OTILIA CAZIMIR

Povestea Otiliei Cazimir ar trebui să înceapă, așa cum încep toate poveștile, cu ‘a fost odată’. ‘A fost odată o fată prostuță. Făcea poezii, dar se sfia să-și mărturisească păcatul. Mai ales că se temea de directoarea liceului, care nu le îngăduia fetelor să se țină de prostii’. Nu i-a plăcut niciodată pseudonimul decis pentru ea de Mihail Sadoveanu, întrucât se alesese cu el abrupt, fără voia ei. ‘Dați-mi voie să vă mărturisesc, după atâta amar de ani, că numele acesta, pe care totuși l-am purtat cu cinste, nu mi-a plăcut niciodată. N-am nimic în comun cu eroinele legendelor germane, iar cea dintâi Otilie pe care am întâlnit-o în viață, fetița cu care am stat în bancă în clasa primară, era proastă, grasă și buboasă…’ A folosit și alte pseudonime, precum Alexandra Casian, Ofelia, Magda, Dona Sol, cu care a semnat în presă, mai ales, articolele ‘feministe’.

Alexandrina Gavrilescu s-a născut pe 12 februarie 1894 într-un sat din jud Neamț și a fost al cincilea copil al unei familii de învățători. La 4 ani s-a mutat împreuna cu familia la Iași, acolo unde avea să trăiască toată viața. A debutat la 18 ani cu un volum de poezie. Vă invităm să urmăriți detaliile debutului și ale pseudonimului, povestite chiar de autoare, într-un interviu din 1964:

Povestea sa de dragoste cu George Topârceanu a fost discretă, tristă și neîmplinită, similară celei dintre Eminescu și Veronica Micle. Confesiunea Otiliei Cazimir a fost redată într-o scrisoare-mărturie tulburătoare adresată Sandei Cotovu, una dintre prietenele sale, epistolă publicată în revista online a Uniunii Scriitorilor din România.

Cu toate că Otilia Cazimir este cunoscută mai ales pentru nota sentimentalistă și discret umoristică din poeziile pentru copii, autoarea a publicat și schițe în proză, drame în miniatură, situându-se undeva între Sadoveanu, Hogaș și Ionel Teodoreanu, dar a și tradus mult, aproximativ 50 volume, mai ales din literatura franceză și rusă (Maupassant, Arthur Conan Doyle, Gaidar, Tolstoi, Fedin, Vera Panova, Maxim Gorki etc).

De ce a scris pentru copii? Pentru că nu a confundat literatura PENTRU copii cu literatura DESPRE copii, pentru că i-a iubit și i-a înțeles. “Înainte de toate, atacând această temă să nu confundăm literatura pentru copii cu literatura despre copii. Există cărţi care nu sunt pentru copii, ci mai curând despre, sau şi mai precis, cu copii“, spunea Otilia Cazimir intr-un interviu savuros.

BABA HÂRCA

Prima operetă romȃnească – comedia muzicală ‘Baba Hȃrca’, compusă de Alexandru Flechtenmacher, pe textul lui Matei Millo – a avut premiera ȋn urmă cu 172 ani, pe 26 decembrie 1848, la Teatrul cel Mare al Moldovei, din Iași.

Baba Hȃrca este un personaj benefic al mitologiei romȃnești: o vrăjitoare care ȋncheagă apele și trăiește izolată ȋntr-o văgăună, deasupra unui copac mare. Este cea care dă sfaturi utile flăcăilor angajaţi ȋn luptă.

