Deși a început să scrie poezie oficial abia la 30 de ani, Irving Layton a produs apoi un volum de versuri pe an. Nominalizat la Premiul […]
Tag: poezie
NICHITA STĂNESCU – POEZIILE ȘI IUBIRILE POETULUI
Spunea despre limba română că este “dumnezeiesc de frumoasă”. “Ploieșteanu”, așa cum era cunoscut Nichita Stănescu la Securitate, s-a născut pe 31 martie 1933, la […]
MAGDA ISANOS – „DAC-AȘ ȘTI CĂ PRIN MOARTEA MEA SE SCHIMBĂ MĂCAR UN STROP DIN NEDREPTĂȚILE LUMII, SUNT GATA SĂ MOR…”
Magda Isanos a avut patru surori: Silvia, Veronica, Elisaveta și Ana, pentru care a fost “conducător de jocuri, îndrumător în lecturi şi cea mai bună prietenă posibilă.”
AMITA BHOSE – MI SE ÎNTÂMPLĂ SĂ VISEZ ÎN LIMBA ROMÂNĂ
Amita Bhose este prima traducătoare a lui Mihai Eminescu în Asia, important eminescolog licențiat in Chimie, Fizică și Matematică.
MULTE VERSURI, O SINGURĂ POEZIE
““Andrei Mureşanu a scris multe versuri, dar a făcut o singură poezie: Deşteaptă-te Romane. Această poezie (deşi prea lungă) arată un simţămănt patriotic adevărat.”
VERONICA MICLE: DACĂ M-AI UCIDE, TE-AȘ IUBI ȘI ÎN MINUTELE AGONIEI
… se răzbuna scriindu-i epistole cât mai scurte, “pentru a nu-l obosi” și povestindu-i despre curtezanii noi și cochetăriile ei, pentru a-l face gelos, ceea ce genera scrisori furibunde din partea lui. Au existat trei intenții de despărțire între decembrie 1879 și februarie 1880.
“Iubito, tu nu mă mai iubeşti ca înainte dacă nu mă faci bine”
„Eram îngrijorată”, îmi spunea ea, „îmi era frică să nu ţi se fi întîmplat ceva, cînd sîntem amîndoi n-am grijă, atunci putem muri împreună.” (“Zenobia”)
UZINA DE POEZIE
Volumele sale de poezie însumează peste 300.000 versuri, depășind astfel cea mai întinsă epopee a lumii, Mahabharata, realitate unică nu numai in literatura romînă, ci și în cea universală.
MARIN SORESCU – “DĂ, DOAMNE, PICĂTURA ACEEA…”
“Dacă aş avea mijloace, n-aş face nimic altceva decât o bancă de lemn în mijlocul mării. Construcţie grandioasă de stejar geluit, să respire pe ea, în timpul furtunii, pescăruşii mai laşi. E destul de istovitor să tot împingi din spate valul, dându-i oarecare nebunie; vântul, el, mai degrabă, s-ar putea aşeza acolo din când în când. Şi să zică aşa, gândindu-se la mine: “N-a făcut nimic bun în viaţa lui, decât această bancă de lemn, punându-i de jur-împrejur marea.” M-am gândit bine, lucrul ăsta l-aş face cu dragă inimă. Ar fi ca un lăcaş de stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului.” (“Iona”)
