Văncică și-a cedat onorariul de actor pentru a sprijini finalizarea filmului “Anul Nou care n-a fost”, într-un moment în care producția se confrunta cu dificultăți financiare.
Bogdan Mureșanu, regizorul peliculei “Anul Nou care n-a fost”
„Vă spun așa: Adrian Văncică și-a cedat fee-ul lui. Ceea ce a ajutat suficient cât să ne ținem într-un moment greu. Filmul e o călătorie. Uneori are momente grele.
Uneori se poate întâmpla să nu reușesc să termin filmul. Acum e un moment bun al filmului. Dar când îl filmam, au apărut tot felul de costuri neprevăzute, să zicem” (Bogdan Mureșanu, regizorul filmului)
„În scenariu scria: Florina oprește televizorul. Și una dintre tinerele actrițe, la un moment dat, făcea un gest așa, prin aer. Și am întrebat: „Dar ce faci acolo?” Iar ea zice: „Opresc televizorul.” Și am spus: „Telecomanda, pe atunci, era copilul cel mai mic, mezinul familiei era telecomanda.” (Bogdan Mureșanu)
„Uneori era mai greu să explicăm lucruri mărunte, cum ar fi că aveam doar un minut de desene animate pe zi, sau cum se folosea un casetofon” (Bogdan Mureșanu)
Adrian Văncică, actor
„Mi-am dorit foarte mult ca acest film să se întâmple și am făcut tot ce am putut pentru asta” (Adrian Văncică, actor).
„Chiar dacă zice lumea: domne, încă un film cu revoluția?! Care e problema? Americanii au făcut filme cu războiul din Vietnam timp de 50 de ani, o grămadă de ani după aceea. Dar numai că ăsta nu e un film despre revoluție.
E un film cu personaje puternice. E un film cu personaje care se află în situații limită. E un film extrem de dur, de interesant, de ritmat. E un film pe care trebuie să-l vezi. Și dacă ești tânăr, înțelegi cum se trăia în vremea aia fără internet, înțelegi ce era un telefon fix.
Că poate lumea nu știe, cei de 14 ani nu știu ce e aia un telefon fix. Că n-au de unde, dacă n-au văzut. Vor vedea ce e, aici, vor vedea ce înseamnă să stai afară, să te joci în fața blocului, să joci mingea în fața blocului, unde poate acum nu găsești un loc, pentru că e plin de mașini. Adică vor înțelege și ei ceva” (Adrian Vancică)
„Anul Nou care n-a fost” aduce pe marele ecran o viziune diferită asupra începutului Revoluției, concentrându-se pe evenimentele din data de 20 decembrie.
Este vorba despre ultima zi, să zicem, a regimului comunist. Am spus „să zicem”, pentru că n-a fost întru totul așa. Ultima zi a regimului Ceaușescu, de fapt. E vorba de 20 decembrie, înaintea acelui miting care și el este surprins în film.
Este un film care are loc într-o zi și o dimineață. Cu un ansamblu de actori, destul de mulți, și asta face ca filmul să fie neobișnuit. 40 de actori, cam așa. Chiar și momentul revoluției și momentul care a fost difuzat la televiziunea română, în direct, este recreat în filmul acesta. Într-o anumită cheie umoristică, e adevărat.
Și unul dintre actori este Adrian Văncică, cu care am lucrat în urmă cu șase ani la un alt film, ”Cadou de Crăciun” se numea, cu care am avut noi tot felul de izbânzi. Și, într-un fel sau altul, am simțit de atunci, în timpul filmărilor, că acel scurtmetraj era doar un fragment dintr-o viziune caleidoscopică, una panoramică asupra acelei zile. Cum spuneam, într-o cheie detașată, de umor negru.
Asta este părerea mea că, după 35 de ani de la Revoluție, nu ar trebui să mai avem acea încrâncenare, care poate că nu mai avea nuanțe, erau buni și negri. Și acum e, într-un fel, și o viziune microscopică. Sunt niște personaje, șase principale și ceilalți îi susțin. Șase povești care se tot intersectează. E un film cu viniete, cum spuneam, este ca un caleidoscop”. (Bogdan Mureșanu)
Despre “Anul Nou care n-a fost”
“Nu-mi amintesc când am văzut ultima oară un film românesc (despre Revoluție) care să fie atât de bun fără să fie excesiv de dramatic, trist, deprimant sau violent sau toate la un loc. Și sigur nu am văzut niciodată un film care să vireze atât de clar dintr-un gen în altul, ca un automobil care-ți permută organele interne dintr-o parte în alta a corpului, odată cu schimbarea propriei traiectorii.
“Anul nou care n-a fost” se îndreaptă către sfârșitul comunismului și al filmului cu fiecare element care-i alcătuiește cinematografia: montaj, imagine, muzică și sunete, replici, viteza mișcărilor corporale ale personajelor. Se transformă, în doar câteva minute, din tragi-comedie într-o dramă care te face să vrei să te ridici de pe scaun și să fugi, să scapi de ce vine peste noi.
Simți cu fiecare celulă cum lumea începe s-o ia vertiginos la vale, cu o viteză amețitoare cade peste iluzia că, dacă mințim îndeajuns de priceput și de frumos, am putea să scăpăm vii.
A fost ora exactă” a revoluției de la ’89.” (Claudia Tokacs, www.rasfoiala.com)
Surse foto
www.paginademedia.ro
