“DĂ-MI UN REVOLVER SĂ MĂ ÎMPUȘC” (ILARIE CHENDI)

“…Îi plăceau lăutarii și, într-o vreme, în tovărășia lui Șt. O. Iosif, colinda periferiile capitalei, nopți de-a rândul, ca să descopere câte un cobzar meșter în cântece bătrânești. Altădată se înamora de capela de tiroleze ce cânta la Tomek, unde bea bere și făcea declarații de dragoste capelmaisteriței, bălaie ca o păpădie, iar în zorii zilei se ducea să-i cânte serenade sub ferestre și să o încânte, ca Demonul lui Lermontov pe Tamara: „Tu vei fi regina universului“.”

UZINA DE POEZIE

Volumele sale de poezie însumează peste 300.000 versuri, depășind astfel cea mai întinsă epopee a lumii, Mahabharata, realitate unică nu numai in literatura romînă, ci și în cea universală.

MARIN SORESCU – “DĂ, DOAMNE, PICĂTURA ACEEA…”

“Dacă aş avea mijloace, n-aş face nimic altceva decât o bancă de lemn în mijlocul mării. Construcţie grandioasă de stejar geluit, să respire pe ea, în timpul furtunii, pescăruşii mai laşi. E destul de istovitor să tot împingi din spate valul, dându-i oarecare nebunie; vântul, el, mai degrabă, s-ar putea aşeza acolo din când în când. Şi să zică aşa, gândindu-se la mine: “N-a făcut nimic bun în viaţa lui, decât această bancă de lemn, punându-i de jur-împrejur marea.” M-am gândit bine, lucrul ăsta l-aş face cu dragă inimă. Ar fi ca un lăcaş de stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului.” (“Iona”)

Verified by MonsterInsights