultivat în grădinile Reginei Elisabeta I a Angliei. În 1905, regina Alexandra a Danemarcei a declarat război pălăriilor cu pene, găsind prea crudă sacrificarea păsărilor inocente și a preferat floarea gingașă.
Simbolizează sentimente puternice, intense, sincere și îndelungate. În limbajul florilor, a oferi cuiva o floare de cyclamen exprimă iubire profundă, afecțiune sinceră, atenție, tandrețe, devotament, empatie. În codul iubirii, ciclamenul simbolizează durata și sinceritatea sentimentelor, subtil și tăcut. Deosebit de strălucitoare și plăcută de privit, această floare subliniază aspectul sublim al persoanei iubite. Ciclama albă simbolizează puritatea, inocența, perfecțiunea, eleganța și este asociată Fecioarei Maria. Floarea roz este simbolul feminității și spontaneității. Movul sugerează creativitate, mister, grație și farmec și este cadoul perfect pentru cei care fac schimbări importante în viață. Petalele roșii reprezintă dorința și seducția. La începutul secolului al XVI-lea, Leonardo Da Vinci a acoperit marginile manuscrisurilor sale cu cyclamen și spunea adesea că această floare este una dintre creațiile perfecte ale naturii. Alături de trandafiri și garoafe, cyclama a fost exportată până în Japonia, unde este considerată floarea sacră a dragostei, dar a căpătat și o altă semnificație, simbolizând modernitate datorită originii sale vestice. Biserica Catolică a văzut-o ca fiind simbolul inimii Mariei care sângerează pe Pământ, iar acest simbolism a fost preluat de pictorii flamanzi. În calendarul republican, creat in timpul Revolutiei Franceze, ciclamul era numele atribuit celei de-a 28-a zile de Pluviose (luna ploii, a cincea luna din an). A fost floarea națională a Israelului până în 2013 și este floarea naționala a Ciprului.
Ciclama este floarea națională a Ciprului
In secolul al XVI-lea, exista o superstiție conform căreia, femeia insărcinată care pășea peste o ciclamă risca să piardă sarcina. Pe de altă parte, unii cred că femeia care poartă un colier din ciclame va avea parte de o naștere ușoară. În credința populară, ciclama este utilă bărbaților cu chelie.
O legendă din Israel spune că Regele Solomon căuta modelul perfect pentru coroana sa. Însă toate florile din flora locală aveau imperfecțiuni sau păreau arogante. La întoarcerea spre Ierusalim, a zărit câteva flori modeste sub niște pietre. Era exact ceea ce căuta: o floare cu trăsăturile unui bun conducător: înțelepciune și modestie. Coroana sa de aur a fost îmbogățită cu bijuterii în formă de ciclamă și a purtat-o timp de 40 ani. La moartea sa, florile și-au plecat cu tristețe capul, de aceea ciclama de astăzi are vârful tulpinii ușor aplecat. În onoarea sa, floarea de ciclamă este cunoscută astăzi în Israel ca Netzer Shlomo (Coroana Regelui Solomon).
O altă legendă a Israelului spune că la început, toate florile de ciclamă erau albe. Stăpânul Pădurilor a vizitat Israelul cu intenția de a sădi plante peste tot. La sfârșit, un deal i s-a plâns că a fost uitat și a rămas fără vegetație. Stăpânul Pădurilor a întrebat florile dacă ar vrea să se mute pentru a decora și dealul sterp. Toate au refuzat, cu excepția ciclamei. Stăpânul Pădurilor a sărutat-o, iar floarea albă, s-a îmbujorat de emoție și a devenit roz și magenta.
Ciclama a fost introdusă pentru prima oară în China în 1920. Scriitorul chinez Zhou Shoujuan a fost primul care a observat asemănarea cu urechile întoarse ale unui iepure. O poveste chinezească spune ca Chang’e furase elixirul vieții veșnice de la soțul său, apoi a devenit Zeița Lunii, iar iepurele de jad a fost însoțitor. Într-o zi, Iepurele de jad s-a dus să se joace în gradină, unde a întâlnit un grădinar căruia i-a dăruit o sămâmță din urechea sa. Din sămânță a răsărit floarea de ciclamă care este numită în orient și ‘floarea urechi-de-iepure’.
