Primul guvern post-comunist al României, condus de Petre Roman, s-a întrunit în prima şedinţă la 29 decembrie 1989. Au trecut 35 ani.
Petre Roman fusese numit premier al României pe 26 decembrie 1989, prin decret al Consiliului Frontului Salvării Naţionale (CFSN). În Capitală şi în ţară continuau acţiunile teroriste.
Noul guvern era format din 31 de miniştri. 23 ocupaseră și înainte de 1989 posturi de responsabilitate în structurile de partid sau în statul comunist.
Guvern provizoriu (26 decembrie 1989 – 28 iunie 1990):
Viceprim-ministru: Gelu Voican VOICULESCU
Viceprim-miniştri: Mihai DRĂGĂNESCU, Ion Aurel STOICA, Anton VĂTĂŞESCU
Ministrul de Interne: Mihai CHIŢAC
Ministrul Afacerilor Externe: Sergiu CELAC
Ministrul Justiţiei- Teofil POP
Ministrul Culturii- Andrei PLEŞU
Ministrul Învăţământului- Mihai ŞORA
Ministrul Cultelor- Nicolae STOICESCU
Ministrul Apărării Naţionale- Nicolae MILITARU
Ministrul Economiei Naţionale – Atanasie-Victor STĂNCULESCU
Ministrul Agriculturii şi Industriei Alimentare- Nicolae ŞTEFAN
Ministrul Energiei Electrice – Adrian GEORGESCU
Ministrul Industriei Chimice şi Petrochimce – Gheorghe CARANFIL
Ministrul Industriei, Electrotehnicii, Electronicii şi Informaticii – Anton VĂTĂŞESCU
Ministrul Industriei Metalurgice – Ioan CHEŞA
Ministrul Petrolului – Victor MUREA
Ministrul Industriei Uşoare – Constantin POPESCU
Ministrul Industriei Construcţiilor de Maşini – Ioan Aurel STOICA
Ministrul Geologiei- Ioan FOLEA
Ministrul Minelor – Nicolae DICU
Ministrul Industriei Lemnului – Ion RÂMBU
Ministrul Apelor, Pădurilor şi Mediului Înconjurător – Simion HÂNCU
Ministrul Poştelor şi Telecomunicaţiilor – Stelian PINTILIE
Ministrul Comerţului Exterior – Nicolae M. NICOLAE
Ministrul Turismului – Mihai LUPOI
Ministrul Transporturilor – Corneliu BURADA
Ministrul Sănătăţii – Dan ENĂCHESCU
Ministrul Muncii şi Ocrotirilor Sociale – Mihnea MARMELIUC
Ministrul Sporturilor – Mircea ANGELESCU
Ministrul Construcţiilor – Alexandru DIMITRIU
Ministru secretar de stat, preşedinte al Comisiei Naţionale pentru Statistică – Petru PEPELEA
Ministru secretar de stat, preşedinte al Comisiei Naţionale pentru Standarde şi calitate – Mihail Victor BURACU
Preşedintele Oficiului pentru Administraţia Locală, cu grad de ministru secretar de stat – Costică BĂDESCU
Ministru secretar de stat în Guvern – Ovidiu Adrian MOŢIU
Petre Roman
A fost un timp consilierul lui Crin Antonescu. Până la Revoluție era cunoscut pentru cariera sa universitară și ca specialist în fizica fluidelor și poluarea mediului. A fost asistent la Facultatea de Energetică de la Institutul Politehnic București, șef de lucrări, apoi conferențiar. În 1985 i s-a încredințat conducerea Catedrei de Hidraulică și Mașini Hidraulice de la Facultatea de Energetică. Din 1990 a fost profesor universitar. Iar în 2000 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Tehnice din Chișinău, Republica Moldova. A fost prim-ministru al României până în 1991. A fost membru FSN, USD, PD, PNL.
Gelu Voican Voiculescu, vicepremier în primul guvern Roman
A fost delegat al FSN, alături de generalul Victor Atanasie Stănculescu şi de profesorul Virgil Măgureanu, atât la procesul intentat lui Nicolae Ceauşescu la 25 decembrie 1989, cât şi la execuţia liderului comunist. El a mai fost şi senator de Buzău în legislatura 1990-1992, ales pe listele FSN. A demisionat din Senat în 1992, când a fost numit de Ion Iliescu ambasador în Tunisia. A fost rechemat doi ani mai târziu, după ce declarase că nu-l poate reprezenta în străinătate pe noul preşedinte, Emil Constantinescu. În 2001, a fost numit ambasador în Maroc, mandat care s-a încheiat în 2005.
