Recunosc ca nu sunt deloc o pasionată de selfie, ȋnsă m-a fascinat mereu ritmul ȋn care a evoluat și a fost preluat cuvȃntul, din punct de vedere lingvistic.
Despre SELFIE
Se pare că termenul a fost creat de un australian care și-a făcut o fotografie, fiind beat. A fost Cuvȃntul Anului ȋn Dicţionarul Oxford, ediţia 2013 și ȋn 2015 a fost adăugat ȋn a 11 -a ediţie a Merriam Webster Collegiate Dictionary. În fiecare secundă, peste 1000 selfie-uri sunt realizate zilnic, ȋn lume. În registrul morbid, ȋntre octombrie 2011 și noiembrie 2017, 259 persoane au decedat ȋn timp ce-și făceau selfie. Să aruncăm o privire asupra acestor tendințe care tind să pună într-un con de umbră selfie-ul obișnuit.
Dincolo de SELFIE
În timp s-a reinventat, astfel ȋncȃt are vreo 15 variante, ȋnţelesul clasic fiind deja ȋnvechit.
BEARDIE – este fotografia care prezintă ȋn special barba.
BELFIE – este fotografia ȋn care cineva ȋși pozează posteriorul. Evident că belfie ȋn bikini are mare succes. GLASSPOOL BELFIE este varianta popularizată de Kim Kardashian, ȋntr-o piscină de sticlă.
BOOKSELFIE – este fotografia ȋn care cineva se pozează cu o carte, ȋntr-o bibliotecă sau o librărie. Nu este neapărat un indicator real al nivelului de cultură.
CELFIE – a fost lansat pentru a ȋncuraja femeile să ȋși publice pozele cu celulita și să ȋși iubească și accepte situaţia.
DRELFIE – este un autoportret ȋn stare de ebrietate. Se pare că are scopul de a arăta comunităţii că viaţa se trăiește la maximum.
DRONIE – scurte video-uri realizate cu drona, pentru a arăta celorlalţi unde suntem și ce activităţti avem ȋn plan.
FELFIE – fotografii realizate la fermă: cu animale sau ȋn timpul activităţilor specifice.
HELFIE – este un selfie axat ȋn special pe păr (coafură, culoare etc).
SELFEYE – a devenit cunoscuta in 2014 si prezinta machiajul unui ochi.
SHELFIE – fotografii cu rafturile unei biblioteci
SHELFIE BELFIE – poza pe marginea piscinei, cu spatele spre camera
SUITFIE – poza unui bărbat/ băiat ȋn costum.
USSIE – fotografie a celui care ȋși dorește un selfie, alături de fotograf.
WELFIE – este fotografia realizată ȋn timpul antrenamentului la sală, care scoate ȋn evidenţă mușchii și condiţia fizică.
YOUIE – este mai degrabă un retronim (de parcă ‘selfie’ nu ar fi fost deja neologism) care definește autoportretul unei alte persoane.
Selfie-ul a devenit o rutină pentru adolescenţi și tineri și face parte din fenomenul social media. Este atȃt de utilizat – cu toate variantele sale – datorită camerelor foto cu care sunt dotate telefoanele moderne. Nu lipsesc nici FUNERAL selfie, ANIMAL selfie, PLANE CRASH selfie, TRAVEL selfie, VIDEO selfie. Pȃnă la urmă, aceste variante nu fac decȃt să proiecteze semnale identitare (ȋn legătură cu sănătatea, averea, cultura etc) ȋn universul online, dar și ȋn lumea reală. Rămȃne să decidem singuri ce ni se potrivește.
Emisiunile de știri abundă în exemple de adolescenți care s-au rănit sau, din păcate, au decedat încercând să își facă poze în locuri cât mai interesante: pe vagoane de tren, pe cine știe ce pasarele suspendate, la mare înălțime etc.
