Teatrul radiofonic este un aspect inestimabil al istoriei radiofoniei românești, fiind o expresie culturală ce își împarte istoria cu apariția Radioului românesc. La doar câteva luni de la inaugurarea pe 1 noiembrie 1928 a postului public de radio, se transmitea primul spectacol de teatru la microfon. Piesa “Ce știa satul” de Ion Al. Vasilescu-Valjean a fost transmisă în premieră pe 18 februarie 1929, avându-i în distribuție pe Maria Filotti și Romald Bulfinski de la Teatrul Național din București. Această inițiativă a fost menționată de revista “Radiofonia”, subliniindu-se că este prima încercare de a aduce teatrul în studio pentru publicul român.
VALJEAN
Ion Alexandru Vasilescu își alesese și pseudonimele V. Al. Jean, Ion Al. Vasilescu-Valjean sau I. Valjan. A fost un autor apreciat al vremii, fiind director al Teatrului Național din București între 1923 și 1924. Comedia sa “Ce știa satul” a avut succes la scena bucureșteană. Adaptarea sa pentru teatrul radiofonic a reprezentat un moment important în evoluția acestui gen de artă.
TEATRUL RADIOFONIC ÎN ROMÂNIA vs OCCIDENT
Teatrul radiofonic românesc nu pierduse startul în competitia cu țările occidentale în ceea ce privește trasmisiile de spectacole. Radio Paris, de exemplu, transmitea primele piese de teatru radiofonic în aceeași perioadă, în iarna 1928 – 1929. Prima piesa de teatru radiofonic germana (Hörspiel) a fost produsă în 1923. Acest gen a cunoscut o popularitate deosebită mai ales în Germania postbelică. În acea perioadă, majoritatea teatrelor erau distruse, așa încât piesele transmise la radio erau foarte apreciate de populație.
EVOLUȚIE
Cu toate acestea, odată cu apariția benzii de magnetofon în 1948, teatrul radiofonic s-a difuzat în principal în direct. În deceniile următoare, unele spectacole au fost înregistrate pe discuri, dar din păcate puține dintre aceste înregistrări au supraviețuit. Cu toate acestea, perioada 1929 – 1948 a reprezentat o perioadă de succes pentru teatrul radiofonic românesc, contribuind la îmbogățirea repertoriului și la calitatea interpretării și regiei.
Astfel, teatrul radiofonic a devenit o parte integrantă a culturii radiofonice românești, demonstrând că dimensiunea artistică poate fi experimentată și prin intermediul undelor radio, oferind audienței momente memorabile de divertisment și reflecție.
TEATRUL RADIOFONIC – DE LA PRIMA TRANSMISIE LA EMISIUNE JUBILIARĂ
În 1979 a fost realizată emisiunea jubiliară cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la difuzarea în premiera a primului spectacol de teatru radiofonic românesc. Comedia ”Ce știa satul” a fost transmisa în direct, pe programul II (Fonoteca Radio Romania – ZW 457), la ora 19:05, cu o distribuție diferită de această dată: Radu Beligan (în rolul lui Grigore Marineanu), Ileana Stana-Ionescu (în rolul Elisabetei Marineanu), Ioana Casetti (în rolul Anicăi) și Constantin Botez (în rolul feciorului).
Puteți (re)asculta teatrul radiofonic”Ce știa satul”, aici:
Regia artistică: Paul Stratilat.
Regia tehnică: ing. George Buican.
Regia muzicală: Romeo Chelaru
Tudor Vianu afirma tranşant că “teatrul radiofonic trebuie să devină un adevărat Teatru Naţional“, având în vedere audiența emisiunilor de teatru, dar și faptul că scena undelor poate reuni cei mai valoroşi actori ai momentului. Titulatura oficială de Teatru Naţional Radiofonic avea să fie însă conferită mult mai târziu, la 1 noiembrie 1996.
*Teatrul radiofonic este adaptarea unei piese de teatru pentru a fi transmisă la radio. Întrucât nu beneficiază de imagini vizuale, ascultătorul își imaginează personajele și povestea pe baza dialogului, ilustrației muzicale și a efectelor speciale. Teatrul radiofonic s-a bucurat de o largă audiență în anii ‘20. A pierdut teren treptat spre anii ‘50, odată cu apariția televiziunii și dezvoltarea noilor programe.
Surse foto
2 thoughts on “TEATRUL RADIOFONIC ÎN ROMÂNIA – PRIMA TRANSMISIUNE”