“ÎN ORGANISMUL ÎNSUȘI AL ȘCOLII ROMÂNILOR, PROBLEMELE ESENȚIALE AU RĂMAS NERESOLVITE”

Anul școlar 2023-2024 începe mâine.

Cu festivități sau nu (în funcție de preferințele și atitudinea directorului), cu școli renovate și plăcute sau cu WC în curte (în funcție de implicarea autorităților).

Cu emoții. Copii, părinți, profesori pornesc împreună pe un drum care se vrea lin. Dacă apar modificări, turbulențe, poticniri, vom fi anunțați prin celebrele deja declarații de presă.

Dar hai să vedem cum era organizat învățământul pe vremea domnitorului Alexandru Ipsilanti, cel care a introdus Regulamentul școlilor din Țara Românească în 1776, prima încercare de reglementare corentă a sistemului educațional.

– „Dascălii să se așeze totdeauna în număr de șase, învățați fiind pentru fiecare fel de obiect, însă: doi pentru gramatică, unul pentru matematică sau aritmetică, geometrie și astronomie încă și istorie; unul pentru științele naturale, unul pentru religie și unul pentru limba latină veche și italiană. Științele naturale să se învețe în limba elină, urmând pe Aristotel și pe comentatorii lui, iar matematicele, de nu se va putea să se învețe cum se cuvine în limba elină, să fie predate și în limba latină sau în limba italiană, care din ele se va socoti mai prețioasă.”

– Veniturile dascălilor se stabileau după anumite criterii: „după predare și valoarea lui personală, după judecata și hotărârea înălțimii sale”.

– Nu erau uitați nici elevii fără posibilități, introducându-se pentru prima dată un sistem de burse acordate de domnitor, câte 12 burse pentru fiecare din cei cinci ani, deci un total de 60 de burse, „pentru ca lipsiți de orice altă grijă și nepreocupați de cele necesare pentru viață să aibă neîntrerupt în vedere învățarea lecțiilor”.

– “Prisosul eventual al veniturilor se va întrebuința la cărți și la organe matematice -ceia ce înseamnă instrumente științifice – și la celelalte trebuincioase ale Academiei.”

– “Fiecare clasă avea un pedagog, om sever și demn”.

– “Elevii școlilor de la Ținuturi vor putea trece pentru studii superioare la București: în care tinerii ce vor veni de dragul învățăturii, fiind instruiți în științile de gramatică și poetică, să aibă, dacă vreau a veni la această școală superioară din București și a trece acolo prin toate învățăturile.”

– “Bursierii cei cu cinci clase, câte cincisprezece în fiecare, au alt program: trei ani de gramatică, trei ani de elină și latină, trei ani de gramatică, poetică și retorică, cu exerciții de limbă francesă și de limbă italiană … dar apoi numai doi ani universitari: unul de aritmetică, geometrie și istorie cu geografie, altul cu fisică și astronomie.”

"De aici credem că trebuie să se inspire noua retormă."

– “Îndreptariu al purtărilor: sculare de dimineață, mers la biserică, adunare pentru studii. Studiind și convorbind între ei, să meargă la masa de obște. Iar după masă ucenicii fiecării clase, adunându-se cu supraveghetorul, adecă pedagogul lor, să vorbească între sine sau să facă un exercițiu serios de întrebare în curs de un ceas, și apoi să mediteze fiecare în particular până la vremea ascultării știinților, când, adunându-se, iarăși să asculte pe dascăli și, întorcându-se, să mediteze fiecare în deosebi. Iar la dumineci și serbători, ca să nu rămâie cu totul fără ocupație în acele zile, să mediteze asupra știinților pe care le-au învățat… Dar în acele zile, ori și în mijlocul săptămânii, o dată sau de două ori să iasă cu supraveghetorul lor, ba chiar une ori și cu dascălul lor, la unele locuri de aproape, pentru exerciții corporale…Iar dacă vre unul din ei se va arăta turbulent și stricând buna ordine a celorlalți, pe aceștia să-i mustre, dar nu cu batjocuri și bice, ci în felurile cu folos pe care pedagogia le expune, trecând de la cele mai ușoare, la cele mai grele înaintând.”

– Influența pedagogiei germane își spune cuvântul: “să nu se înceapă cu întunecare, de la cele neștiute la cele știute, după cum până acum în școalele noastre se învăța, cu numiri și cu canoane și cu mulțime de cuvinte, însărcinând mintea ucenicilor și poruncindu-li acele numai date lor să le cetească, și ca papagalii să le învețe de rost, nemica cu totul știind sau înțelegând din cele ce învață… Profesorul se va pune la nivelul elevilor săi, pogorându-se oareșce dascalii și făcându-se și ei ca dânșii începători”.

– “Cetirea e o datorie”.

“În general, se poate observa că scopul școlii primare și secundare, formând de fapt un bloc, nu e unul singur, ci dublu (afară de scopurile false ce i s-au dat), și anume: pregătirea omului complect, care să nu se încurce în viață, ci s’o înțeleagă, s’o domine și s’o sporească și, al doilea, pregătirea omului nobil, bun, energic, dar drept, luptător, dar milos, în locul fiarei pe care o crea vechiul învățământ pur științific și numai real și care a dat pe rând bestia de câștig, bestia de războiu și bestia de sport.