
Nu a semnat niciodată Nicolae Milescu. Ci numai Nicolaus Spatharius sau Nikolai Spafarii. Numele Milescu îi fusese atribuit de Ion Neculce, după numele satului natal, Milești. Nicolae Milescu a fost cunoscut și sub numele de Spătarul Milescu-Cârnu. O perioadă a deținut funcția de mare spătar la curtea domnului Gheorghe Ghica, din Țara Românească, în perioada 1659-1660.
Porecla Cancelarul Milescu Nas-Cârn provine de la faptul că a fost mutilat de domn pentru a i se potoli presupusele ambiții de a accede la domnie. Un om „însemnat” nu mai putea deveni domnitor. Ion Neculce îi atribuia mutilarea lui Ștefăniță Lupu. Alții spuneau că ar fi fost Iliaș Alexandru.
Funcții

Cert este că după absolvirea Marii Școli a Patriarhiei din Constantinopol, unde a studiat istorie, teologie și filozofie, s-a întors la Iași. A fost grămătic (secretar) al domnului Moldovei, Gheorghe Ștefan.
Apoi, între 1660-1664, a fost capuchehaie (reprezentant al țării) în Imperiul Otoman. Fusese numit de Grigore Ghica, domnitorul Țării Românești. Ulterior, a fost trimis sol la Berlin și Stockholm, apoi diplomat pe lângă Ludovic al XIV-lea. Nicolae Milescu vorbea română, latină, greacă, slavonă și rusă. Știa și turcă, franceză și italiană.
Nicolae Milescu – de la traducător la diplomat și colonel
Dupa 1671, anul retragerii în Rusia, a făcut o impresie atât de bună, încât țarul Alexei Mihailovici i-a încredințat diverse misiuni. La 14 decembrie 1671 a fost primit “în rândul curtenilor (dvoreanini) în rîndul celor de la Moscova”, ca interpret pentru limbile greacă, latină și română. La Moscova a lucrat în Departamentul solilor (Posolski Prikaz), ca șef al tălmacilor. Recunoașterea financiară a erudiției sale nu a întârziat. Nicolae Milescu avea salariul triplu față de un traducător oarecare.
Încet-încet a devenit oficial unul dintre cei mai de încredere oameni de la Kremlin. Țarul ştia că se putea baza pe el oricând. La începutul anului 1675, Milescu a fost informat de către țar că va pleca în China. Relația Rusiei cu China era prioritară, însă prea fragilă în acel moment. Asa că era nevoie de un diplomat serios. Călătoria nu avea să fie una obișnuită, ci o reală misiune diplomatică.

Nicolae Milescu s-a înarmat cu un compas, un astrolab și un dicționar latino-chinez. Ba chiar și-a luat și o busolă. Iar țarul i-a oferit gradul de colonel.
Misiunea diplomatică în China
Călătoria sa a început pe 3 martie 1675. Echipajul care îl însoțea era format din aproximativ 150 oameni. Țarul îi ceruse să redacteze un jurnal de călătorie. A ajuns în China cam când se sărbătorea Paștele în Rusia.
Milescu a trimis împăratului, în semn de prietenie, ouă încondeiate. Arta i-a sensibilizat pe chinezii care nu au mai privit delegația rusă cu încordare. În scurt timp, diplomatul Milescu a fost aşteptat de către împărat.
Latina, limbă comună în China
La Beijing, Milescu şi echipajul său au fost găzduţi într-o clădire destinată ambasadorilor străini. Spătarul știa că mandarinii sunt pretenţioşi şi sensibili la cutume. Cel care a intermediat misiunea românului era un bătrân misionar papal, Ferdinand Verbiest. Acesta locuia în China de peste 15 ani.
Cei doi s-au înţeles în latină. Zile în șir însă, acesta nu făcea decât să încerce să-l convingă pe Milescu să îi cedeze scrisoarea către ţar. Nicolae Milescu a refuzat permanent. Pe 4 iunie, a fost anunţat că împăratul vrea să îl vadă. Schimbul de daruri avea să aibă loc pe 13 iunie, în zori.
Întâlnirea cu împăratul
Înfățisarea înaintea împăratului era programată pentru 15 iunie. Au fost întâmpinați cu peste 50 elefanți cu hamuri aurii. Atmosfera era dominată de o cromatică imperială galbenă și sunet de tobe.
“Hainele pe care le poartă împăratul şi cei din neamul său şi toţi oamenii săi de curte sunt de culoare galbenă. Şi nu numai hainele, ci şi vasele, acoperişurile, orice lucru şi orice clădire împărătească, oriunde priveşti este de culoare galbenă. Nu îndrăzneşte nimeni să folosească, în afară de cei care sun născuţi în neamul împărătesc, iar dacă află pe careva în această culoare, îndată îl pedepseşte cu moartea”.
Milescu însuși era îmbrăcat elegant, cu o haină din blană de samur. Cutuma era ca prima întâlnire să fie cu hanul. Au băut ceai fierbinte, cu unt și lapte, așezați turcește, pe o pernă. Apoi, hanul s-a retras.