Vă invităm să ascultaţi o ȋnregistrare pentru teatru radiofonic, din 1970: https://www.mixcloud.com/teatru-radiofonic/matei-millo-baba-harca-1970/?fbclid=IwAR1b_y-dEWwNQ3tabpWcC78WbfkkLm9fV_RRro8g_ybRKPFjalciQb2mZdg

* opereta = compoziție muzical-dramatică de proporții mari, similară operei, și derivată din aceasta, scrisă pe textul unui libret dramatic cu conținut agreabil, cel mai adesea umoristic, cu situații artificiale și adesea neverosimile, în care cupletele cântate de soliști și cor alternează cu dialoguri vorbite și cu dansul, totul însoțit de muzică interpretată de o orchestră. Spre deosebire de operă, în care dialogurile vorbite sunt aproape inexistente, în operetă, dialogul explicit ocupă un loc destul de important în echilibrul plotului (sursa: Wikipedia)

<script async src="https://pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js?client=ca-pub-8157533671801658"
     crossorigin="anonymous"></script>

PALATUL CULTURII DIN IAȘI – CONTRIBUȚIA LUI HENRI COANDĂ

Câteva vederi rătăcite într-un sertar mi-au amintit de prima vizită la Palatul Culturii din Iași, cu aproape 40 ani ȋn urmă. Clădirea grandioasă este o bijuterie arhitectonică creată de I. D. Berindei, arhitectul-șef al Casei Regale, realizată la ȋndemnul și cu sprijinul lui Carol I.

Palatul Culturii din Iași a fost construit ȋn perioada 1906-1925 ȋn locul fostei curţi domnești a prinţului Alexandru Moruzi, păstrȃnd principalele temelii, parterul și o parte din zidurile etajului. Construcţia a fost ȋntreruptă ȋn timpul primului război mondial, astfel ȋncȃt inaugurarea a avut loc abia ȋn 1926, de către Regele Ferdinand. Pentru rezolvarea problemelor de rezistenţă ale deschiderilor mari ale tavanului, Berindey a solicitat ajutorul tȃnărului inventator Henri Coandă. Soluţia acestuia a fost lambrisarea sălii cu beton-bois (bois-ciment/ rumbeton = amestec de ipsos, clei și ciment), un produs brevetat chiar de el care, printr-o turnare specială, părea a fi modelat din lemn de stejar. Sala ȋi poartă astăzi numele. Palatul urma să aibă 365 săli, cȃt zilele unui an. În realitate sunt numai 298, desfășurate pe două nivele și mansardă. Palatul are suprafaţa impresionantă de aproape 36 000 mp, faţada are 92 ferestre, iar mansarda alte 36 ȋn ogivă.

Intrarea ȋn palat se face printr-un turn donjon mare, dominat de o acvilă cu aripile desfăcute. Holul de Onoare (Sala Gotică) de la intrare a fost conceput ȋn două etape: ȋn perioada lui Carol, preponderent neoclasică și ȋn perioada lui Ferdinand, predominant barocă, ȋmbinată cu Art Nouveau. Implicarea Reginei Maria ȋn această perioadă este astăzi vizibilă prin monograma acesteia din Sala Voievozilor. Mozaicul din Holul Central are o compoziţie circulară, ȋntȃlnită ȋn catedralele gotice, ȋntrucȃt arhitectul Berindey a dorit să dea edificiului o atmosferă de sacralitate. Sala Gotică de la parter impresionează prin imensul său mozaic zodiacal și ȋnsemnele unor date istorice. Scările monumentale simetrice sunt construite din marmură albă de Carrara. La etaj se află Sala Voievozilor, care conţine ȋn medalioane portretele domnilor Moldovei și ale regilor Romȃniei și un monumental șemineu de marmoră decorat cu un basorelief care reprezintă un arbore genealogic. Tot aici se află Sala Henri Coandă. Ceasornicul este un orologiu cu trei cadrane, avȃnd diametrul de 3.24 m. Acele ceasului măsoară 1.25 m și, respectiv 0.90 m. Mecanismul se ȋncarcă automat la 12 ore cu ajutorul unei greutăţi de 120 kg ce se ridică la o ȋnălţime de 8 m. Datorită unui ingenios sistem, ceasornicul din turn acţiona sincron alte 25 ceasuri aflate ȋn diferite ȋncăperi ale palatului, care au dispărut din păcate ȋn timpul războiului. La fiecare oră exactă, orologiul cȃntă ‘Hora Unirii’, printr-un sistem de opt clopote acordate. Vitraliile cadranelor ceasului erau decorate cu cele 12 zodii.

