“Mișcarea „MUNCĂ ȘI VOE BUNĂ” este o recunoaștere a Statului el însuși a dreptului la cultură pe care îl au massele muncitorești și o încercare de încadrare armonioasă a acestor masse în structura generală a vieții sociale.” (H.H.Stahl)
Programul “Muncă și Voe Bună” a fost o idee dezvoltată de Mihai Ralea la sfârșitul anilor 1930. A rămas în mare parte la stadiul de proiect și a constituit prima încercare de organizare a odihnei muncitorilor în România.
MIHAI RALEA
Mihai (Mihail) Ralea a fost profesor la Universitatea din Iași și a îndeplinit două mandate de ministru: al muncii (ca membru PNȚ) și al Artelor (în primul guvern Petru Groza).
PROGRAMUL “MUNCĂ ȘI VOE BUNĂ”
Programul său a fost inițiat în vara lui 1938, când Consiliul de Miniștri a autorizat dezvoltarea unei acțiuni de organizare a timpului liber al angajaților. A primit denumirea de “Muncă și Voe Bună” și a fost publicat în Monitorul Oficial din 22 februarie 1940.
Mihai Ralea a organizat în 1938 o echipă multidisciplinară cu ajutorul căreia a editat un memoriu de peste 100 pagini. Echipa era formată din funcționari guvernamentali, sociologi, dramaturgi, critici literari, politicieni, ingineri și a propus măsuri de “redeșteptare a conștiinței muncitorești”. Proiectul urmărea să folosească timpul liber al muncitorilor “spre desăvârșirea lor sufletească, morală și intelectuală”. A fost primul program oficial de acest tip. De fapt, era doar un mijloc de propagandă a reformelor politice și sociale ale regimului impus de Regele Carol al II-lea, spre finalul domniei sale.
Ambiția de a controla masele, inclusiv în timpul liber, a fost preluată mai târziu și de guvernarea comunistă.
Proiectul lui Ralea s-a materializat mai târziu într-un întreg departament ministerial, care includea o serie de servicii administrative. Acestea reglementau funcționarea unui teatru muncitoresc, a unor biblioteci muncitorești și publicații, a unui cinematograf, a radiodifuziunii, a unor universități muncitorești și conferințe, a unor programe de muzică, sport, educație fizică, turism, grădini muncitorești și altor activități specifice.
Memoriul ministrului, “Muncă și voe bună. Folosirea timpului liber al muncitorilor” a fost prefațat de el însuși și scris de șapte autori: Stavri C. Cunescu, D.I. Suchianu, Victor Ion Popa, Tudor Vianu, Octav Livezeanu, Alex Săvulescu și I. Ghica.
ARGUMENTE “MVB – MUNCĂ ȘI VOE BUNĂ”
Iată cum își argumentau autorii proiectul:
“MVB – Muncă și voe bună are caracterul de cadou pur, clădit pe dragostea pe care pătura intelectuală românească o are pentru muncitorul român pe care ar dori să-l vadă ridicându-se la rându-i, și tot atât de iute, la un nivel de civilizație care să-l facă mai fericit.
(…) Acțiunea de ridicare culturală și morală pe cale creativă, pe care o poate exercita teatrul este de netăgăduit. Întrebuințarea acestei acțiuni pentru muncitori se poate realiza în două moduri: aducerea muncitorilor la teatru și trimiterea teatrului la muncitori.
Credem că întreagă propaganda noastră trebuie oarecum axată pe cinematograf. Filmele îl interesează în tot cazul. Singurul impediment e doar scumpetea locului, sau prostia filmului, sau agresarea provenită din hârîiturile și pauzele forțate ale unui aparat defectuos. Cinematograful va fi adunătorul inițial de oameni care, odată adunați, vor putea, în pauzele dintre filmul cultural și cel spectacular, să audă o scurtă conferință, pe cât posibil cu subiect dezvoltător al cutării idei din filmul deja văzut sau din cel ce va urma după conferință. (…) ecranul nu trebuie să facă concurență sporturilor și excursiilor, care nu se pot practica bine decât în weekend.
(…) Noi furnizăm aparatul, un aparat nou, cu o proiecție impecabilă. Noi furnizăm filmele în condițiuni foarte ieftine. Noi impunem prețul biletului, care preț va fi cât mai redus cu putință. Noi impunem programul pe care îl socotim potrivit cu țelurile urmărite.