Revenind la lucruri serioase, ciclama sălbatică este specie în pericol în unele țări. Modelul frunzei este unic, așa încât nu există două plante care să ofere același model alb-argintiu. Atenție la câini și pisici: ciclama este foarte toxică!
BOBOTEÁZĂ n. pr. f. Sărbătoare în cultul ortodox și romano-catolic al botezului lui Isus Hristos, care se prăznuiește la 6 ianuarie; Iordan. ◊ Gerul Bobotezei = ger mare (ca la început de ianuarie). – Probabil din apă + botează (< boteza). (cf DEX 2009).
Momentul care ȋncheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă ce ȋncep de Crăciun este Boboteaza, numită și Botezul Domnului sau Arătarea Domnului și este sărbătorit atȃt ȋn Biserica Ortodoxă, cȃt și ȋn Biserica Catolică (Epifania).
Boboteaza, Romania Sweet Romania
În localităţile situate pe malul unei ape, există obiceiul ca preotul să arunce crucea de lemn ȋn rȃu, după sfinţirea apelor, pentru ca cei mai curajoși flăcăi să ȋnoate pentru a o aduce ȋnapoi, chiar dacă apa este foarte rece, uneori chiar ȋngheţată.
Iordănitul femeilor este un obicei din nordul Romȃniei: ȋn trecut, femeile se adunau ȋn grupuri mari ȋntr-o gospodărie și aduceau alimente și băutură pentru cină, apoi jucau și cȃntau toată noaptea. Dimineaţa, luau cu forţa bărbaţii care treceau ȋntȃmplător pe stradă și ȋi ameninţau că ȋi aruncă ȋn apă daca nu platesc cu vin. Iordănitul (sau iordăneala) flăcăilor este practicat de cete de tineri (iordănitori) care umblă din casă ȋn casă ȋn seara de Boboteaza, ȋn ajunul Sf Ion, cȃntȃnd Iordanul și stropind cu agheazmă de la preot. Apoi ȋi ridică pe cei stropiţi de trei ori, pentru ca aceștia să fie sănătoși și să le meargă bine tot anul. În unele zone, obiceiul are loc după prȃnz și iordănitorii stropesc cu apă sfinţită trecătorii care ies de la biserică.
În alte zone, Boboteaza este momentul integrării tinerelor căsătorite ȋn comunitatea femeilor măritate prin udarea cu apă de la rȃu sau fȃntȃnă. Obiceiul poartă denumirea de Cumetria sau Tontoroiul femeilor și este incă practicat ȋn Pantelimon, lȃngă București.
Se spune că ȋn noaptea de Bobotează, tinerele necăsătorite ȋși visează alesul dacă ȋși leagă pe inelar un fir roșu de mătase și ȋși pun sub pernă o crenguţă de busuioc.
În Ajunul Bobotezei erau interzise certurile și nu se dădea nimic cu ȋmprumut.
In multe sate din Moldova, ȋn ajunul Bobotezei, grupuri de copii umblă din casă ȋn casă pentru a vesti sosirea preotului cu crucea, datină asemănătoare colindatului cu Moș Ajunul. Copiii strigă doar “Chiraleisa!” de trei ori (din grecescul Kyrie Eleison – Fie-ţi milă, Doamne!) și sunt răsplătiţi cu mere, nuci și prăjituri. În Bucovina, preotul este ȋnsoţit și de gospodari care merg cu lumȃnări aprinse pe la casele vecinilor și strigă și ei Chiraleisa.
Ion Creangă atestă obiceiul Chiraleisei ȋn satul său moldovenesc, ȋn “Amintiri din copilărie”: “ Când veneau cele două ajunuri, câte treizeci-patruzeci de băieţi fugeam înaintea popii, de rupeam omătul de la o casă la alta, şi la Crăciun nechezam ca mânjii, iar la Bobotează strigam chiraleisa de clocotea satul.”