Cele două tunuri care străjuiesc statuia lui Ștefan cel Mare din faţa Palatului au fost donate de Regele Carol I și provin din Războiul de Independenţă din 1877. Edificiul a beneficiat de un sistem de ȋncălzire inovativ și modern, identic cu cel de la Palatul Peleș: ȋncălzire și curăţare a aerului ȋn același timp. Toată tubulatura era ȋn pereţi, iar ȋn subsol exista o sală cu filtre de cărbune prin care era curăţat aerul. Centrala termică inaugurată ȋn 1926 a fost prima din zonă. Podul palatului era din lemn ignifugat. În perioada comunistă, ȋntre 1968 – 1975 s-a intervenit agresiv asupra construcţiei: au dispărut finisajele originare, s-a modificat cromatica Sălii Voievozilor (albastrul de Prusia a fost ȋnlocuit cu un verde-turcoaz), pictura din Sala Coandă a fost acoperită cu un strat de tencuială (ceea ce a protejat totuși lucrarea, astfel ȋncȃt, la decopertare, a putut fi recuperată ȋn multe spaţii), eleganţa Sălii Coandă a fost distrusă de trei panouri cu picturi moderne, ȋnfăţișȃnd ‘epoca nouă’, cu toate ‘realizările’ ei, a fost distrusă pictura bolţii din Sala Voievozilor, cineva a propus un plafon nou, din beton, pentru a evita riscul unui incendiu. Planșeul din beton, mai greu decȃt fusese prevăzut iniţial, măcina continuu pereţii. Berindey gȃndise structura de lemn pentru a asigura suficientă mobilitate ȋn cazul unui cutremur. Palatul Culturii a fost restaurat ȋn perioada 2007-2016, ȋnsă nu au putut fi refăcute toate detaliile, ȋntrucȃt nu mai există planurile iniţiale. O noutate sunt cele două lifturi exterioare care coboară la Subsol 2, la Cafeneaua-Muzeu și urcă pȃnă la ultimul etaj, amplasate ȋn curţile interioare. Sălile de arheologie oferă podele de sticlă ce pot susţine pȃnă la 1000 kg.

De-a lungul timpului, clădirea și-a schimbat destinaţia ȋn: spital (ȋn perioada primului Război Mondial, aici fiind ȋngrijiţi soldaţii răniţi pe front), cazemată a trupelor germane și ulterior sovietice (ȋn timpul celui de-al doilea război mondial), Palatul Administrativ și de Justiţie, Palatul Culturii (1955), redacţia unui ziar, bibliotecă regională și sediul instituţiei care verifica presa ieșeană ȋn perioada comunistă și actualul Complex Naţional Muzeal ‘Moldova’ Iași care cuprinde Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul Știinţei și Tehnicii, Muzeul Etnografic al Moldovei, Muzeul de Artă și Centrul de Cercetare și Conservare-Restaurare a Patrimoniului Cultural.

Mai multe imagini și video, în linkurile următoare:

1. https://www.youtube.com/watch?v=eHT5ivcpeYI

2. https://www.youtube.com/watch?v=moasew5QUzI

3. https://www.youtube.com/watch?v=b51DgsmkF4o

4. https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/galerii-foto-un-tur-al-palatului-culturii-inainte-de-deschidere-este-o-bijuterie–119093.html

5. https://www.umpcultura.ro/investitii-finalizate_doc_35_etapa-a-ii-a-a-investitiei-la-complexul-muzeal-national-moldova-iai-palatul-culturii-i-finalizarea-intregului-edificiu_pg_0.htm

6. https://www.laiasi.ro/obiective-turistice-iasi/palatul-culturii-iasi/

7. http://curierul-iasi.ro/palatul-culturii-o-istorie-de-90-de-ani-15868

8. https://toparhitecti.ro/2019/02/08/povestea-nestiuta-a-palatului-culturii-din-iasi/

9. https://www.ziarulmetropolis.ro/curiozitati-despre-palatul-culturii-din-iasi/