Având în vedere starea culturală actuală a lucrătorilor noștri, credem că trebuie să se acorde o deosebită importanță ridicării nivelului cultural prin conferințe și lectură. (…) În centrele populare muncitorești urmează a se înființa biblioteci noi, paralel cu desfășurarea unei propagande intense pentru carte și citit. Gustul pentru citit al muncitorului trebuie stimulat și apoi întreținut prin atracția pe care trebuie să o exercite o bibliotecă bine utilată, bine îndrumată și pusă la îndemâna oricui și prin discuțiile care fatal se nasc între muncitori, în jurul unei cărți citite. În București trebuie să se înființeze o bibliotecă specială. (…) În afară de această bibliotecă, vor trebui înființate în București, deocamdată alte zece biblioteci de cartier în punctele cu aglomerație de muncitori.
Muzica și munca sunt prietene vechi, sunt chiar surori, și încă gemene, dacă e să credem pe un autor german care susține că în ritmul muncii este și originea artei sunetelor. (…) Două sunt căile de urmat pentru cultivarea prin muzică a maselor muncitorești și ele se pot rezuma în această dublă formulă – muzica pentru muncitori și muncitorii pentru muzică. Pe de o parte trebuie să căutăm a face masele mari muncitorești să vie în contact cu muzica cultă de pretutindeni și să ajungă a o prețui ca mijloc superior de expresie a simțirii omenești, și pe de altă parte, să ajutăm pe muncitori a practica ei înșiși muzica, sub toate formele ei care le pot fi accesibile.
(…) Propunem să se ofere muncitorilor, de către artiști profesioniști și în cele mai bune condițiuni de execuție: concerte simfonice populare, cu coruri soliști vocali și instrumentali, concerte de cameră, reprezentații de operă, concerte variate cu bucăți de canto, alternând cu bucăți de solo instrumental, concerte de muzică ușoară, distractivă sau de promenadă, concerte de muzică populară. (…)
Ne vom sili a stimula, a crea, acolo unde nu există, și a coordona în spre o unitate de spirit artistic și național toate manifestațiile muzicale muncitorești colective sau individual, posibile în stadiul actual și anume: coruri muncitorești, orchestre și fanfare muncitorești, ansambluri speciale de instrumente, concursuri. E aici locul să arătăm că prin activitatea artistică proiectată de Muncă și voe bună în folosul muncitorimii, fie prin artiști, fie prin muncitori înșiși, se deschide un câmp larg de producție muzicală, de toate genurile, care e destinată să servească acestui scop și artistic, și educativ și social.”
ALTE PROPUNERI:
“Amenajarea de terenuri fără construcții și care să fie puse la dispoziția muncitorilor.
Înființarea de ștranduri muncitorești acolo unde este posibil, la marginea unui lac sau a unei ape curgătoare. Aceste ștranduri pot deveni un minunat loc de recreare.
Formarea, în societăți existente sau între muncitorii sportivi, de nuclee sportive, analoage nucleelor culturale. Aceste nuclee să se transforme apoi în echipe sau societăți sportive. Instituirea de concursuri (foot-ball, oină, curse cicliste). Nu trebuie însă să exagerăm această activitate pentru a nu îndepărta tineretul muncitor de celelalte preocupări care țintesc să-i cultive mintea și să-i înalțe sufletul.
Pentru a amenaja muncitorilor din centrele industriale aglomerate, posibilitatea unui weekend reparator de forțe fizice și recreativ, s-a realizat în țările industriale așa numitele cites-jardins. Acestea sunt niște grădini rezultate din parcelarea unui teren, aflat la o distanță de câțiva kilometri de centrul industrial accesibil prin șosele, drumuri sau cale ferată și așezat de preferință la marginea unui lac sau unui râu, atât pentru agrement, cât și pentru a putea folosi și la udatul legumelor și florilor.
Pe fiecare parcelă se află o cabană construită din lemn. Aceste grădini sunt puse de către autorități, instituții sau întreprinderi la dispoziția muncitorilor sub formă de închiriere, în schimbul unei chirii mai mult simbolice. În timpul primăverii, verii și toamnei, muncitorul vine cu familia sa sâmbătă, după lăsarea lucrului, pentru a se recreia în mijlocul naturii până se întorc la lucru”.
Sursa foto:
