ÎNVĂȚĂMÂNTUL ALTERNATIV ÎN ROMÂNIA – MONTESSORI (3)

Sistemul alternativ MONTESSORI este o metodă educațională axată pe interesele și activitățile naturale ale copiilor. Clasele cu predare în sistem Montessori pun accent pe învățarea practică și pe dezvoltarea abilităților din lumea reală, dincolo de ușile școlii. Se pune accent pe independență și pe curiozitatea naturală a copilului, dornic de cunoaștere și capabil să inițieze învățarea într-un mediu prietenos și potrivit fiecărei vârste. Descurajează unele măsuri convenționale (notarea, testarea etc).

Metoda a fost inițiată la începutul secolului al XX-lea de către medicul italian Maria Montessori, care și-a dezvoltat teoriile prin experimentare științifică cu studenții săi. De atunci, metoda a fost folosită atât în școli publice, cât și în școli private, în multe țări.

ÎNVĂȚĂMÂNTUL ALTERNATIV ÎN ROMÂNIA – MONTESSORI

În România, metoda a apărut în anii ‘30. Directoarea Școlii Normale de Fete “Elena Doamna”, Izabela Sadoveanu-Evan, a studiat metoda Mariei Montessori, apoi a susținut o conferință la București.

“Nu este astăzi nici o țară civilizată din lume care nu aiba cel puțin o școală Montessori. Peste tot locul se înființează „Societăți Montessori”, în Franta, Germania, Olanda, Spania, Danemarca, Anglia, Austria, Suedia, America, Elveția. Școli Montessori au apărut și în Congo, în Filipine etc., iar cărțile Mariei Montessori au fost traduse în 22 de limbi.

Metoda Montessori este astăzi aplicată și în școlile secundare din Olanda. Ministrul Instrucțiunii din Anglia și-a manifestat de curând intențiunea de a transforma toate școlile primare din Anglia după metoda Montessori. Pentru aceasta funcționează de câțiva ani, în Anglia, un fel de școală normală – Montessori Training College – în care se prepară viitorii institutori pentru școlile după noua metodă”.

Sistemul a primit aprobarea autorităților în 1934 și a fost implementat cu supervizarea Seminarului Pedagogic din București. Pe 26 noiembrie 1934 a avut loc deschiderea primei “școli pentru copii mici”. Situată pe str Lisabona, în Capitală, instituția se adresa cursanților între 3 și 7 ani și era coordonată de Firu Șulea, asistent de pedagogie practică la Universitatea din București.

Dacă la nivel mondial există peste 8000 școli Montessori, în prezent, în România găsim instituții care oferă această metodă în câteva orașe: București, Timișoara, Cluj, Drobeta Turnu Severin, Miercurea Ciuc. În București, oferta se adresează copiilor între 3 și 12 ani, existând interes pentru extindere până la 18 ani.

MARIA MONTESSORI

Maria Montessori a fost nu doar medic, ci și educator și inovator. A deschis prima școală Montessori – Casa dei Bambini – la Roma pe 6 ianuarie 1907. A fost o studentă excelentă, încrezătoare, ambițioasă și a visat sa depășească limitele așteptărilor tradiționale pentru femei. La 13 ani a intrat într-un institut tehnic pentru băieți pentru a se pregăti pentru o carieră în inginerie.

Ulterior s-a răzgândit și a decis să urmeze o carieră în medicină. A fost respinsă inițial de Universitatea din Roma, însă a urmat cursuri suplimentare, a perseverat și în cele din urmă a fost admisă, creând un nou drum viitoarelor femei din domeniu. În 1896, când a absolvit, Maria a fost printre primele femei-medic din Italia.

La început, Maria Montessori s-a concentrat pe psihiatrie. A dezvoltat apoi un interes special pentru educație, urmând cursuri de pedagogie și teoria educației. Așa a putut să observe și să pună sub semnul întrebării metodele predominante de predare pentru copiii cu dizabilități intelectuale și de dezvoltare.