Au urmat prânzuri de afaceri, în cadrul cărora au discutat chestiuni comerciale. Oficialii își dăduseră deja seama că Nicolae Milescu nu era doar un trimis oarecare al țarului.
Împăratul nu a participat nici la cina de la palat. Însă Milescu începuse să își facă relații. Împăratul l-a primit abia pe 19 iulie, la prânz. Înaintea mesei a fost întâmpinat tot de han. Împăratul l-a întrebat pe român despre țar: ce mai face, ce vârstă are, ce înălțime are, de cât timp domnește?
S-a interesat și de vârsta lui Milescu. L-a întrebat și dacă știe matematică, filosofie și trigonometrie. Milescu i-a răspuns că are 40 de ani şi că a studiat cele trei domenii. A urmat masa: fructe, vin și ceai.
Cadouri pentru țar
A primit hărți chinezești și o scrisoare pentru țar. A primit și „un bol cu pietre scumpe”. Dar cel mai prețios obiect a fost un rubin cât un ou de porumbel. Avea să stea pe coroana ţarinei Anna.
Întoarcerea
Drumul de întoarcere a fost străbătut mai rapid decât la sosire. A rămas o jumătate de an, până în primăvară, în Siberia. Iar gândul său a rămas la și în China.
„Pe lume nu se află nicio altă împărăţie în care să fie atât de preţuite scrierea şi învăţătura ca în împărăţia chineză”.
Despre scrierea din China
„Orice om care doreşte cât de cât să scrie trebuie să cunoască nu mai puţin de 10 000 de semne, în cel mai rău caz. De aceea trebuie să aibă o ţinere de minte straşnică, iar osteneala e mare pentru că ei nu au nici litere, nici silabe, ci câte cuvinte şi lucruri ştiu, tot atâtea semne trebuie să cunoască. Din pricina asta îi cinstesc atât pe învăţaţi, căci îşi dau seama cu câtă trudă şi-au însuşit ei învăţătura şi scrierea”.
Despre femei
„Veşmintele femeilor sunt fără seamăn de frumoase şi le acoperă aşa ca în afară de obraz să nu se vadă nimic şi numai picioarele sunt puţin descoperite pentru a se putea zări ceea ce socotesc ei că vădeşte frumuseţea. Veşmintele de mătase le sunt brodate cu tot felul de păsări şi flori, la cap se leagă cu fel de fel de buchete de flori, iar între buchete aşază pietre scumpe, care sunt tot de mătase ca şi hainele”.
Despre băuturi
„Chinezii au băuturi de toate felurile, pe care le fac din orez ori din altele, au vii multe, dar nu fac vinul din struguri, ci îl fac din orez şi din altele, mai ai o băutură ce se numeşte tarasun şi o alta asemănătoare cu romanea. Orice băutură chinezii o beau caldă şi niciodată rece, fie vin, fie ceai, fie apă, fie orice altceva, ceai, mai ales, beau întruna. (…) sunt cu mult mai sănătoşi decât europenii noştri”.
Despre idoli
„În munţi creşte un soi de iarbă pe care dacă o mănâncă cineva îndată îi alungă orice mâhnire şi îi produce bucurie şi râs”.
„ (…) în oraşe şi pe munţi multe temple, mari şi mici, în care sunt aşezaţi o mulţime fără număr de idoli din aur, argint, pământ, marmură, lemn şi aramă. În loc de Dumnezeu îl au pe primul filosof şi începător al credinţei lor, care se numeşte Confucius”.
Nicolae Milescu acuzat de trădare
Primăvara a adus decesul țarului. Milescu a plecat spre Moscova împreună cu echipajul său. Pe drum au fost perchezitionați, iar bunurile le-au fost confiscate. Nicolae Milescu a fost acuzat că ar fi colaborat cu omul de încredere al țarului, cancelarul Matveev, la practici oculte. Ba chiar şi de trădare a Coroanei în misiunea sa diplomatică din China.
Milescu oferise bisericii iezuite din Beijing o icoană ortodoxă, ceea ce a stârnit suspiciuni Rusiei. A fost acuzat și că ar fi fost spion. O hartă secretă a Rusiei și a Siberiei ar fi ajuns în mâinile chinezilor. În cele din urmă, acuzațiile au fost retrase.
Volume

