Nu ştiu dacă există vreun bucureştean romantic care să caute pe malul Dâmboviţei un loc unde să viseze. Sau vreun bucureştean amator de plimbări care să pornească la pas pe malul apei. Râul acesta trece tăcut prin oraş; nu ne uimeşte, nu ne atrage, nu ne inspiră. În drumurile noastre zilnice cei mai mulţi dintre noi nici nu-l vedem. În goana noastra citadină poate-i aruncăm în fugă doar o privire cu coada ochiului.