În 1900 s-a ivit oportunitatea de a îmbunătăți aceste metode, fiind numită co-director al unui nou institut de formare pentru profesorii de învățământ special. Și-a abordat sarcina științific, observând cu atenție și experimentând pentru a afla care metode de predare au funcționat cel mai bine. Mulți copii au obținut câștiguri neașteptate, iar programul a fost declarat un real succes.

În 1907, Maria a acceptat provocarea de a deschide un centru de îngrijire a copiilor în San Lorenzo, un cartier sărac din centrul Romei. Elevii aveau între 3 și 7 ani și fuseseră lăsați singuri de părinții plecați la muncă. Centrul, primul de acest fel din țară, a devenit prima Casa dei Bambini. Copiii au fost indisciplinați la început, dar apoi au început să devină interesați de puzzle-uri, de modul în care se pregătește masa și de materialele didactice concepute de Maria. Ea a observat cum copiii absorbeau singuri informațiile din jur.

În continuare, pedagogul a conceput noi materiale didactice și un mediu în clasă care să stimuleze dorința naturală a copiilor de a învăța, oferindu-le libertatea de a-și alege propriile materiale. Spre surprinderea multora, copiii au dat dovadă de concentrare, atenție și autodisciplină spontană. Astfel, „Metoda Montessori” a început să atragă atenția unor educatori proeminenti, jurnaliști și personalități publice.

Până în 1910, școlile Montessori puteau fi găsite în toată Europa de Vest, dar și în Statele Unite, unde prima școală Montessori a fost deschisă în 1911, în Tarrytown, New York.

ÎNVĂȚĂMÂNTUL ALTERNATIV – MONTESSORI: CARACTERISTICI:

Iată câteva aspecte care diferențiază o clasă Montessori de una tradițională:

ÎNVĂȚĂMÂNTUL ALTERNATIV ÎN ROMÂNIA – MONTESSORI

📌 centre de activitate pentru copii, unde aceștia aleg subiectele preferate

📌 pedagogii nu au rol critic sau punitiv, ci de suport în procesul de cunoaștere (aleg și organizează materialele de curs, oferă sprijin grupurilor de lucru)

📌 profesorii vizitează fiecare grup de lucru pe rând, în loc să stea în fața clasei, la catedră

📌 sistem de clasificare netradițional

📌 accentul pus elev în complexitatea sa, luând în calcul dezvoltarea socială, emoțională, intelectuală și fizică

📌 clase ca o sală de joacă – atelier, cu lumină naturală din belșug și spațiu suficient pentru toate activitățile

📌 materiale senzoriale (solide geometrice, litere de șmirghel, scară de mărgele colorate pentru aritmetică) utilizate pentru dezvoltarea concentrării și a coordonării, pe lângă învățarea academică tradițională

📌 elevii iau decizii pe care le respectă. Se discută în grup pentru stabilirea programului zilnic și săptămânal

📌 grupul întreține curățenia și aranjează locul în care își desfășoară activitatea

📌 pedagogii stimulează elevii să învețe unul de la celălalt

📌 predarea este axată pe: comunicare, explorare, orientare, imaginație, repetiție, precizie

📌 profesorii Montessori beneficiază de training specializat pentru nivelul de vârstă al copiilor cu care lucrează

📌 grupuri de lucru care includ copii de vârste diferite, în aceleași medii de învățare (3-6 ani, 6-9 ani, 9-12 ani sau 6-12 ani)

📌 încurajarea gândirii independente a copiilor

📌 același profesor timp de trei ani

📌 planul de lecție al unui pedagog Montessori poate fi individualizat pentru fiecare elev, cu obiective diferite pentru stilul unic de învățare al acestuia. Acest lucru îi ajută în special pe elevii cu nevoi speciale să învețe în propriul ritm

Este drept că pentru școlile Montessori este dificil să-și mențină prețurile scăzute, fiind necesare multe materiale de învățare durabile și de înaltă calitate. Astfel, programele Montessori complete pot fi destul de sunt scumpe.