STATISTICI
Din 2010, de când Apple a introdus camera frontală pe iPhone, „selfie-ul” a devenit un fenomen internațional. Compania Samsung a estimat că fiecare utilizator își va face aproximativ 25.000 autoportrete foto sau video în timpul vieții. Deși numărul pozelor este influențat de vârstă și zonă, se pare că cei ce fac parte din generața Millennials petrec cam o oră/ săptămână făcând și editând, în timp ce Baby Boomers preferă doar câteva în ocazii speciale. China și India sunt țările unde sunt cele mai populare.
ISTORIC
Primul selfie a fost un autoportret al chimistului Robert Cornelius, în 1839. În aceeași perioadă, Hippolyte Bayard își testa procesul fotografic cu autoportrete înainte de a-l arăta academiei franceze. Autoportretul fotografic a fost transformat într-o artă la mijlocul anilor 1950.
Însă, până la apariția rețelelor de socializare și a fotografiilor de profil, acestea nu au fost foarte utile sau interesante. MySpace a introdus fotografii de profil în 2006, apoi a fost eclipsat de Facebook. Smartphone-urile nu au avut de la început camere frontale, așa încât era nevoie de o a doua persoană care să realizeze o poză de profil bună. După ce selfie-urile au devenit populare, au apărut filtrele de pe Instagram și alte aplicații, folosite la modificarea acestora.
2012 a adus selfie-uri video pe Snapchat. Apoi a apărut funcția similară pe Instagram. În 2014 a fost introdus termenul „selfie stick” (dispozitive concepute pentru a ține telefonul la o distanță mai mare decât la o distanță de braț, lărgind opțiunile). În același an, Google a estimat că numai telefoanele Android au fost folosite pentru a captura aproximativ 93 de milioane de selfie-uri în fiecare zi. Până în 2015, oamenii au încărcat 25 de miliarde numai prin aplicația Google Photos.
„Monkey-selfie” a fost una dintre temele editiei Wikimania 2014, la Londra.
Totul a început cu călătoria din 2008 în Indoniezia a fotografului britanic David Slater. Expert în fotografia de natură, acesta intenționa să fotografieze macacii cu creastă Celebes, pe cale de dispariție. În 2011, el a licențiat cîteva imagini agenției de știri Caters, care le-a lansat, împreună cu un comunicat de presă a lui Slater.
La 4 iulie 2011, mai multe publicații, inclusiv The Telegraph și The Guardian, au preluat povestea și au descris fotografiile ca fiind autoportrete realizate de maimuțe („Mamuța fură camera pentru a-și face un selfie„, „o cameră pe trepied declanșata de maimuțe”. A doua zi, fotograful a explicat că, de fapt, primatele se jucau cu cablul pentru acționare de la distanțăa a camerei, în timp ce aceasta era montată pe trepied.
A povestit că a urmărit maimuțele timp de trei zile, împreună cu un ghid, câștigându-le încrederea. Maimuțele erau fascinate de aparatul foto și restul echipamentului și au încercat să fugă cu camera. „Am vrut o imagine de aproape, dar nu am putut să o fac. Erau prea nervoase, așa că a trebuit să le fac să vină la cameră fără ca eu să fiu acolo. (…) Se uitau la reflexia din lentilă, ceea ce li s-a părut amuzant”.
Slater a așezat camera pe un trepied cu un obiectiv cu unghi larg și a setat pentru a optimiza șansele de a obține un prim-plan facial, utilizând focalizarea automată predictivă. A pus declanșatorul declanșatorului de la distanță al camerei lângă cameră, iar maimuțele au petrecut 30 de minute privind în obiectiv și jucându-se cu echipamentul camerei, declanșând telecomanda de mai multe ori și captând multe fotografii. Sesiunea s-a încheiat când „masculul dominant a devenit uneori exagerat de emoție și în cele din urmă m-a lovit cu mâna în timp ce a sărit de pe spatele meu”.
Din 2011 a început lupta pentru redobândirea drepturilor de autor asupra fotografiilor sale. Wikimedia Commons a considerat că fotografiile nu aparțin unui om, fiind realizate de animale, așa încât nimeni nu poate pretinde drepturi de autor. Mai multe detalii, aici http://www.djsphotography.co.uk/index.html
https://www.youtube.com/watch?v=tqXX97GxT0E&feature=youtu.be
Surse foto:
