Există un oraș numit Slobozia. Și există o Slobozie care nu este nici oraș, nici comună, ci un cartier.
Una se află în mijlocul Bărăganului, la mai puțin de 130 km de Capitală și este reședința județului Ialomița. Cealaltă se află la 109 km de București, la poalele dealurilor dintre Prahova și Doftana și face parte din municipiul Câmpina.
Au același nume, dar nu aceeași poveste. Și, dacă ajungi în oricare dintre ele, descoperi că numele este doar începutul poveștii. Numele provine din limba slavonă, de la termenul sloboda (слобода), care înseamnă „libertate”. În perioada feudală a Țării Românești și Moldovei, o „slobozie” desemna o așezare scutită temporar sau permanent de dări, taxe și alte obligații fiscale către domnie sau boieri, pentru a-i atrage pe oameni să se stabilească acolo sau o localitate nouă, o colonie sau un sat de oameni așezați pe un domeniu pustiu.
Slobozia, Ialomița
Este un oraș al câmpiei, al Bărăganului și al marilor drumuri dintre București și Dobrogea.
Începuturile sale sunt legate de o așezare mai veche, Vaideei, și de o „slobozie” acordată în vremea lui Radu Mihnea. Acesta a emis un hrisov prin care scutea locuitorii de taxe, cu scopul de a popula zona din Bărăgan extrem de vulnerabilă în fața atacurilor tătarilor și turcilor. Pe vechiul amplasament al așezării, se dezvoltă ceea ce va deveni ulterior Slobozia.
Cea mai veche amprentă arhitecturală a Sloboziei ialomițene este Mănăstirea Sfinții Voievozi. Dar nu chiar biserica pe care o vedem astăzi, întrucât a fost refăcută după cutremurul din 1838, iar pictura murală datează din 1842. În schimb, ansamblul păstrează zidul de incintă ridicat în jurul anului 1634, în vremea lui Matei Basarab. Mănăstirea fusese concepută aproape ca o mică cetate, cu ziduri puternice.
Dar Slobozia oferă încă o surpriză. Biserica de lemn Sf Nicolae, aflată în incinta Muzeului Național al Agriculturii este o clădire mai veche decât zidurile mănăstirii, dar care nu a fost construită inițial aici. A fost ridicată în 1746 – 1747 în satul Poiana de Jos, iar ulterior a fost mutată la Slobozia. În interiorul ei a funcționat și o școală, considerată cea mai veche școală atestată din județul Ialomița.
Ce merită vizitat
Dacă ajungeți pentru prima dată în oraș, o plimbare poate începe chiar de la Muzeul Național al Agriculturii.
Găsiți aici colecții de unelte, mașini agricole, obiecte etnografice și documente, dar și biserica de lemn adusă de la Poiana. Muzeul are peste 8.400 obiecte în patrimoniu și un parc de aproximativ 1,7 hectare și este singurul de acest fel din România.
Puteți continua apoi spre Mănăstirea Sfinții Voievozi.
De fapt, Slobozia are două clădiri care pot fi numite „catedrală”, dar numai una este astăzi Catedrala Episcopală. Mănăstirea este vechiul așezământ monahal din Slobozia, cu origini în secolul al XVII-lea, ea însăși catedrală episcopală în trecut. Biserica ei are hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil.
Catedrala Episcopală „Înălțarea Domnului” este o construcție mult mai nouă, începută în 1992, în parcul central al orașului, dominând vizual zona centrală.
În 1994, biserica Mănăstirii Sfinții Voievozi a devenit Catedrală Episcopală și a rămas astfel până în 25 martie 2004. Între timp se construise noua Catedrală Episcopală „Înălțarea Domnului”
Muzeul Județean Ialomița oferă partea de arheologie, istorie, artă și etnografie.
Are sediul central în Slobozia, iar în teritoriu funcționează cu următoarele secții: Așezământul de Artă și Cultură Religioasă Maia-Catargi (comuna Maia), Baza de Cercetare și Expunere Muzeală Orașul de Floci (comuna Giurgeni), Baza Arheologică Popina-Bordușani (comuna Bordușani) și Conacul Bolomey – monument istoric de arhitectură (comuna Cosâmbești)
Dacă aveți timp, nu ratați nici Amara, aflată la doar 7 km de Slobozia, o stațiune surprinzătoare prin caracteristici și povești.
Slobozia are, la propriu, propriul Paris și propriul Dallas, și propriul Paris.
Nu e doar o glumă turistică. Turnul Eiffel este o replică construită în cadrul fostul parc de vacanță Hermes, iar hotelul Dallas imită Southfork Ranch. Presa locală îl numea pe Ilie Alexandru, cel care avusese ideea proiectului, unul din personajele celebre ale Sloboziei anilor ’90, „JR-ul Bărăganului”.
Asta tălmăcește multe despre România anilor ’90. După căderea comunismului, un cetățean din Bărăgan construia în apropierea Sloboziei un fel de Disneyland personal, amestecând America serialului Dallas cu simbolul absolut al Parisului. Replica turnului Eiffel avea aproximativ 65 m înălțime.
Hermes includea si fostul hipodrom cu grajduri, cai și ponei, zone de agrement, un mic lac cu hidrobiciclete, o piscină, o mică grădină zoologică, un teatru de vară, alte construcții care făceau din Hermes una dintre cele mai neobișnuite destinații turistice de provincie, la circa 2 km de oraș. În anii 90, se organizau excursii de o zi, cu plecare din București. Milionarul născut în 1952 a murit în 2010, în urma unui accident vascular.
