Ce-şi doresc afaceristii? Bani? Faimă? Putere? Să impresioneze? Să fie admiraţi şi temuţi în aceleşi timp? Cu siguranţă câte ceva din fiecare. Dar un profesor universitar, un avocat sau un moşier? Nu este greu de ghicit când îi urmăreşti separat. Când însă un singur om are toate aceste atribuţii, răspunsul poate să fie de-a dreptul neaşteptat. De exemplu, ce-aţi zice de crearea unui nou oraş, un fel de dublură a unuia existent, dar bazat pe noi principii?

Cam asta ar fi pe scurt povestea aparitiei cartierului Bucureştii Noi sau “Noul Bucureşti” cum şi l-a numit Nicolae Basilescu, mosier, om de afaceri, avocat, profesor universitar si decan al Facultăţii de Drept din capitală. În 1898, acesta înfiinţează în nord-vestul Bucureştilor, pe moşia Măicăneşti-Grefoaicele o nouă aşezare numită  “Bucureştii Noi”. Daca va intereseaza si mentalitatea politicianului Basilescu, veti gasi detalii interesante in discursul sau din 3 februarie 1935. Cu aceasta ocazie, Basilescu îşi prezintă motivaţia care a stat la baza acestui prgramul edilitar. Dacă, din curiozitate, veţi citi mesajul profesorului, veti descoperi că dincolo de bunele intenţii, atunci, ca şi acum, progresul se strecoară printre intrigi politice, acuzaţii, ameninţări, adevăr şi bârfă, printre instigatori şi victime.

Mai multe informatii in: Totul, în Legenda noului oraşiu bucureştii-noui.

Planul a fost simplu si a fost pus în aplicare făra nicio ezitare. Naşterea noului oraş trebuia să aibă loc pe cele 295 de hectare ale moşiei Măicăneşti. Profesorul Basilescu doneaza o parte din teren, iar 155 de hectare se vând cu 1 leu metrul pătrat. Conform propriilor sale declaraţii, a vândut în cinci zile, începand cu 1 februarie 1898, nu mai puţin de un milion de metri pătraţi. Pe terenul donat urmau să se amenajeze străzi, pieţe, parcuri şi lăcaşe de cult.

Nu stă pe gânduri şi în luna mai 1898, Basilescu pune piatra de temelie a bisericii cu hramul “Sfântul Niculae” si “Sfânta Ecaterina”.  

Obţine în acelaşi an aprobările şi construieşte o linie de cale ferată care să lege viitorul oraş (Bucureştii Noi) cu Capitala. Exploatează această linie cu cai, cu motor cu abur, cu motoare cu benzină. În doar câţiva an, pe această linie functionează şi un tramvai electric, al cărui drept de exploatare, Basilescu (deşi obţine un profit apreciabil), îl concesionează regiei de transport public. Ambiţiosul plan a început cu optimism, dar timpurile i-au jucat o festă inventivului Basilescu. Cand teribila criză financiară a lovit România intre 1899 – 1922, falimentele s-au ţinut lanţ. Pentru zeci de mii de bucureşteni, fuga din capitala părea singura soluţie. Terenurile arvunite au fost abandonate, iar plăţile au încetat.

Construcţia a fost încredinţată arhitecţilor George Mandrea şi E. Kasparovski, iar pictura a fost realizată de renumitul pictor danez Exner. Zona oferă cu generozitate spatii verzi: pe lângă splendidul parc de 20.000 de metri pătraţi din jurul bisericii, vis-a-vis se află Parcul Bazilescu populat cu frumoase exemplare de copaci aduşi din Codrii Vlăsiei.

In incinta parculului ar trebui sa gasiti un edificiu, altadata loc de atractie pentru iubitorii spectacoleleor in aer liber. Construcția, cu o capacitate de 2.000 de locuri, a fost ridicată în 1953 cu ocazia Festivalului Tineretului (Al III-lea Congres Mondial al Tineretului şi al IV-lea Festival Mondial al Tineretului şi Studenţilor).  Amfiteatrul are puternice accente arhitecturale inspirate de antichitatea greco-romană și de cea renascentistă. Din pacate, spectacolele, concertele, piesele de teatru au fost date uitarii, cladirea fiind intr-o avansata stare de deteriorare. Ca o fantoma a trecutului si martora a nepasarii, stema Republicii Populare Romane mai rezista inca deasupra scenei.

Istoria zonei Bucurestii Noi a continuat. La început a aparţinut comunei Băneasa, iar în 1940 a fost inclusă în raionul Griviţa Roşie. Construcţia primelor blocuri a demarat în 1950. Primele ansambluri de locuinţe, destinate familiilor de muncitori sunt copia identică a celor din Vatra Luminoasă (între str. Ciurea si Str.Victor Manu). Formate din parter si trei etaje, construcţiile au fost proiectate după modelului arhitectural urbanistic al cvartalurilor sovietice: structuri solide, apartamente la limita confortului, având magazine la parter si un parc/ curte interioara în centrul cvartalului. Şi asemănările dintre cele două cartiere nu se opresc aici.

Tot in 1953, cu ocazia celor două evenimente mondiale, a fost inaugurat si Parcul National (Parcul de Cultură şi Sport 23 August), care cuprinde pe cele 60 ha stadionul, complexul sportiv, Turnul de Paraşutism si un teatru în aer liber “Mihai Eminescu”.

Voi reveni reveni cu istoria, la fel de fascinanta, a acestui complex din sectorul 2. Pana atunci, va recomand o plimbare prin parcul Basilescu sau, intr-o zi torida, un popas in curtea Bisericii Basilescu.

Liniile de transport in comun si rutele care au statii in apropiere:

https://moovitapp.com/index/ro/transport_public-Parcul_Bazilescu-Bucure%C8%99ti-site_22978852-2960