Mă întreb spre ce ne vom îndrepta atenția azi, pe 13 iunie. De fapt, ce va constitui interesul principal al mass-media: mineriada din 1990 (13-15 iunie), ziua de naștere a președintelui relaxat sau situația școlii românești în 2023? Nu am menționat greva, fiind doar o consecință naturală a unei permanente degradări a mediului academic, din 1990 încoace.
Profesorii au fost informați că trebuie să decidă continuarea sau încetarea grevei repede. Repede-repejor! Mai țineți minte de ce au venit minerii la București în iunie 1990? Vă mai amintiți fenomenul “Piața Universității”?
A început în aprilie 1990 și a durat vreo 50 zile. Manifestările din Piață începeau zilnic în jurul orei 20, dar după un timp, conducătorii noștri din acea vreme s-au plictisit. În dimineața zilei de 13 iunie, ultimii manifestanți au fost înlăturați brutal, apoi au intrat în scenă minerii. De ce se grăbeau autoritățile? Pentru că totul durase prea mult și a doua zi, pe 14 iunie, trebuia instalat guvernul Petre Roman. Greva profesorilor durează de vreo 3 săptămâni. De ce trebuia încheiată repede? Pentru că trebuia instalat noul guvern. Dar asta ține de politică. Ce scandau minerii care alergau zăpăciți prin oraș, cu bâtele în mâini? Nu cred că a uitat cineva: “Noi muncim, nu gândim”! Ah, da, și: “Moarte intelectualilor!” Aveți senzația că există real respect la nivel prezidențial sau guvernamental pentru cei care pot cultiva minți? Hmmm…
Imaginile pe care ni le amintim de la emisiunile TV ale vremii sunt doar din Piața Universității. Dar minerii (sau ce-or fi fost) au vizitat și licee aflate la o distanță apreciabilă: la MF3 au vânat profesorii. Evident, constituiau un real pericol: puteau lumina mințile tinerilor. Noroc că liceul era gol, căci ne aflam cu doar câteva zile înaintea bacalaureatului. La liceul Mihai Viteazu au fost mai norocoși: au prins un grup de elevi și i-au bătut temeinic. Adică până la sânge. Au aflat că în incintă se desfășoară ședința organizată de ISMB cu toți directorii de licee din Capitală, pentru a discuta ultimele detalii privind examenul ce avea să aibă loc curând. Ce pradă! Au îndrăznit să deschidă ușa sălii în care avea loc ședința și să-i privească, în timp ce își loveau sugestiv bâtele de palme. Cu ură, ca pe niște nimicuri. S-au dat niște telefoane, a fost contactat șeful lor (cine o fi fost…) și … au plecat. Toată lumea a răsuflat atunci ușurată, nu cred ca a uitat cineva. Au făcut popas la Universitatea de vis-a-vis de Teatrul Național și la Drept. Unii dintre studenții de atunci probabil că mai țin minte cum se simte bâta minerească. O profesoară a crezut că este suficient să le vorbească frumos, calm, să le explice că sunt manipulați. E drept că nu a ajuns chiar la ortopedie. Însă un chimist, trecător întâmplător prin zonă, a avut ghinionul să fie ochelarist. Nu știau că e chimist, că doar nu îi scria pe frunte, însă ochelarii omului prea strigau că e intelectual, așa că și-a petrecut luna de miere în spital. De ce nu a prezentat acest episod un interes prea mare pentru români? Aflați din declarațiile lui Neculai Constantin Munteanu: “Românul avea acum o mulțime de posibilități recreative, zeci, dacă nu sute de titluri de ziare și reviste, programe de televiziune cu multe filme, transmise mult după miezul nopții, sute de videoteci care închiriau pe câțiva lei sute de casete cu filme vechi și noi, o mulțime de cărți, noi sau retipărite… Oamenii erau obosiți, doreau această liniște promisă.” (citiți aici interviul integral: https://romania.europalibera.org/a/30674204.html)
Vă amintiți discursul lui Iliescu din seara zilei de 13 iunie, după ce minerii făcuseră prăpăd în oraș? Se adresa tuturor “forţelor conştiente și responsabile …pentru a apăra democrația”. Acum, în 2023, discursul mobilizator este adresat profesorilor: să nu care cumva să îndrăznească să pună în pericol examenele și viitorul copiilor. Ciudat…
Se promoveaza și acum falsa propagandă, manipularea publicului, instigarea. Relația părinți-profesori nu a fost niciodată perfectă. Acum însă, există riscul să se acutizeze antipatiile de ambele părți. Atunci, înaintea plecării din București, Iliescu le-a mulțumit minerilor pentru sprijin. Acum li se va mulțumi celor care au preferat să nu se implice și celor care se întorc umili/ umiliți în sistemul ermetic, decis de același tip de personaje toxice.
Un singur lucru ar schimba lucrurile: întoarcerea profesorilor în Capitală, marți, pe 13 iunie. Pentru a-și face din nou simțită prezența, pentru a ne învăța că forța mulțimii educate chiar contează, pentru a celebra ziua șefului statului și pentru a ne readuce aminte cum a fost în 1990. Că unii au uitat.
Lecțiile se mai uită, uneori, mai ales când nu suntem atenți.
