Actor carismatic, talentat și plin de viață, care a captivat publicul român timp de decenii, cu o remarcabilă abilitate de a se metamorfoza în diferite personaje, Toma Caragiu a fost unul dintre cei mai mari actori ai scenei românești.
Născut pe 21 august 1925 în Epir, Grecia, într-o familie de aromâni (Nico Caragiu și Athina Parastere, macedo-români/ macedo-vlahi), Toma a avut două surori mai mici, Matilda și Geta. După cedarea Cadrilaterului Bulgariei, familia Caragiu s-a mutat la Ploiești, pe str Rudului, nr 144, iar Toma a absolvit Liceul Sfinții Petru și Pavel din Ploiești, apoi Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din București (după ce a abandonat studiile la Facultatea de Drept). A fost însurat timp de 10 ani cu Maria Bondar (alintata Bebe), apoi cu Elena Bichman (Mimi), care a părăsit România, stabilindu-se în Statele Unite, după moartea actorului, în 1977. Mimi și-a schimbat numele în Helen Cara-Chester, a revenit în țară în 2011 și a dorit să înfiinșeze Casa Memorială Toma Caragiu. În timpul primei căsătorii, Toma și Maria Bondar au adoptat o fetiță de 3 ani, Maria Doina Caragiu. Toma Caragiu a locuit împreună cu Elena în blocul Continental din București, care s-a prăbușit la cutremurul din 1977. Toma locuia la etajul II și în seara cutremurului, îl avea musafir pe Alexandru Bocăneț.
Surorile lui Toma, Matilda și Geta, au decedat la 81 și respectiv 88 ani, în București.
Geta Caragiu Gheorghiță a fost o sculptoriță de expresie postcubistă, dar și profesoară la Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din București, secția Sculptură. Ea este cea care a realizat monumentul funerar al fratelui său, din Cimitirul Bellu. Geta a avut doi fii, Dragoș și Ștefan și patru nepoți și a locuit în București, pe strada Polonă. Amintim câteva dintre lucrările sale: Două fete (sculptură în piatră expusă în Parcul Floreasca, București), Balade și legende (sculptură în piatră, Parcul Tei, Bucuresti), Altar I si Altar II (Muzeul de Artă Contemporană “George Apostu”, Bacău), Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazu (Piața Unirii, Oradea), bustul lui Grigore Antipa (Aleea Personalităților tulcene, ale culturii și civilizației românești, Tulcea), statuia istoricului Vasile Pârvan (Muzeului Județean de Istorie, Bacău), bustul din bronz al lui Toma Caragiu (Ploiești).
Matilda Caragiu Marioțeanu a fost lingvistă specializată în dialectologie, profesor universitar și membră corespondentă a Academiei Române. A început să predea la Facultatea de Litere din cadrul Universității din București în 1950, când era încă studentă. A ținut cursuri de dialectologie, istoria limbii române, gramatică istorică, gramatică comparată a limbilor romanice. În afara volumelor de versuri aromâne (“Di nuntru și-di nafoarâ – Stihuri armânești/ Din năuntru și din afară – Stihuri aromâne”, ediție bilingvă, “Néuri. Zăpezi. Neiges” (13 poeme în aromână, însoțite de tălmăcirea în dacoromână și franceză a autoarei), “Poeme aromâne”), Matilda a prezentat multe articole de cultivare a limbii române în reviste, emisiuni radiofonice și TV („Liturghier aromânesc. Manuscris anonim inedit”, Fonomorfologie aromână. Studiu de dialectologie structurală”, Crestomație Romanică” (capitolul Dialectul aromân), Compendiu de dialectologie română (nord- și sud-dunăreană)”, Dialectologie română” (dialectele aromân, meglenoromân, istroromân), Rumänisch: Areallinguistik I. Dakorumänisch. Les aires linguistiques. I. Dacoroumain” (capitolul 198 din Lexikon Der Romanistischen Linguistik), Dicționar aromân (macedo-vlah). Comparativ (român literar-aromân), Toma Caragiu – Ipostaze (2003), Aromânii și aromâna în conștiința contemporană (ediție bilingvă). Dicționarul aromân (macedo-vlah) i-a fost dedicat fiicei sale Brândușa-Mihaela Niro (care locuiește în prezent în SUA) și soțului Constantin Marioțeanu. Matilda Caragiu a repovestit în română basme aromâne, care au fost publicate în mai multe rânduri (în volumele colective “Basme nemuritoare”, 1967; “Din cele mai frumoase basme ale lumii”, II, 1991 etc.). Deţine Diploma de onoare “Ehren Urkinde”, principala distincţie a Uniunii Culturale Aromâne, din Freiburg, Germania (1987), pentru întreaga activitate de studiere şi propagare a aromânei.
Sensibilă la situaţia conaţionalilor din afara actualelor frontiere ale României, receptivă la problemele de ordin lingvistic şi cultural din R.Moldova, Matilda Caragiu-Marioţeanu a redactat şi a semnat numeroase declaraţii şi memorii vizând recunoaşterea oficială a denumirii corecte a limbii vorbite la noi şi punerea în drepturi a limbii române în spaţiul, dezechilibrat sub aspect lingvistic, de la est de Prut și a pregătit pentru tipar o carte de amintiri despre zbuciumata viaţă şi fulminanta carieră artistică a lui Toma Caragiu. Cele trei idiomuri ce i-au marcat atât de puternic viaţa, activitatea şi credinţa au fost mereu aromâna, româna şi franceza.
Surse foto:
www.studiourilebuftea.ro, www.facebook.com, www.wikipedia.org
