Câteva vederi rătăcite într-un sertar mi-au amintit de prima vizită la Palatul Culturii din Iași, cu 40 ani ȋn urmă. Clădirea grandioasă este o bijuterie arhitectonică creată de I. D. Berindei, arhitectul-șef al Casei Regale, realizată la ȋndemnul și cu sprijinul lui Carol I.
- ISTORICUL MONUMENTULUI
Palatul Culturii din Iași a fost construit ȋn perioada 1906-1925 ȋn locul fostei curţi domnești a prinţului Alexandru Moruzi, păstrȃnd principalele temelii, parterul și o parte din zidurile etajului. Construcţia a fost ȋntreruptă ȋn timpul primului război mondial, astfel ȋncȃt inaugurarea a avut loc abia ȋn 1926, de către Regele Ferdinand. Pentru rezolvarea problemelor de rezistenţă ale deschiderilor mari ale tavanului, Berindey a solicitat ajutorul tȃnărului inventator Henri Coandă. Soluţia acestuia a fost lambrisarea sălii cu beton-bois (bois-ciment/ rumbeton = amestec de ipsos, clei și ciment), un produs brevetat chiar de el care, printr-o turnare specială, părea a fi modelat din lemn de stejar. Sala ȋi poartă astăzi numele. Palatul urma să aibă 365 săli, cȃt zilele unui an. În realitate sunt numai 298, desfășurate pe două nivele și mansardă. Palatul are suprafaţa impresionantă de aproape 36 000 mp, faţada are 92 ferestre, iar mansarda alte 36 ȋn ogivă.
- HOLUL DE ONOARE, SALA GOTICĂ, SALA VOIEVOZILOR, SALA HENRY COANDĂ, OROLOGIUL
Intrarea ȋn palat se face printr-un turn donjon mare, dominat de o acvilă cu aripile desfăcute. Holul de Onoare (Sala Gotică) de la intrare a fost conceput ȋn două etape: ȋn perioada lui Carol, preponderent neoclasică și ȋn perioada lui Ferdinand, predominant barocă, ȋmbinată cu Art Nouveau. Implicarea Reginei Maria ȋn această perioadă este astăzi vizibilă prin monograma acesteia din Sala Voievozilor. Mozaicul din Holul Central este o reproducere fidelă a rozetei din Biserica Abației Saint-Pierre-sur-Dives și are o compoziţie circulară, ȋntȃlnită ȋn catedralele gotice, ȋntrucȃt arhitectul Berindey a dorit să dea edificiului o atmosferă de sacralitate.
Sala Gotică de la parter impresionează prin imensul său mozaic zodiacal și ȋnsemnele unor date istorice.
Scările monumentale simetrice sunt construite din marmură albă de Carrara. La etaj se află Sala Voievozilor, care conţine ȋn medalioane portretele domnilor Moldovei și ale regilor Romȃniei și un monumental șemineu de marmoră decorat cu un basorelief care reprezintă un arbore genealogic.
Tot aici se află Sala Henri Coandă care este străjuită de două socluri rămase fără busturile ce le decorau. Au fost înlăturate în perioada comunistă, fiind considerate indezirabile (bustul lui Matei Cantacuzino se află azi în amfiteatrul cu același nume din Facultatea de Drept, din Iași, iar cel al lui Gheorghe Mârzescu a dispărut). Stucaturile din partea superioară sunt opera sculptorului Emil Wilhelm August Becker, sculptor al Casei Regale, iar sursa de inspirație a fost Westminster Hall din Londra.
Ceasornicul este un orologiu cu trei cadrane, avȃnd diametrul de 3.24 m. Acele ceasului măsoară 1.25 m și, respectiv 0.90 m. Mecanismul se ȋncarcă automat la 12 ore cu ajutorul unei greutăţi de 120 kg ce se ridică la o ȋnălţime de 8 m și intonează zilnic melodia Noi suntem români. Datorită unui ingenios sistem, ceasornicul din turn acţiona sincron alte 25 ceasuri aflate ȋn diferite ȋncăperi ale palatului, care au dispărut din păcate ȋn timpul războiului. La fiecare oră exactă, orologiul cȃntă ‘Hora Unirii’, printr-un sistem de opt clopote acordate. Vitraliile cadranelor ceasului erau decorate cu cele 12 zodii. Arhitectul Berindey a realizat în frescă cei doi oșteni care străjuiesc ceasul pentru a simboliza plăieșii lui Dragoș Vodă.
Mobilierul palatului a fost proiectat și realizat în atelierele Albert Doumain din Paris și de către firma Mappel din Anglia. Scările monumentale simetrice sunt construite din marmură de Carrara, iar acvilele ce decorează balustrada reprezintă reprezintă deschiderea de drumuri.
- FACILITĂȚI TEHNICE
Palatul beneficia de facilități tehnice ultramoderne iluminare electrica, sistem de incălzire pneumatică, sistem de ventilație, termostate, aspiratoare, totul fiind acționat din centrala tehnică aflată la subsol.