Gen. Col. Nicolae Militaru
A rămas în funcția de ministru al Apărării până la 16 februarie 1990. La presiunea multor ofiţeri, a fost înlocuit la comanda Armatei cu generalul Victor Atanasie Stănculescu. Absolvent al Academiei Militare “Frunze” de la Moscova, a fost comandant al Armatei a II-a (1969-1978. Militaru fusese trecut în rezervă în 1978. Fusese numit adjunct al ministrului, întrucât era suspectat, ca agent al serviciului de informaţii al Armatei sovietice (GRU) și de complot la adresa lui Nicolae Ceauşescu. Militaru a fost rechemat între cadrele active ale Armatei prin Decretul nr. 2 al preşedintelui Consiliului FSN, Ion Iliescu, la 26 decembrie 1989 şi numit ministru al Apărării. Un articol publicat în “Adevărul” menționează că Militaru a ordonat uciderea celor care îi dovediseră trecutul de spion. Se întâmpla după ce Ion Iliescu îl numise ministru al Apărării. Printre aceştia s-a numărat şi colonelul Trosca Gheorghe, care lucrase la dosarul “Corbii”. A candidat la Preşedinţia României în 1996, obţinând 0,22% din voturi. A murit la 27 decembrie 1996, la vârsta de 71 de ani, de cancer.
https://adevarul.ro/stiri-interne/societate/video-generalul-militaru-spionul-ucigas-920282.html
Victor Atanasie Stănculescu
A ocupat funcţia de ministru al Economiei până la preluarea portofoliului Apărării, la 16 februarie 1990. Pe 30 aprilie 1991 a avut loc o remaniere a guvernului Roman. Pe 13 mai 1991, Victor Stănculescu a fost înaintat în gradul de general de armată cu patru stele şi trecut în rezervă. A fost apoi consilier principal la firma “Balli”. Stănculescu a fost judecat în două procese: cazul “Motorola” şi rolul jucat în reprimarea Revoluţiei din 1989.
În 1999, a fost condamnat de Curtea Supremă la 15 ani închisoare pentru omor deosebit de grav săvârşit prin reprimarea Revoluţiei din Timişoara. Hotărârea a rămas definitivă în 2000, în urma recursului. Pe 21 decembrie 2003, Elena, soţia sa (68 ani), s-a sinucis. S-a aruncat de la etajul doi al imobilului în care locuiau, în timp ce generalul era acasă şi dormea. A lăsat un bilet în care explica gestul. Anii de mizerie trăiţi din cauza târârii soţului ei prin tribunale, în loc ca acesta să fie considerat “erou” o răpuseseră.
Fostul general Mihai Chiţac
A murit în 2010. A fost înmormântat la Cimitirul Ghencea Militar, fără onoruri militare. Pierduse acest drept în urma condamnării sale, alături de Atanasie Stănculescu, la 15 ani de închisoare, în urma procesului referitor la reprimarea manifestanţilor de la Timişoara, din decembrie 1989. Decizia rămăsese definitivă. Suferind de mai multe boli cronice, Chiţac a fost eliberat din închisoare, înainte de a muri, pentru a fi supus unei intervenţii chirurgicale pe cord.
Andrei Pleşu
Este absolvent al Facultăţii de Arte Plastice “N. Grigorescu” din Bucureşti, doctor în Istorie al Universităţii Bucureşti, scriitor, eseist, estetician şi istoric al artei. A mai fost ministru şi între anii 1997-1999, când a condus Externele. Din decembrie 2004 până în mai 2005, Pleşu a fost consilier al preşedintelui Traian Băsescu.
Sergiu Celac
A păstrat funcția de ministru al Afacerilor Externe până la 28 iunie 1990. Era licenţiat în Litere la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Filologie, secţia engleză. Intrase în diplomaţie în 1961. Pe 20 decembrie 1990, Celac a fost acreditat ambasador al României în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. În perioada 1996-2000, în calitate de ambasador cu însărcinări speciale în Ministerul Afacerilor Externe, Celac a efectuat misiuni în zona balcano-adriatică, Asia Centrală şi Caucaz, Orientul Mijlociu şi a participat la numeroase conferinţe internaţionale.
