Au rămas în conștiința populară versurile sale „Mult e dulce și frumoasă/ limba ce-o vorbim” sau „Astăzi anul se-nnoiește/ Plugușorul se pornește”. A fost una dintre victimele lui Titu Maiorescu din “Beția de cuvinte”, pentru carențe de cultură literară și pentru incontinența sa lirică.
Tag: poezie
STELIAN FILIP – DESCENDENT AL LUI GOGA, PE LINIA LUI TOPÂRCEANU
„În viața mea de om bățos,/ Eu prin atât m-am afirmat/ Pe nimeni n-am pupat în dos/ Și nici nu m-am lăsat pupat”.
Baruțu Arghezi – Mărțișorul e și patria mea
Numele său de botez era de fapt Iosif Theodorescu Arghezi. Prenumele Baruţu apăruse din jocurile de cuvinte ale părinților săi, de exemplu “Baruţu-păhăruţu”.
IRVING LAYTON: CRED CĂ SUNT UN GENIU
„Issie” și-a câștigat rapid reputația de neînfricat în fața atacurilor bandelor de stradă. De aceea, în curând a ajuns să fie numit „Nappy” (prescurtare de la Napoleon).
NICHITA STĂNESCU – POEZII ȘI IUBIRI
“Ploieșteanu”, așa era cunoscut Nichita Stănescu la Securitate. Hristea Nichita Stănescu a purtat numele ambilor bunici.
MAGDA ISANOS – „DAC-AȘ ȘTI CĂ PRIN MOARTEA MEA SE SCHIMBĂ MĂCAR UN STROP DIN NEDREPTĂȚILE LUMII, SUNT GATA SĂ MOR…”
Magda Isanos a avut patru surori: Silvia, Veronica, Elisaveta și Ana, pentru care a fost “conducător de jocuri, îndrumător în lecturi şi cea mai bună prietenă posibilă.”
AMITA BHOSE – MI SE ÎNTÂMPLĂ SĂ VISEZ ÎN LIMBA ROMÂNĂ
Amita Bhose este prima traducătoare a lui Mihai Eminescu în Asia, important eminescolog licențiat in Chimie, Fizică și Matematică.
MULTE VERSURI, O SINGURĂ POEZIE
““Andrei Mureşanu a scris multe versuri, dar a făcut o singură poezie: Deşteaptă-te Romane. Această poezie (deşi prea lungă) arată un simţămănt patriotic adevărat.”
VERONICA MICLE: DACĂ M-AI UCIDE, TE-AȘ IUBI ȘI ÎN MINUTELE AGONIEI
… se răzbuna scriindu-i epistole cât mai scurte, “pentru a nu-l obosi” și povestindu-i despre curtezanii noi și cochetăriile ei, pentru a-l face gelos, ceea ce genera scrisori furibunde din partea lui. Au existat trei intenții de despărțire între decembrie 1879 și februarie 1880.
“Iubito, tu nu mă mai iubeşti ca înainte dacă nu mă faci bine”
„Eram îngrijorată”, îmi spunea ea, „îmi era frică să nu ţi se fi întîmplat ceva, cînd sîntem amîndoi n-am grijă, atunci putem muri împreună.” (“Zenobia”)
