Volumele sale de poezie însumează peste 300.000 versuri, depășind astfel cea mai întinsă epopee a lumii, Mahabharata, realitate unică nu numai in literatura romînă, ci și în cea universală.
Category: LITERATURE
Constantin Țoiu: O viață dedicată literaturii și cugetării profunde
Nu a fost niciodată în „trend“, a navigat alături în lumea sa, a personajelor creionate fin, fără apăsări inutile.
MARIN PREDA – UN PAHAR DE VIN ÎN CARE S-A TURNAT OTRAVĂ
… romanul este o metaforă, o aluzie mai mult sau mai puțin transparentă, un joc de cuvinte, o ironie ludică. Și mai este o splendidă descriere, aproape cinematografică, a dansului.
MIHAI EMINESCU – ‘TU-I NEAMUL NEVOII…
„Arta de a guverna în România este sinonimă cu arta de a amăgi poporul, de a-l cloroformiza cu utopii demagogice.”
Traducerea – aventură culturală ȋntre literaturi
Traducerea este o punte inestimabilă între culturi. Urmăresc de cȃţiva ani revista Concursului Naţional ‘Radu Stanca – pașii poetului prin burgul medieval’ organizat de Colegiul […]
ADOLESCENȚI … PRIN SIBIU
Te poți îndrăgosti de o carte cu file lipsă? Hmm, cred că da. Nu am citit niciodată scrisoarea lui Laurențiu către Ștefana
RONDUL ROMAN
Rotonda Scriitorilor este o platformă circulară creată după model englezesc, alcătuită dintr-o alee circulară cu raza de aproximativ 30 m. În mijloc se află un rond de gazon al cărui centru este marcat de un vas ornamental de lut ce seamănă cu un chip antic. În jurul centrului sunt amplasate 12 busturi de marmură, la distanțe egale, pe postamente identice paralelipipedice, cu o înălțime de 2.40 m, tăiate în piatră de Muscel. Fiecare statuie este însoțită de numele sculptorului, inscripționat în lateralul bustului.
PRIN TIMIȘOARA, PE URMELE OTOMANILOR ȘI GANGSTERILOR AMERICANI
“Într-adevăr, o mică Vienă. Și scorțoșenia, și sobrietatea, și senzația de conglomerat străbătut de un curent electric, de amalgam de limbi și accente, de competențe și incompetențe.”
DUELIUS SUPERBUS SAU DUILIU ZAMFIRESCU
Caracterizat de o extravaganță vestimentară care l-a făcut celebru, Zamfirescu frecventa atât saloanele literare patronate de distinse doamne ale Capitalei (Elena Miller-Verghy, directoarea pensionului de fete de pe str Primăverii, actuală Căderea Bastiliei sau Zoe Mandrea, de pe str Fântânii, actuală gen. Berthelot; doamna Mandrea era descendentă a familiei Bălcescu, iar fiul său, Radu, s-a căsătorit cu Henriette, fiica lui Duiliu), cât și Grădinile Rașca (str Academiei), Union sau Stavri, restaurantele și cofetăriile de pe Calea Victoriei.
MARIN SORESCU – “DĂ, DOAMNE, PICĂTURA ACEEA…”
“Dacă aş avea mijloace, n-aş face nimic altceva decât o bancă de lemn în mijlocul mării. Construcţie grandioasă de stejar geluit, să respire pe ea, în timpul furtunii, pescăruşii mai laşi. E destul de istovitor să tot împingi din spate valul, dându-i oarecare nebunie; vântul, el, mai degrabă, s-ar putea aşeza acolo din când în când. Şi să zică aşa, gândindu-se la mine: “N-a făcut nimic bun în viaţa lui, decât această bancă de lemn, punându-i de jur-împrejur marea.” M-am gândit bine, lucrul ăsta l-aş face cu dragă inimă. Ar fi ca un lăcaş de stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului.” (“Iona”)