Mihai Lupoi
Având gradul de căpitan în armată, a apărut la televiziunea română pe 22 decembrie 1989, anunțând că armata este alături de popor. El a afirmat că armata nu a deschis focul împotriva populației. Cu aceeași ocazie l-a anunțat pe gen. Nicolae Militaru ca ministru al apărării. Tot atunci a avertizat – însoțit de protestele lui Mircea Dinescu – asupra posibilității unei intervenții militare din afară, în caz că se va ajunge la haos. După ce a demisionat din funcția de ministru al Turismului, a fost senator de Dolj în legislaturile 2000-2004 şi 2004-2008, fiind ales pe listele PRM. Din 2005 s-a afiliat PNL. A fost vicepreședinte al adunării generale NATO. În legislatura 2000-2004, Mihail Lupoi a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Statul Israel și Regatul Thailanda. A murit de cancer la vârsta de 59 de ani, pe 28 iulie 2012.
Mihai Drăgănescu
A fost profesor doctor docent la Institutul Politehnic din București și director general al ICI – Institutul de cercetare în Informatică. În perioada 1965-1989, a fost membru supleant al PCR, deputat al Marii Adunări Naționale (1980-1985) și consilier tehnic al lui Nicolae Ceaușescu (în 1972). A fost membru al Consiliului Național al FSN (1989-1990). Apoi, până la pensionare a fost membru al Consiliului Național PDSR (1998-2000).
Ion Aurel Stoica
După mandatul de ministru, a fost senator FSN de Iași (1992 – 1996). A fost căsătorit cu Mariana Stoica, fost ambasador în Israel. În perioada comunistă, Ion Aurel Stoica a fost secretar cu probleme economice la Consiliul Județean al PCR Cluj. A fost considerat unul din principalii ideologi ai FSN. A murit pe 7 mai 1994.
Anton Vătășescu
Și-a dat demisia în 1991. La scurt timp, a devenit ambasador în Franța. A fost rechemat din calitatea de ambasador în 1994. În 1996 a devenit membru al Partidului Democrat și a decis să candideze la postul de primar general al Bucureștiului. La alegerile locale din București a ajuns în primul tur pe locul trei cu 8,19 % din voturi. Ulterior, a fost viceprimar al Capitalei până în 1998.
Teofil Faust Dumitru Pop
A fost ministru al Justiției până în iunie 1990. Comisia Interdepartamentală pentru identificarea și recuperarea fondurilor deturnate din patrimonial statului de către Nicolae Ceaușescu și colaboratorii săi, constituită prin ordin guvernamental sub autoritatea Ministerului Justiției, coordonată de ministrul Teofil Pop, a început să lucreze pe 13 ianuarie 1990 și s-a dizolvat în iulie 1990. Pe 23 mai 1990, Teofil Pop a fost „agresat cu lovituri de pumn și obiecte contondente în timp ce încerca să poarte un dialog cu greviștii foamei din Piața Universității. După absolvirea facultatii in 1957, a fost avocat, judecător, consilier juridic principal la Direcția tribunalelor civile și director în MJ (1963 – 1968), secretar al Comisiei pentru elaborarea codurilor civil și de procedură civilă din Ministerul Justiției, șef al Serviciului judiciar din Direcția tribunalelor civile (1969 – 1971), director adjunct al Direcției de organizare și control din MJ și șef al Corpului de control al ministrului justiție (1971 – 1979), director al Direcției de studii, legislație și documentare din Ministerul Justiției (1979 – 1989).
Mihai Șora
A locuit în Franța și Elveția între 1937 – 1948. A fost membru al Partidului Comunist Francez. După întoarcerea în România, în 1948, a fost referent la Ministerul de Externe. Apoi, a fost șef de secție la Editura pentru Limbi Străine, redactor șef la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, redactor la Editura Enciclopedică. A fost fondatorul noii serii de volume din Biblioteca pentru Toți.
Și-a dat demisia din guvernul Roman în semn de protest față de mineriadele din iunie 1990. A refuzat să fie reconfirmat pe post în următorul guvern. Totuși, Petre Roman a contestat aceste afirmații. Andrei Pleșu, ministru al culturii la acel moment, spunea că Roman l-a demis pe Șora, „între altele pentru că luase partea studenților”. În anii 2000, a militat, în ciuda vârstei înaintate, împotriva extremismului și modificărilor legilor justiției. A fost membru fondator al Grupului de Dialog Social și al Alianței Civice.
“Nu în 1990 ne întoarcem, ci în 1947.
Ceea ce au făcut guvernanții în această noapte pot face oricând, în orice moment, cu orice lege, nu doar în Justiție. Dacă acum pui lacăt pe independența Justiției, mâine poți interzice circulația persoanelor, poți suprima internetul, presa liberă; poți închide granițele, poți trimite oamenii în lagăre, la munca silnică ori îi poți, pur și simplu, extermina. Iar toate acestea în numele votului democratic care te-a adus la Putere, în numele „democrației”, al poporului… În numele „democrației populare”.
