Săptămâna Mare (numită și Săptămâna Patimilor) este ultima săptămână din Postul Paștelui și marchează, pentru creștini, rememorarea ultimelor zile din viața pământească a lui Iisus Hristos: de la intrarea în Ierusalim până la Răstignire și Înviere. În credința populară, fiecare zi are o încărcătură aparte, fiind însoțită de obiceiuri, interdicții și povești transmise din generație în generație.
Denumirile celor șapte zile din Săptămâna Mare provin atât din tradiția biblică, cât și din folclorul românesc, îmbinând înțelesuri religioase cu expresii populare încărcate de sensuri și simbolism.
Lunea Mare
Este prima zi de după Duminica Floriilor și marchează începutul Patimilor. Este „mare” prin importanța sa spirituală: începutul unei săptămâni de curățare sufletească și trupească. Se spune că „Lunea se spală păcatele cu muncă și rugăciune”.
Săptămâna Mare începe cu ziua în care credincioșii încep curățenia generală în gospodării, semn al pregătirii pentru marea sărbătoare a Paștelui. Conform tradiției, cine nu termină curățenia până joi, „nu-i mai merge bine tot anul”. În biserici, se citește pilda smochinului neroditor, simbolizând sufletul lipsit de roadele credinței. Tot în această zi începe slujba deniilor, specifice acestei săptămâni.
Marțea Mare
Denumirea continuă ideea de „mărime” ca greutate a păcatelor și intensitate a pregătirii spirituale. Ziua e dedicată trezirii conștiinței, iar în Evanghelie se vorbește despre venirea Judecății. De aici și expresia: „Marțea se cântă Judecata”.
Este ziua în care credincioșii încep curățenia generală în gospodării, semn al pregătirii pentru marea sărbătoare a Paștelui. Conform tradiției, cine nu termină curățenia până joi, „nu-i mai merge bine tot anul”. În biserici, se citește pilda smochinului neroditor, simbolizând sufletul lipsit de roadele credinței. Tot în această zi începe slujba deniilor, specifice acestei săptămâni.
Miercurea Mare
Este numită așa pentru că marchează momentul trădării lui Iisus de către Iuda. În folclor, ziua este „grea”, iar termenul „mare” accentuează tristețea trădării. De aici și superstiția că cine muncește în această zi, „cu greu scapă de ispită”.
Este ziua în care Iuda Iscarioteanul a trădat pe Iisus pentru 30 de arginți. Din acest motiv, în multe zone, este considerată o zi de post aspru. De asemenea, miercurea este asociată cu „spălarea sufletului” și oamenii sunt îndemnați la reculegere și introspecție. Tradiția spune că în această zi se coc uneori primele prăjituri pentru Paște, cum ar fi pasca sau cozonacii, dacă Joia Mare va fi foarte aglomerată.
Joia Mare
Este considerată una dintre cele mai sacre zile. „Mare” provine de la multiplele semnificații: Cina cea de Taină, trădarea, arestarea, rugăciunea din Grădina Ghetsimani. Totodată, e „mare” pentru că are o încărcătură ritualică intensă: ouă roșii, focuri pentru morți, Denia celor 12 Evanghelii.
Se spune că în Joia Mare „se deschid cerurile” și sufletele morților se întorc acasă. De aceea, în unele regiuni, oamenii aprind focuri în curte sau la cimitir pentru a le arăta drumul. Se vopsesc ouăle, tradițional în roșu, simbol al sângelui vărsat de Iisus. Este ultima zi din Săptămâna Mare în care se mai fac treburi gospodărești „grele”.
În biserici are loc denia celor 12 Evanghelii, moment de mare intensitate spirituală. La finalul slujbei, oamenii iau acasă lumânările aprinse și le păstrează ca protecție împotriva răului. Unii le folosesc pentru a „încerca” dacă anul va fi bun: se aprind iar la miezul nopții de Înviere.
Vinerea Mare
Cunoscută și ca „Vinerea Seacă” sau „Vinerea Patimilor”, își trage numele de la moartea pe cruce a lui Iisus. „Seacă” pentru că este zi de post negru și de durere. „Mare” pentru că reprezintă sacrificiul suprem.
