Ce-şi doresc afaceriștii? Bani? Faimă (în Bucureștii Noi)? Putere? Să impresioneze? Să fie admiraţi şi temuţi în aceleşi timp? Cu siguranţă câte ceva din fiecare. Dar un profesor universitar, un avocat sau un moşier? Nu este greu de ghicit când îi urmăreşti separat. Când însă un singur om are toate aceste atribuţii, răspunsul poate să fie de-a dreptul neaşteptat. De exemplu, ce-aţi zice de crearea unui nou oraş, un fel de dublură a unuia existent, dar bazat pe noi principii?
Cam asta ar fi pe scurt povestea apariției cartierului Bucureştii Noi sau “Noul Bucureşti” cum şi l-a numit Nicolae Basilescu, moșier, om de afaceri, avocat, profesor universitar și decan al Facultăţii de Drept din Capitală.
În 1898, acesta înfiinţează în nord-vestul Bucureştilor, pe moşia Măicăneşti-Grefoaicele o nouă aşezare numită “Bucureştii Noi”. Dacă vă interesează și mentalitatea politicianului Basilescu, veți găsi detalii interesante în discursul său din 3 februarie 1935. Cu această ocazie, Basilescu îşi prezintă motivaţia care a stat la baza acestui prgram edilitar.
Dacă, din curiozitate, veţi citi mesajul profesorului, veti descoperi că dincolo de bunele intenţii, atunci, ca şi acum, progresul se strecoară printre intrigi politice, acuzaţii, ameninţări, adevăr şi bârfă, printre instigatori şi victime.
Mai multe informatii in: Totul, în Legenda noului oraşiu bucureştii-noui.
Planul a fost simplu și a fost pus în aplicare fără nicio ezitare. Naşterea noului oraş trebuia să aibă loc pe cele 295 de hectare ale moşiei Măicăneşti. Profesorul Basilescu donează o parte din teren, iar 155 hectare se vând cu 1 leu metrul pătrat. Conform propriilor sale declaraţii, a vândut în cinci zile, începând cu 1 februarie 1898, nu mai puţin de un milion de metri pătraţi. Pe terenul donat urmau să se amenajeze străzi, pieţe, parcuri şi lăcaşe de cult. Așa a fost proiectată actualul cartier Bucureștii Noi.
Nu stă pe gânduri şi, în luna mai 1898, Basilescu pune piatra de temelie a bisericii cu hramul “Sfântul Niculae” și “Sfânta Ecaterina”. Construcţia a fost încredinţată arhitecţilor George Mandrea şi E. Kasparovski, iar pictura a fost realizată de renumitul pictor danez Exner. Zona oferă cu generozitate spații verzi: pe lângă splendidul parc de 20.000 de metri pătraţi din jurul bisericii, vis-a-vis se află Parcul Bazilescu populat cu frumoase exemplare de copaci aduşi din Codrii Vlăsiei.
Obţine în acelaşi an aprobările şi construieşte o linie de cale ferată care să lege viitorul oraş (Bucureştii Noi) cu Capitala. Exploatează această linie cu cai, cu motor cu abur, cu motoare cu benzină.
În doar câţiva an, pe această linie funcționează şi un tramvai electric, al cărui drept de exploatare, Basilescu (deşi obţine un profit apreciabil), îl concesionează regiei de transport public. Ambiţiosul plan Bucureștii Noi a început cu optimism, dar timpurile i-au jucat o festă inventivului Basilescu. Când teribila criză financiară a lovit România intre 1899 – 1922, falimentele s-au ţinut lanţ. Pentru zeci de mii de bucureşteni, fuga din Capitală părea singura soluţie. Terenurile arvunite au fost abandonate, iar plăţile au încetat.
În incinta parcului ar trebui să găsiți un edificiu, altădată loc de atracție pentru iubitorii spectacolelor în aer liber. Construcția, cu o capacitate de 2.000 de locuri, a fost ridicată în 1953 cu ocazia Festivalului Tineretului (Al III-lea Congres Mondial al Tineretului şi al IV-lea Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor).
Amfiteatrul are puternice accente arhitecturale inspirate de antichitatea greco-romană și de cea renascentistă. Din păcate, spectacolele, concertele, piesele de teatru au fost date uitării, clădirea fiind într-o avansată stare de deteriorare. Ca o fantomă a trecutului și martoră a nepăsării, stema Republicii Populare Române mai rezistă încă deasupra scenei.
Istoria zonei Bucureștii Noi a continuat. La început a aparţinut comunei Băneasa, iar în 1940 a fost inclusă în raionul Griviţa Roşie. Construcţia primelor blocuri a demarat în 1950. Primele ansambluri de locuinţe, destinate familiilor de muncitori sunt copia identică a celor din Vatra Luminoasă (între str. Ciurea si str.Victor Manu). Formate din parter si trei etaje, construcţiile au fost proiectate după modelului arhitectural urbanistic al cvartalurilor sovietice: structuri solide, apartamente la limita confortului, având magazine la parter și un parc/ curte interioară în centrul cvartalului. Şi asemănările dintre cele două cartiere nu se opresc aici.
Tot în 1953, cu ocazia celor două evenimente mondiale, a fost inaugurat și Parcul Național (Parcul de Cultură şi Sport 23 August), care cuprinde pe cele 60 ha stadionul, complexul sportiv, Turnul de Paraşutism si teatrul în aer liber “Mihai Eminescu”.
Voi reveni reveni cu istoria, la fel de fascinantă, a acestui complex din sectorul 2. Până atunci, vă recomand o plimbare prin parcul Basilescu sau, într-o zi toridă, un popas în curtea Bisericii Basilescu.
Liniile de transport în comun și rutele care au stații în apropiere, în Bucureștii Noi:
https://moovitapp.com/index/ro/transport_public-Parcul_Bazilescu-Bucure%C8%99ti-site_22978852-2960