Rusia se afla acum sub conducerea lui Petru cel Mare. Și el era interesat de un portret al Orientului. În mai puțin de o lună, Nicolae Milescu i-a pus pe birou trei cărți. Alături de “Note de călătorie”, “Descrierea Chinei” si “Călătorii” se afla și o hartă.
În definitiv, jurnalul de călătorie ordonat de țar fusese completat din belșug cu observațiile personale ale lui Milescu. Povestise despre oameni, obiceiuri, locuri etc. Iar informațiile lui au anticipat trasarea primei frontiere între Rusia imperială și zona de nord a imperiului Qing.

Manuscrisele lui Milescu au ramas însă secrete. “Descrierea Chinei” a ajuns totuși în posesia primarului din Smolensk. Un alt exemplar, redactat chiar de Milescu, se află în arhivele Bibliotecii Naționale a Franței.
Inițial, Milescu fusese îndepărat de la departamentul solilor. A fost repus însă în funcţie si a devenit mâna dreaptă a ţarului Petru cel Mare. Înainte de a pleca în China, românul îi fusese dascăl.
Pentru a-și dovedi afecțiunea față de Milescu, Petru cel Mare i-a acordat o onoare de care nu se mai bucurase nimeni.
„Și când au ras barbeli împăratul, a moscalilor, atuncea când s-au schimbat portul atuncea sîngur împăratul i-au ras barba, cu mâna lui”.
Nicolae Milescu din Milești în China
Nicolae Milescu s-a născut pe 1 iunie 1636, în satul Milești, jud Vaslui. A murit la 72 ani, la Moscova, cu gândul la China pe care o îndrăgise atât de mult.
“Descrierea Chinei” a fost tradusă în limba engleză în 1919. Baddeley, traducătorul englez, nota: ”pentru timpul când a fost scrisă, e fără comparație în istoria literaturii ruse. Mai mult, dacă lăsăm la o parte China, e fără comparație chiar în istoria lumii”.
Milescu este considerat primul călător român în China.
Despre Asia
“În vremea noastră, toată fața pământului este împărțită de către învățați în patru părți: cea dintâi parte, și cea mai mare, se numește Asia; a doua Europa, a treia Libia, a patra America sau Lumea Nouă, pentru că nu e prea multă vreme de când a fost descoperită de spanioli.
(…) Asia se numește cea dintâi parte a întregii lumi, care este mai însemnată decât toate celelalte părți, și de la început a fost mai aleasă. Numele Asia l-a primit în vechime de la greci, geografii spunându-i astfel după numele unei femei din Grecia Antică.
(…) în Asia a făcut Dumnezeu raiul și tot aici au fost creați și primii oameni, strămoșii noștri Adam și Eva, unde neamul lor a viețuit până la potop. Așijderea, după potop, tot din Asia s-au răspândit în celelalte părți ale lumii toate limbile și neamurile.” (“Descrierea Chinei”)
Surse foto