Cum e să cȃnţi la vioară ȋn avion? Dar la flaut? Se pare că vine natural atunci cȃnd faci parte din orchestra care o ȋnsoţește pe Andra ȋn turneul “Vis de iarnă”.
Angela Similea s-a retras din lumina reflectoarelor de un timp, dar este așteptată ȋn continuare pe scenă sau ȋn studio. Pȃnă atunci, rămȃne aceeași persoană discretă, cochetă, rafinată și atentă cu vorba, atitudinea, ţinuta.
Este cu siguranţă momentul perfect pentru a reasculta melodiile ei de Crăciun. Angela Similea nu a avut ȋn repertoriu colinde tradiţionale, ȋnsă colaborările cu Temistocle Popa, Marius Țeicu și Ovidiu Komornyik ne-au oferit splendide cȃntece care au surprins atmosfera acestei zile speciale. ‘Parcă ninge cu iubire ȋn ochii fiecărui om’, cum zice Angela.
Au fost ani cȃnd era mai sigur să urezi ‘Sărbători fericite!’ sau ‘La mulţi ani!’ decȃt ‘Crăciun fericit!’. Au fost perioade cȃnd urările erau caligrafiate pe felicitări mai mult sau mai puţin inspirate și expediate prin poșta. E drept: uneori plicul ajungea după sărbători, pentru că serviciile poștale erau lente. Dar parcă caligrafia expeditorului ajungea mai aproape de suflet decȃt textele preluate de pe internet și trimise unei liste ȋntregi de rude, amici, colegi, colaboratori etc.
Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
Craciun fericit! Felicitari vechi de Craciun. Romania Sweet Romania
În Ajunul Crăciunului, creștinii pregătesc casele și ȋmpodobesc brazii. Este drept că ȋn ultima vreme, nerăbdarea și-a spus cuvȃntul și brazii ne ȋnveselesc căminele cu multe zile, uneori chiar săptămȃni ȋnaintea marii sărbători a Crăciunului. În unele familii se ţine post aspru, pȃnă la ivirea primei stele, cea care amintește de lumina observată de Magii de la Răsărit. 24 Decembrie ȋncheie postul Nașterii Domnului, ȋnceput la jumătatea lunii noiembrie.
Potrivit credinţelor populare, Moș Ajun este fratele geamăn al lui Moș Crăciun, un om sărac care nu a primit-o ȋn casa sa pe Maica Domnului, ci a ȋndrumat-o spre casa fratelui său, motivȃnd că acesta este mai bogat.
Primii care porneau cu colindatul ȋn dimineaţa de Ajun erau copiii și tinerii, care erau ȋntȃmpinaţi cu nuci, mere și covrigi. În Ardeal, colinda ȋncepea după amiaza pentru a putea fi acasă la lăsarea ȋntunericului și doar băieţii mergeau, fetele așteptȃnd acasă colindătorii. Colindele Ajunului transmit mesaje pozitive, de fapte bune și ȋndemnuri filantropice. La plecare se rostește o ‘Mulţămită la gazdă’:
Gazda frumos ne-o cinstit Şi noi nu i-am mulţumit. Hai cu toţii s-o cinstim Şi gazdei să-i mulţumim. Să trăiască sănătos, Cu găzdăşiţa-mpreună În pace şi-n voie bună. Gazda, de-o avea copii, Aibă numa` bucurii, Iar la fetele frumoase Vie-le peţitori. Să umble cu dobândă, Să-şi capete noră blândă Şi frumoasă şi bogată La feciori de ea să-i placă. Averea vi se-nmulţească, Holdele vi să sporească Şi gazda „La mulţi ani să trăiască!
Din an în an
Din an în an sosesc mereu
La geam cu Moș Ajun E ger cumplit și drumu-i greu
Da-i obicei străbun Azi cu strămoșii cânt în cor,
Colindul sfânt și bun Tot Moș era și-n vremea lor
Bătrânul Moș Crăciun E sărbătoare și e joc
În casa ta acum Dar sunt bordeie fără foc
Și mâine-i Moș Ajun Acum te las, fii sănătos
Și vesel de Crăciun Dar nu uita, când ești voios
Române, să fii bun!
Bună dimineața la Moș Ajun
Bună dimineața la Moș Ajun! Ne dați, ori nu ne dați? Am venit și noi o dată La un an cu sănătate Domnul sfânt să ne ajute
La covrigi și la nuci multe!
Variantă:
Bună dimineaţa la Moş Ajun!
Ne daţi sau nu ne daţi
Sau nu ne lăsaţi!
Daţi-ne un covrig, că ne moare porcu’ de frig!
Daţi-ne un colindreţ, că ne moare porcu-n coteţ!
Hăi, hăi!
Dă, mătuşo, colăcelu, Să fete vaca, viţălu, Şi oaia doi mieluşei, Şi scroafa zăce purcei!
Am venit si noi o dată, La un an cu sănătate, Și la anu iar venim,
Sănătoși să vă găsim, Ne daţi? Ne daţi? Ori nu ne daţi, Această seară e pentru noi, e pentru noi, Cea mai frumoasă zi de sărbători,
Cea mai frumoasă zi de sărbători, Și noi cu toţi venim acum, venim acum Să vă urăm de Moș Ajun,
La ȋnceput a fost “Fabrica de Piele Fraţii Renner & Co”.
Apoi i-au zis “Dermata”.
Mai tȃrziu au redenumit-o “Fabrica de ȋncălţăminte Janos Herbak”.
Apoi a fost “Fabrica de Pielărie și Încălţăminte Cluj”.
Apoi, “Clujana”.
În final, după 111 ani, “SC Clujana SA” și-a oprit activitatea și nu au fost identificate ȋncă soluţii pentru relansarea activităţii. Numărul 11 pare să influenţeze evoluţia fabricii (ȋnfiinţată ȋn 1911, funcţionează 111 ani, activitatea este oprită ȋn a XI-a lună a acestui an).
În 1911, Johann Renner, de origine germană, împreună cu soţia şi cei 10 copii, a creat „Fabrica de Piele Fraţii Renner & Co”, unde lucrau 500 de clujeni. După Primul Război Mondial, fabrica a devenit societate pe acţiuni, și-a schimbat numele ȋn “Dermata” și toată elita clujeană a devenit acţionară”, povestea Zsuzsanna Renner, nora sa. În 1948, familia Renner a pierdut toate proprietăţile, mulţi membri ai familiei au fost deportaţi ȋn Rusia, iar fabrica a fost rebotezată “Fabrica de Încălţăminte Janos Herbak”. Noul nume a fost decis ȋn semn de recunoștinţă faţă de Herbak, un muncitor maghiar al fabricii, activitist comunist, ilegalist. A murit ȋn urma cutremurului din 1940, ȋn timp ce era ȋnchis la Doftana. Ca o ironie a sorţii, fabrica a ȋnflorit ȋn această perioadă și a ajuns la 10,000 angajaţi, producȃnd mai ales pentru URSS și China. “Fabrica de Pielărie și Încălţăminte Cluj” era un adevărat combinat și deţinea secţii de tăbăcărie, de articole din cauciuc, de tălpi și ȋncălţăminte, articole din cauciuc unde se făceau tocuri și calapoade și beneficia de o linie de cale ferată dedicată care intra ȋn fabrică pentru a aduce materii prime și a prelua cutiile cu pantofi, fiind cea mai mare de acest tip din estul Europei. După 1990, activitatea a scăzut constant și au ȋnceput disponibilizările. A fost chiar ȋnchisă timp de 5 ani, apoi a fost preluată de Consiliul Judeţean. Cea mai mare parte a proprietăţii a fost vȃndută, fabrica funcţionȃnd doar ȋntr-o parte a unei clădiri, cu puţin peste 300 angajaţi și cȃteva magazine de prezentare (ȋn Cluj, București, Satu Mare, Reghin). Trei foști directori au scos bani din casieria fabricii fără să ȋi mai returneze, iar unul dintre ei a fost găsit mort ȋn mașina personală. În 2011, pentru a celebra un secol de existenţă, fabrica a scos o ediţie limitată de ghete.
După Revoluţie, fiul și nora lui Renner au ȋnceput o luptă de lungă durată pentru recuperarea proprietăţilor familiei. Totuși, vila Renner din centrul Clujului a fost scoasă la vȃnzare ȋn 2020 pentru 1.2 mil EUR.
– Despre celebrele ghete galbene, bocancii de Clujana, se spunea că nu se rup nici după trei luni de marș, ca atare, 90% din producţie era destinată exportului. Pentru testarea rezistenţei, s-au produs doar cȃteva perechi la ȋnceput, care au fost purtate de angajaţi, apoi s-a trecut la producţia ȋn serie mare.
– Pe vremea cȃnd se numea “Fabrica de Încălţăminte Herbak”, combinatul avea pȃnă și o sală de sport.
– Astăzi, ȋn fabrică ȋncă mai funcţionează o mașină de tălpuit, produsă ȋn 1966 ȋn fosta Cehoslovacie.
– Sloganul Clujana: “Îţi cunoaștem pașii. Știm cum păşești cȃnd te grăbești, cȃnd te plimbi, cȃnd alergi, când te joci. Știm toate ăstea pentru că ȋntreaga noastră istorie e dedicată găsirii celui mai confortabil pas. Păşește sănătos, alături de Clujana!”
– “Turnul cu pantof” aflat ȋn incinta fabricii a fost unul dintre simbolurile Clujului. În prezent, turnul de apă pe care este montat este aproape o ruină și va fi probabil demolat.
Iunie toropește deja Capitala, așa că ideea unei călătorii scurte a venit spontan și a fost de nerefuzat. Staţiunile de la munte – prea aglomerate. Cele de la mare – prea zgomotoase. O destinaţie la 90 km de București pare ideală. La vreo 20 km de Ploiești, cam pe unde și-a ascuns regele vizigot Atanaric comoara ȋn secolul al IV-lea, Dealu Mare ȋși așteaptă vizitatorii cu crame, conace, dealuri, coline și o suprafaţă de aproximativ 15,000 ha de viţă de vie.
Eu am preferat liniștea și răcoarea Conacului dintre Vii, pe Valea Bobului. Cum nu mă prea pricep la vinuri, m-am lăsat fermecată de mușcatele și trandafirii proprietăţii. Următoarea vizită acolo este deja planificată, pentru că ȋmi doresc mult o plimbare cu bicicleta pe dealurile din jur. Mi-a promis și un gușter că ȋmi acordă o ședinţă foto – acum l-am luat prin surprindere și s-a sfiit.
Apropo, legenda ‘Urlaţi, 5 minute’ rămȃne doar o … legendă. Podgorenii sunt oameni așezaţi, iar zona este un balsam pentru bucureștenii stresaţi de trafic, agitaţie, zgomot. Se spune că ȋn trenul care se apropia de Cricov, cu cinci minute ȋnainte de gară, conductorul atenţiona călătorii că urmează staţia de unde pot ajunge ȋn Urlaţi. Boierii Gheorghe și Stan Urlăţeanu, ctitorii bisericilor Jercălăi și Galbenă din Urlaţi, nu erau ȋncȃntaţi de această poveste. Dar, ca orice legendă, a rămas și circulă din om in om.
Oenoturismul (turismul viticol) este un concept mai nou ȋn Romȃnia. Oferta este ȋnsă suficient de atrăgătoare, rămȃne doar să descoperim istoriile conacelor, cramelor și soiurilor de vin din zonă.
Nu este ȋncă sezonul culesului viei, dar m-am ȋntors la București cu o crenguţă de cireș negru. Bobiţele negre-amărui m-au fascinat ȋntotdeauna, fără să ȋmi pese de eventualele daune-pete. Și am adus cu mine un parfum delicat, cu gust de boierie veche, cu povești și amintiri, cu arome cromatice și olfactive și senzaţii catifelate de timp care trece ireal de blȃnd.