Mecanismul de atac la statul de drept este predictibil și își dovedește, iată, ciclicitatea implacabilă. A fost noaptea minții guvernanților. Este prea mult și prea periculos pentru a-i lăsa să-și facă în continuare de cap”. (2017)
Nicolae Stoicescu
A fost cercetător la Institutul de Istorie “Nicolae Iorga”. Ulterior ocuparii funcției de ministru al cultelor, a fost numit ambasador în Grecia.
Victor Murea
A fost deputat FSN de Gorj, din iunie 1990, după mandatul de ministru. A demisionat pe data de 30 martie 1992. În cadrul activității sale parlamentare, Victor Murea a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Italiană și Republica Populară Chineză.
Constantin Popescu
A fost deputat FSN în județul Arad, după mandatul de ministru.
Ion Folea
A fost membru al CC al PCR, deputat în Marea Adunare Națională în perioada 1975 – 1989, ministru al geologiei în guvernul Ilie Verdeț.
Stelian Pintilie
A fost un general român de informații. A fost comandant al Unității Speciale de Transmisiuni “R” (actualul STS) din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (1980 – 1984). În 1984 a fost numit adjunct al ministrului transporturilor și telecomunicațiilor, conducând sectorul de poștă și telecomunicații. În perioada Revoluției din decembrie 1989, s-a ocupat de întreruperea legăturilor unităților Ministerului de Interne și ale Securității și a creat o linie directă, securizată între centrul de comandă de la MApN cu celulele aflate în sediul CC al PCR și cu TVR. A fost înaintat la gradul de general-maior (cu o stea). Ulterior, în perioada 1991-1994 a fost atașat militar al României la Bruxelles. A fost trecut în rezervă cu gradul de general-maior (cu o stea) începând cu data de 15 octombrie 1994. După trecerea sa în rezervă, a devenit consilier al firmei Ericsson, protagonistă a scandalului sistemului de transmisiuni al Armatei Române. A îndeplinit apoi funcția de președinte al consiliului de administrație al Mobifon (deținătorul mărcii Connex) și apoi consilier al președintelui. Începând din anul universitar 1997-1998, a avut inițiativa unui parteneriat între compania Mobifon și Facultatea de Electronică și Telecomunicații din cadrul Universității București. A sponsorizat astfel anual prin burse și dotări tehnice această facultate. Cu ocazia Zilei Serviciului de Telecomunicații Speciale, pe 23 iulie 2001, în mod excepțional, a fost înaintat la gradul de general de divizie (cu două stele). A încetat din viață în condiții catalogate de o parte a presei ca fiind suspecte, dar decesul său a fost consemnat ca “natural”
Nicolae M Nicolae
A fost demnitar comunist și profesor universitar. A fost ofițer acoperit al Direcției de Informații Externe, poziție din care a fost eliminat după dezertarea generalului Pacepa. A fost membru al PCR din 1945, apoi membru deplin al CC al PCR în perioada 1974-1979. A fost Ministru Secretar de Stat la Ministerul Comerțului Exterior și Cooperării Economice Internaționale (1975 – 1976) în guvernul Manea Mănescu. A fost ambasador la Washington, SUA în perioada 1976 – 1978.
Dan Enăchescu
A fost, începând din 1959, profesor universitar și doctor în medicină în cadrul Facultății de Medicină și Farmacie “Carol Davila” din București. A fost medic specialist și medic primar în sănătate publică și management. A activat în cadrul U.M.F. ”Carol Davila” din București până la încetarea sa din viață, ca șef al Catedrei de Sănătate Publică și Management (2001). A îndeplinit și funcții administrative în sistemul de sănătate publică al României și chiar în diplomație. A fost director al Direcției Sanitare a Municipiului București (1968), ministru al sănătății în Guvernul Gh Maurer (1969 – 1972). Apoi, a fost ambasador al României în Elveția (1975-1980), decan al Facultății de Medicină din București (1981-1988). După mandatul de ministru in guvernul Roman, a înființat și condus Institutul Național pentru Servicii de Sănătate (1991-1994). A organizat și condus Colegiul Medicilor din București (1997-1999), ca primul său președinte. A încetat din viață pe 26 noiembrie 2008, în București. Suferea de o boală incurabilă care l-a chinuit în ultimii trei ani.
Ovidiu Adrian Moțiu
A fost senator de Cluj, pe listele PUNR, după mandatul de ministru secretar de stat.
După guvern, nu a mai urmat nimic
Unii membri ai guvernului s-au retras din viața politică imediat după terminarea mandatului. Așa se explică de ce nu există prea multe informații despre ei.
Surse foto și info
