ȘCOALA DE BELLE ARTE, BUCUREȘTI – ÎN TRECUT ȘI ÎN PREZENT

A funcționat sub mai multe denumiri, în funcție de schimbările sociale și politice ale timpului, însă a rămas un etalon al învățământului artistic superior românesc. Înființată în 1864 ca Școala Naţională de Arte Frumoase din București, a fost redenumită în 1904 Școala de Arte Decorative, în 1931 Academia de Belle Arte, apoi Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu în 1950, Academia de Artă în 1990 și Universitatea Națională de Arte București în 2001.

Indiferent de denumire, un lucru este cert: este și prima instituție de învățământ superior de design din România. Această secție a fost fondată în 1969, fiind inclusă în structura Facultății de Arte Decorative – care luase ființă în cadrul Institutului Nicolae Grigorescu, în 1948-1950, în urma reformei învățământului.

• ÎNFIINȚARE

Școala Națională de Belle-Arte a fost înființată în urma propunerilor lui Theodor Aman și a lui Gheorghe Tăttărescu și a insistențelor lui Dimitrie Bolintineanu, ministrul instrucțiunii publice, care aveau în vedere o instituție de învățământ artistic, modernă. Aprobat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, proiectul a urmat un model parizian, sub directoratul lui Aman și a funcșionat cu secții de pictură, sculptură, gravură, arhitectură, desen linear, estetică, istorie și perspectivă, cu o durată de cinci ani.

Pictor și grafician, Theodor Aman studiase și lucrase mult la Paris. Revenit în țară în 1857, a contribuit la reorganizarea învățământului artistic românesc, fiind puternic influențat de Delacroix și Thomas Conture. El a condus Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, în calitate de director, până la sfârşitul vieţii, fiindu-i încredințată și conducerea Pinacotecii Statului (care funcționa la Ateneu). Primul sediu al școlii de Belle Arte a fost în Palatul Universității, beneficiind de un buget redus și neavând un sediu propriu.

În acea perioadă, cursurile practice se țineau separat pentru fete, în aşa numita “Secţiune a Domnişoarelor” fondată abia în anul 1894, cu o programă uşor diferită (cuprindea cursurile teoretice comune de anatomie, perspectivă, istoria artei, dar era axată preponderent spre artele decorative). Atunci aveau să apară primele nume feminine la secțiunea sculptură (Lucreția Stroici, anul III, 1910).

• 1904

Școala de Belle Arte a fost redenumită Școala de Arte Decorative în 1904. În 1909, prin Regulamentul de administrare interioară a Școlii de Arte, aprobat de Spiru Haret, a fost instituit examen de admitere, iar Școala de Arhitectură s-a desprins, optând pentru o metodă de selecție până la finalul anului I. Durata studiilor a crescut la șapte ani.

• 1931

Mai târziu, sub conducerea lui George Demetrescu Mirea, școala și-a consolidat ținuta academică, prin diversificarea specializărilor și includerea artelor decorative. După pensionarea lui Mirea, conducerea a fost preluată de Camil Ressu. Recunoașterea statutului universitar a avut loc în mandatul său, în 1931, când acesta a fost ales prim rector (funcționând până în 1941). I-au urmat la conducerea instituției Eustațiu Stoenescu și Jean Al Stariadi. Legea Învățământului din 1931 a transformat școlile de Arte în Academii de Belle Arte. După 11 ani, instituția avea să se numească Școala Superioară de Arte din București.

Continuând eforturile predecesorului său, Theodor Aman, Mirea a făcut nenumărate cereri către Minister pentru construirea unui local destinat atelierelor. Într-o scrisoare adresată ministerului și datată 31 mai 1913, acesta insista să nu se mai aprobe organizarea expoziţiilor în sala deţinută de Societatea Geografică, pentru a servi elevilor şcolii pentru studiile teoretice “deoarece în Calea Griviţei abia li s’a construit 3 ateliere pentru studiile lor practice“. În realitate, mulți cursanți erau descurajați “în atmosfera închisă a acestor ziduri…”(Fritz Stork). “Actualul local e o ruşine …e clădit în mod provizoriu şi provizorat a rămas de la 1913; …urît, prost construit şi conceput şi cu săli puţine şi neîncăpătoare”. Apogeul s-a atins în 1937, când li s-a interzis utilizarea localului din cauza iminentei prăbuşiri.

• 1948

Apoi a venit reforma învățământului gândită și impusă de comuniști, în 1948, care a dat totul peste cap. Școala de Belle Arte a devenit un hibrid Institut de Artă, în care își găsiseră refugiu facultățile de Muzică, Teatru, Coregrafie și Arte Plastice, Arte Decorative și Istoria Artei.

• 1950

Doi ani mai târziu însă, a fost fondat Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”, sub conducerea rectorilor Nicolae Dărăscu, Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Ștefan Constantinescu, Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Corneliu Medrea, Ion Lucian Murnu, dr Gheorghe Ghițescu, arh Horia Teodoru, Eugen Schileru, Ion Frunzetti, Dan Hăulică etc.

• ANII 60

Institutul a profitat de relaxarea ideologică din anii ‘60, așa încât a reușit să își diversifice oferta, prin noile secții de arte decorative: arta metalelor, sticlei, modei, scenografiei de film și televiziune. În 1969, a apărut secția de Estetica Formelor Industriale.

• ANII 70

Următoarea decadă a pus bazele învățământului superior de design, încadrându-se în “deschiderea” promovată de regimul comunist în toate mediile sociale. Ignorând propaganda politică și modelul școlii sovietice, inițiatorii proiectului s-au inspirat din modelul Bauhaus (din care a luat naștere designul modern și din care s-au inspirat și alte instiuții din Europa vestică). A început să funcționeze aici și secția de Forme Industriale (redenumită “Design” după 1990) și un curs de specializare în Arta interiorului și a mobilierului, Arta industrială și a organizării de expoziții.

• ANII 80

În anii ‘80, a fost spațiul care a asigurat supraviețuirea Institutului de Istoria Artei și a unor specializări legate de monumentele istorice și s-au pus bazele învățământului în domenii precum conservarea și restaurarea patrimoniului artistic.

• ANII 90

În 1992, a luat ființă o nouă facultate, cea de Istoria și Teoria Artei, la care s-au adăugat secțiile de Pedagogia Artei, Restaurare și Artă Foto-Video.

Academia de Artă (nume primit în 1990) a fost acreditată ca universitate în 1998, primind titulatura de Universitate Națională (în 2001), la un secol și jumătate de la înființare.

• PREZENT

Astăzi, facultatea oferă 14 departamente încadrate în trei facultăți: Facultatea de Arte Plastice (FAP) – Pictură, Grafică, Sculptură, Fotografie-videoprocesarea computerizată a imaginii, Pedagogia Artei, Teorie și cercetare -, Facultatea de Arte Decorative și Design (FADD) – , Design, Modă, Artă Murală, Arte Textile și Design Textil, Ceramică/ Sticlă/ Metal, Scenografie -, Facultatea de Istoria și Teoria Artei (FITA) – Istoria și Teoria Artei, Conservare și Restaurare -, la care se adaugă un Departament pentru Pregătirea Personalului Didactic (DPPD) și o Școală Doctorală.

Printre profesorii remarcabili, s-au numărat: Corneliu Baba, Ioan Andreescu, Theodor Aman, Catul Bogdan, Constantin Brâncuși, Victor Brauner, Ștefan Câlția, Alexandru Ciucurencu, Ion Frunzetti, Dimitrie Paciurea, Camil Ressu etc.