Săptămâna Luminată este perioada cuprinsă între Duminica Învierii Domnului (Paștele) și Duminica Tomii. Reprezintă una dintre cele mai importante și solemne săptămâni din calendarul ortodox. Această săptămână este dedicată bucuriei învierii lui Hristos și a luminii care a biruit întunericul morții. Denumirea de „Luminată” provine din simbolismul profund al luminii pascale, care marchează întreaga perioadă prin sărbătoare, har și deschidere spre viață veșnică.
Săptămâna Luminată fără post și îngenunchere
Spre deosebire de restul anului bisericesc, în Săptămâna Luminată nu se postește deloc, chiar dacă este zi de miercuri sau vineri. Aceasta este singura săptămână în care Biserica îndeamnă credincioșii să nu îngenuncheze în timpul slujbelor. Este un semn de respect și bucurie pentru Învierea lui Hristos. Este o săptămână în care starea de sărbătoare continuă zi și noapte. În biserici se cântă neîncetat „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând…”
Ușile împărătești deschise – simbolul Raiului
Pe tot parcursul Săptămânii Luminate, ușile împărătești ale altarului din biserici rămân deschise. Simbolizează faptul că, prin Învierea lui Hristos, porțile Raiului s-au deschis pentru întreaga omenire. Aceasta este o imagine puternică și emoționantă a comuniunii dintre cer și pământ.
Tot în această săptămână, slujba Utreniei se face într-un mod deosebit: în locul obişnuitului început („Binecuvântat este Dumnezeul nostru…”), se cântă „Hristos a înviat” de trei ori, cu lumânări aprinse în mâini, arătând că lumina Învierii trebuie să strălucească în sufletul fiecăruia. Până la Înălţarea Domnului, la slujba Liturghiei se cântă Axionul Paștilor, „Îngerul a strigat”. Credincioșii se salută cu „Hristos a Înviat!” – ”Adevărat a Înviat!”
Tradiții și obiceiuri populare în Săptămâna Luminată
Săptămâna Luminată este legată și de o serie de tradiții și obiceiuri populare, în special în satele românești. În unele zone, fetele spală ouă roșii în râu, iar apa astfel „sfințită” este folosită pentru leacuri sau pentru a uda grădinile, semn al fertilității și binecuvântării.
De asemenea, în Transilvania și Banat, în Lunea Albă, băieții merg la stropit cu parfum sau apă parfumată.
Este un obicei care simbolizează purificarea și reînnoirea. Acest gest este însoțit de urări de sănătate și bucurie. Tot astăzi, se stropesc casele cu agheasmă, pentru a le proteja împotriva energiilor negative. Lunea Albă este zi de sărbătoare și odihnă. De aceea, nu se lucrează la câmp, nu se fac treburi casnice, nu se spală, nu se mătură. Nu e bine să ne certăm sau să purtăm ranchiună și nici să refuzăm musafiri.
Marțea Albă este tot o zi de relaxare.
În unele zone se dau de pomană bucatele rămase de la masa de Paște.
Sfânta Mercurie (miercuri) este cunoscută și ca „nunta șoarecilor”.
De aceea, femeile evită să muncească, pentru a nu atrage rozătoare în casă.
Joia Verde este ziua grădinilor și a grânelor.
Se spune că cine muncește în aceasta zi atrage asupra casei ghinionul și secetă. I se mai spune și „Joia Rea”.
În Vinerea Scumpă sau Fântânița, se sfințesc fântânile, imediat după slujba de seară.
Tot astăzi este și sărbătoarea Izvorului Tamaduirii.
Ziua Izvorului Tămăduirii
Vinerea din Săptămâna Luminată este o sărbătoare aparte numită Izvorul Tămăduirii, închinată Maicii Domnului. Se oficiază sfințirea apei (aghiasma mică), iar credincioșii vin în număr mare la biserică pentru a lua apă sfințită, considerată a avea puteri tămăduitoare, atât trupești, cât și sufletești.
surse foto
You must be logged in to post a comment.