Este ziua Răstignirii lui Iisus. Se ține post negru (fără mâncare și apă) sau post aspru, în semn de doliu. Nu se lucrează nimic. În biserici se oficiază Prohodul Domnului, un ritual de înmormântare a Mântuitorului, cu procesiune în jurul bisericii. Credincioșii trec pe sub masă (Sfântul Epitaf), gest simbolic pentru a primi protecție și iertare.
În credința populară, Vinerea Mare este o zi în care nu se coace pâine, nu se spală și nu se coase. Se spune că cine se scaldă în ape curgătoare în această zi va fi sănătos tot anul.
Sâmbăta Mare
Este ziua tăcerii. Iisus e în mormânt, iar lumea așteaptă Învierea. „Mare” e nu pentru fapte, ci pentru tăcerea încărcată de sens. E o zi „plină” în așteptare și emoție. În popor se spune că „numai cine o simte cu inima, înțelege Sâmbăta Mare”.
Zi de reculegere și de pregătire a sufletului pentru Înviere. Este ultima zi de post, dar și cea în care gospodinele pregătesc bucatele pentru Paște: ouăle vopsite, pasca, cozonacul, drobul, friptura de miel. În biserici, se pregătește Sfânta Lumină care va fi adusă în noaptea de Înviere. Tradiția spune că cei care nu adorm în această noapte vor avea noroc tot anul.
Tot în această zi, în multe regiuni, se adună toți ai casei pentru a pregăti coșul de Paște, cu cele sfințite – ouă roșii, pâine, vin, carne.
Duminica Paștelui
În unele regiuni, e numită și „Duminica cea Mare” sau „Ziua Învierii”. Este apogeul săptămânii: biruința asupra morții. În toate limbile latine și slave, cuvântul desemnând Paștele are legătură cu pesah (evr. – trecere), evocând eliberarea și renașterea.
Tradiții din alte țări
- În Grecia, Săptămâna Mare este marcată de denii și tradiții puternic respectate, culminând cu ritualul Epitafios (procesiunea cu Epitaful).
- În Italia, procesiunile pascale sunt adesea dramatizate în aer liber, cu scene vii din Patimi.
- Polonia și Ucraina păstrează ouăle decorate cu ceară (pysanky) ca tradiție esențială.
- În Spania, Semana Santa este una dintre cele mai spectaculoase sărbători, cu parade și costume tradiționale.
Cum este numită Săptămâna Mare în alte limbi:
Săptămâna Mare este o perioadă cu o puternică semnificație religioasă și simbolică în multe culturi și religii creștine, iar numele ei variază în funcție de limbă, dar păstrează în general ideea de săptămână sfântă, mare sau a patimilor. Iată cum este numită în alte limbi:
| Limbă | Denumire | Traducere/adnotare |
|---|---|---|
| Engleză | Holy Week | Săptămâna Sfântă |
| Franceză | Semaine Sainte | Săptămâna Sfântă |
| Germană | Karwoche | Săptămâna Durerii (Kar = suferință, durere) |
| Italiană | Settimana Santa | Săptămâna Sfântă |
| Spaniolă | Semana Santa | Săptămâna Sfântă |
| Portugheză | Semana Santa | Săptămâna Sfântă |
| Rusă | Страстная неделя (Strastnaya nedelya) | Săptămâna Patimilor |
| Greacă | Μεγάλη Εβδομάδα (Megáli Evdomáda) | Săptămâna Mare (literal: mare) |
| Poloneză | Wielki Tydzień | Săptămâna Mare |
| Maghiară | Nagyhét | Săptămâna Mare (nagy = mare, hét = săptămână) |
| Ucrainiană | Страсний тиждень (Strasnyy tyzhden’) | Săptămâna Patimilor |
| Latină | Hebdomada Sancta | Săptămâna Sfântă |
În multe țări, denumirea reflectă ideea de suferință, jertfă sau sfințenie. În culturile ortodoxe, accentul cade pe suferințele lui Hristos, de aceea apare termenul „Strastnaia” în rusă sau „Strasnyy” în ucraineană.
Săptămâna Mare nu este doar o perioadă a curățeniei trupești și sufletești, ci și una a introspecției, iertării și pregătirii pentru bucuria Învierii. Tradițiile, deși diverse, ne reamintesc de valori fundamentale: iubirea, sacrificiul, speranța și renașterea.
surse foto
