Teatrul radiofonic este un aspect inestimabil al istoriei radiofoniei românești, fiind o expresie culturală ce își împarte istoria cu apariția Radioului românesc. La doar câteva […]
Tag: teatru
TEATRUL ION CREANGĂ – ‘FAMILIA TIC’
TEATRUL ION CREANGĂ a fost înființat în 1964, în București. Primul sediu a fost în Piața Lahovari (până în 1976), apoi a fost mutat în Piața Amzei […]
“MUNCĂ ȘI VOE BUNĂ”
“Mișcarea „MUNCĂ ȘI VOE BUNĂ” este o recunoaștere a Statului el însuși a dreptului la cultură pe care îl au massele muncitorești și o încercare […]
GHEORGHE DINICĂ – NĂSCUT ÎNTR-O ZI CU NOROC
Gheorghe Dinică – între copilăria liberă, pe stradă, la actorul liber de recitări patriotice COPILĂRIA Când te naști de Crăciun, riști să fii trecut în catastif […]
EUGEN IONESCU EXILAT ÎNTRE DOUĂ LUMI – IDENTITATE ȘI CUVINTE
«Balzac a studiat sufletul uman normal, Dostoievski şi Proust – sufletul uman patologic, iar eu studiez sufletul uman degradat, parcurgând lupanarele (n.r. – bordelurile) şi luând interviuri femeilor depravate!».
TUDOR MUȘATESCU – BALUL MASCAT AL VORBELOR SERIOASE
Nu confunda niciodată umorul cu mitocănia veselă.
AGLAE PRUTEANU – A PREFERAT SĂ PÂLPÂIE LA IAȘI, ÎN LOC SĂ ARDĂ LA BUCUREȘTI
Aglae Pruteanu – care s-a impus ca a treia mare tragediană a teatrului românesc a impus – un stil de joc propriu. Disciplinată, cu o putere de muncă incredibilă, o feminitate rafinată și un simț artistic remarcabil, Aglae a fost iubită de public atât și așa cum a permis ea: ca o bijuterie rară, de preț, nu una obișnuită.
ION FINTEȘTEANU – CU NOBLEȚE, PE SCENA PE CARE A RIDICAT-O LA RANG DE BOIERIE
Oportunitatea de a urca pe scenă a venit pe neașteptate, așa că a fost atât de emoționat încât nu își mai amintea dacă și-a spus replica sau nu. În această perioadă a trebuit să își repare defectele de pronunție, întrucât era rârâit și sâsâit. Nu a fost ușor, însă a fost ambițios.
ȘI-A UITAT REPLICA O SINGURĂ DATĂ, ULTIMA DATĂ
„Nu sunt o stâncă ce nu poate fi clintită, rece, lucidă, cum par. Nenorocirea este că nu sunt cum par şi că foarte repede omul îşi dă seama de asta. Aspectul exterior mi se trage, cred, din faptul că am fost şi am rămas o mare timidă. De aici, felul meu de a mă purta faţă de interlocutor, de aici senzaţia de inaccesibil“.
“EȘTI CAM URÂȚICĂ…”
“Am ajuns cu trenul, la trei noaptea, într-un oraș unde nu cunoșteam pe nimeni.”