LECTURA – PLĂCERE, TERAPIE SAU TORTURĂ?

Se spune că vara se citește mult: concedii, vacanțe, excursii, zile lungi. 

Iată câteva posibile răspunsuri la întrebarea “Dvs de ce citiți?”:

– Pentru mine, cititul este un mod de viață.

– Citesc de plăcere, ca să știu, să aflu, să înțeleg.

– Pentru a pătrunde profunzimea gândurilor oamenilor. 

– Cititul este terapie. 

– Apreciez deopotrivă inteligența și prostia oamenilor. 

– Doar citind simt că sunt viu.

– Citesc ca să adorm mai repede.

Eminescu s-a bucurat de mic de colectia de carti a tatalui sau, asa ca a citit de mic: Voltaire, Lamartine, Dumas, George Sand etc.

Caragiale era pasionat de Kant si Schiller.

Eliade a inceput cu cartea de citire a fratelui sau, din care a invatat numele judetelor. A continuat cu orice volum ii cadea in mane, pe ascuns, in pod, pivnita sau in fundul gradinii.

Marin Preda s-a molipsit de pasiunea lecturii in clasa a cincea. Mai tarziu i-a admirat pe Balzac, marii rusi, Balzac, Camus, Thomas Mann, Kafka, Caragiale, Slavici, Rebreanu.

Sadoveanu spunea: „Cartea pe care mă năcăjam, urmărind cu degetul și cu priviri mirate buchi mari, întortochiate și cârligate ca niște gângănii, era abecedarul lui Creangă. Era o carte fără imagini, încâlcită și misterioasă. Învățasem pe de rost aproape toate cuvintele normale și-n fața mea era tot pâclă de nepătruns. Când, deodată, într-o zi, ca într-o scăpărare de lumină, i-am găsit cheia…”.

Gib I Mihaescu citea Balzac, Flaubert, Stendhal, Dostoievski și Leonid Andreev.

Dvs de ce citiți? Ce vă place să citiți? Așteptăm să împărtășiți pasiunea (sau tortura) cu noi. 

Până atunci, vă propunem o lectură:

“Why do I read?

I just can’t help myself.

I read to learn and to grow, to laugh

and to be motivated.

I read to understand things I’ve never

been exposed to.

I read when I’m crabby, when I’ve just

said monumentally dumb things to the

people I love.

I read for strength to help me when I

feel broken, discouraged, and afraid.

I read when I’m angry at the whole

world.

I read when everything is going right.

I read to find hope.

I read because I’m made up not just of

skin and bones, of sights, feelings,

and a deep need for chocolate, but I’m

also made up of words.

Words describe my thoughts and what’s

hidden in my heart.

Words are alive–when I’ve found a

story that I love, I read it again and

again, like playing a favorite song

over and over.

Reading isn’t passive–I enter the

story with the characters, breathe

their air, feel their frustrations,

scream at them to stop when they’re

about to do something stupid, cry with

them, laugh with them.

Reading for me, is spending time with a

friend.

A book is a friend.

You can never have too many.”

(by Gary Paulsen)