Cele două tunuri care străjuiesc statuia lui Ștefan cel Mare din faţa Palatului au fost donate de Regele Carol I și provin din Războiul de Independenţă din 1877. Edificiul a beneficiat de un sistem de ȋncălzire inovativ și modern, identic cu cel de la Palatul Peleș: ȋncălzire și curăţare a aerului ȋn același timp. Toată tubulatura era ȋn pereţi, iar ȋn subsol exista o sală cu filtre de cărbune prin care era curăţat aerul. Centrala termică inaugurată ȋn 1926 a fost prima din zonă. Podul palatului era din lemn ignifugat.
- AGRESIUNILE DIN PERIOADA REGIMULUI COMUNIST
În perioada comunistă, ȋntre 1968 – 1975 s-a intervenit agresiv asupra construcţiei: au dispărut finisajele originare, s-a modificat cromatica Sălii Voievozilor (albastrul de Prusia a fost ȋnlocuit cu un verde-turcoaz), pictura din Sala Coandă a fost acoperită cu un strat de tencuială (ceea ce a protejat totuși lucrarea, astfel ȋncȃt, la decopertare, a putut fi recuperată ȋn multe spaţii), eleganţa Sălii Coandă a fost distrusă de trei panouri cu picturi moderne, ȋnfăţișȃnd ‘epoca nouă’, cu toate ‘realizările’ ei, a fost distrusă pictura bolţii din Sala Voievozilor, cineva a propus un plafon nou, din beton, pentru a evita riscul unui incendiu. Planșeul din beton, mai greu decȃt fusese prevăzut iniţial, măcina continuu pereţii. Berindey gȃndise structura de lemn pentru a asigura suficientă mobilitate ȋn cazul unui cutremur. Palatul Culturii a fost restaurat ȋn perioada 2007-2016, ȋnsă nu au putut fi refăcute toate detaliile, ȋntrucȃt nu mai există planurile iniţiale. O noutate sunt cele două lifturi exterioare care coboară la Subsol 2, la Cafeneaua-Muzeu și urcă pȃnă la ultimul etaj, amplasate ȋn curţile interioare. Sălile de arheologie oferă podele de sticlă ce pot susţine pȃnă la 1000 kg.
De-a lungul timpului, clădirea și-a schimbat destinaţia ȋn: spital (ȋn perioada primului Război Mondial, aici fiind ȋngrijiţi soldaţii răniţi pe front), cazemată a trupelor germane și ulterior sovietice (ȋn timpul celui de-al doilea război mondial), Palatul Administrativ și de Justiţie, Palatul Culturii (1955), redacţia unui ziar, bibliotecă regională și sediul instituţiei care verifica presa ieșeană ȋn perioada comunistă și actualul Complex Naţional Muzeal ‘Moldova’ Iași care cuprinde Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul Știinţei și Tehnicii, Muzeul Etnografic al Moldovei, Muzeul de Artă și Centrul de Cercetare și Conservare-Restaurare a Patrimoniului Cultural. Zidurile vechi ale Curții Domnești (ce se aflase sub Palatul Culturii) pot fi văzute în cadrul muzeului de istorie. De asemenea, în timpul reparațiilor recente, a fost descoperit un vechi cimitir, de la sfârșitul secolului al XIV-lea.
- RESTAURARE
Lucrările de restaurare, la care au participat peste 500 muncitori, au durat mai bine de 4 ani, s-au încheiat în 2016 și au avut în vedere restaurarea pavimentului si a medalioanelor din mozaic și a celor din dale, restaurarea și refacerea medalioanelor din mozaic și dale, a zidurilor, tavanelor, pardoselilor din parchet, tâmplăriei din lemn, feroneriei originare, cu blazon regal, a învelitorii uzate de pe corpul central și turnul cu ceas, a tuturor elementelor arhitecturale și statuilor din metal realizate originar, a fațadelor, frontoanelor și ancadramentelor, balconașelor ornamentale din turnul cu ceas, a scărilor monumentale, lambriurilor si tavanelor ornamentale, luminatoarelor, înlăturarea intervențiilor anterioare din Sala Gotică, Sala Coandă și Sala Voievozilor, amenajarea podului, realizarea unei scări de acces în turnul cu ceas, cu acces facil în sera situată deasupra palatului, amenajarea cafenelei și muzeului tehnicii din subsol și organizarea unor spații pentru expoziții temporare, consolidarea zonelor cercetate arheologică, montarea a două ascensoare în cele două curți interioare.
Din păcate, există prea puține schițe păstrate, astfel încât nu se știe cum arăta palatul inițial, până în cele mai mici detalii.
În 2018, la doar doi ani de la finalizarea lucrărilor, la Turnul cu Ceas apăruseră deja fisuri din cauza poluării fonice provocate de concertele organizate în zona muzeului.
0 thoughts on “BERINDEY ȘI COANDĂ – SECRETE TEHNICE ȘI ARHITECTURALE DIN PALATUL CULTURII DIN IAȘI. O POVESTE DESPRE REZISTENȚĂ ȘI RESTAURARE”