În anii de glorie ai complexului Hermes, adevăratul JR, actorul Larry Hagman, a făcut o vizită acolo.
Slobozia nu este genul de oraș în care trebuie să alergi de la un obiectiv celebru la altul. Este mai degrabă un oraș în care merită să cauți urmele unei lumi agricole, comerciale și administrative care s-a construit lent în Bărăgan.
Ziua orașului Slobozia este sărbătorită la Înălțarea Domnului, hramul noii catedrale. Patronii spirituali ai municipiului sunt considerați Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, ocrotitorii vechii Mănăstiri Sfinții Voievozi.
Nu știu recorduri celebre ale orașului. Dar aici puteți asculta Radio Campus, post care se prezintă drept primul canal privat de radio din România, înființat în 1993, care transmite în continuare din Slobozia, pe 87,7 FM și online.
Slobozia-Câmpina
Să schimbăm complet decorul. Slobozia din Câmpina nu este o localitate distinctă, ci un cartier al municipiului Câmpina, situat în partea sudică a orașului, în zona în care Doftana se întâlnește cu Prahova.
Această Slobozia a existat ca o comunitate distinctă înainte de a fi înglobată în Câmpina. Documentele locale vorbesc despre mahalaua/ parohia Slobozia încă din 1810. Zona s-a dezvoltat în jurul fostului metoc al Mănăstirii Sinaia. Fiind o porțiune de moșie unde oamenii au fost aduși și sloboziți (iertați) de biruri pentru a munci pământul sau a dezvolta zona, așezarea a păstrat aceeastă denumire istorică, devenind ulterior cartier rezidențial al orașului.
Știți care este cea mai veche clădire? Nu biserica, așa cum ne-am aștepta, ci casa parohială, mai precis beciurile acesteia. Au fost construite în jurul anului 1800 de egumenul Damaschin-Dionisie al Mănăstirii Sinaia. Trebuie să precizăm că vorbim despre beciurile construcției, nu neapărat despre forma actuală a întregii clădiri.
În această zonă a existat un schit de lemn, atestat în jurul anului 1714.
Prima biserică de zid a fost ridicată în 1786, iar actuala biserică „Sfântul Nicolae” a fost ridicată ulterior, în secolul XIX. Așadar, în Slobozia avem o succesiune de clădiri și construcții pe același loc, iar istoria locului este mai veche decât zidurile pe care le vedem astăzi.
Cea mai frumoasă surpriză pentru un vizitator este că vechea casă parohială adăpostește astăzi un punct muzeal. În beciurile vechi au fost amenajate spații pentru obiecte și documente legate de istoria locului. Situl arheologic din curtea complexului este format din 14 morminte din Epoca Bronzului. Parohia cartierului Slobozia găzduiește singurul sit arheologic din lume în care există trei culturi preistorice la un loc: Tei, Monteoru și Noua.
Tot aici mai există încă cel mai vechi imobil care și-a păstrat neîntrerupt utilizarea de școală. Este vorba de fosta Școală Gimnazială nr 5 (din 1900). Astăzi, clădirea este sediul unei școli sanitare postliceale.
Cu alte cuvinte, dacă ajungeți în această Slobozia, merită să intrați în curte și să căutați povestea care se află literalmente sub clădire. Vizitarea punctului muzeal este gratuită, conform Centrului Național de Informare și Promovare Turistică din Câmpina (dacă este deschis).
Nu e nevoie de o zi întreagă pentru o plimbare prin Slobozia Câmpinei. Doar de puțină curiozitate.
1. Complexul parohial Slobozia este punctul de început. Ansamblul cuprinde vechea biserică-monument, casa fostei stăreții, anexa acesteia și biserica nouă, construită în stil neo-brâncovenesc între 1995 și 2000.
2. Biserica Sfântul Nicolae. Biserica actuală este din secolul XIX și a fost construită pe locul unor lăcașuri mai vechi. În interior se află o parte din istoria comunității, inclusiv urmele descoperirilor făcute în timpul unor lucrări.
3. Casa parohială și punctul muzeal. Beciurile vechi de aproximativ două secole transformă casa parohială într-un mic muzeu al locului.
4. Situl arheologic din curtea complexului este un detaliu care schimbă complet perspectiva. Slobozia nu înseamnă doar istoria unui cartier, ci și urme ale unor comunități mult mai vechi.
Cu alte cuvinte, în Slobozia Ialomiței, cea mai veche poveste se află în zidurile unei foste mănăstiri-cetate. În Slobozia prahoveană, o parte din cea mai veche poveste se află sub pământ, în beciurile unei case parohiale.
Două Slobozii, două identități
Una este municipiu. Cealaltă este cartier.
Una este legată de Bărăgan, agricultură și drumurile comerciale care traversau câmpia. Cealaltă este legată de Câmpina, de Doftana și Prahova și de fostul metoc al Mănăstirii Sinaia.
Municipiul are un ansamblu monastic cu ziduri care au avut cândva aspect de cetate și Radio Campus care revendica titlul de primul post privat de radio din România. Cartierul are un complex parohial în care istoria se poate coborî literalmente în beci, pentru a vizita muzeul ascuns aici.
De fapt, un toponim nu spune niciodată toată povestea. Poate fi un municipiu din Bărăgan sau un cartier de pe dealurile Câmpinei. Iar dacă ajungi în amândouă, vei descoperi că, deși au același nume, fiecare are propria Românie de povestit.
Surse foto
You must be logged in to post a comment.