Ne-o amintim în fața tablei de șah. Însă în cartea de muncă nu scria: ȘAHIST. Ci ELISABETA POLIHRONIADE – realizator TV.
„În cartea mea de muncă scrie realizator de televiziune. Repartizată de la facultate până la pensie.”
DRAGOSTEA DE LA 12 ANI
Elisabeta Ionescu s-a născut pe 24 aprilie la București și a absolvit Facultatea de Filosofie. Iar șahul a devenit marea ei dragoste la 12 ani. Din întâmplare. Luase contact cu tabla de șah în spitalul unde lucrau părinții ei – medicii jucau mult, în momentele de respiro.
„Părinții mei au lucrat la Spitalul Colentina și deseori îi vizitam. Acolo, pe holuri, între două vizite sau în pauzele dintre operații, doctorii jucau șah. M-a fascinat minuțiozitatea lor și mi-am dorit și eu să învăț acest sport. Așa am ajuns la clubul ITB, aflat în apropierea spitalului Colentina. Apoi, încet-încet pe la școală, apoi la Facultate, unde am devenit total șahistă”
Părinților le-ar fi plăcut ca fiica lor să studieze medicina, să urmeze tradiția familiei. Tânăra avea însă strategia pregătită: a ales Filozofia, pentru că era singura specialitate unde putea studia Jurnalismul. Își făcuse un calcul simplu: doar presa îi putea oferi șansa de a juca șah toată viața. A avut norocul să fie repartizată la Radio, unde a debutat cu emisiunea “Carnet de reporter”. Apoi a pășit în Televiziune, de unde s-a și pensionat.
ELISABETA POLIHRONIADE ȘI FAMILIA
A devenit Polihroniade după căsătorie. Fiica ei a murit, iar Elisabeta Ionescu Polihroniade nu a dezvăluit niciodată detalii referitoare la viața sa privată.
Și-a organizat apartamentul din Piața Amzei cu precizia șahistului: gresia de la intrare era alb-negru.
ACTIVITATE
Pasionată de regi, regine și nebuni, a evitat întotdeauna politica. A realizat emisiuni tematice la televiziune, dar și la radio. A scris nouă cărți de specialitate și a editat, timp de 22 ani, revista “Gambit”. A înființat un club de șah și a luptat ca sportul minții să fie introdus în programa școlară.
A avut ocazia să cunoască toți marii șahiști ai lumii:
„Tal a fost uriaș, juca intuitiv. Și Bobby Fischer a fost un geniu, dar nu a avut constanță și nici longevitate. Eu am reușit să fac un interviu cu el într-o perioadă în care nu prea vorbea cu presa. Eu eram mică atunci, nu mă puteam compara cu el, iar eu întotdeauna le-am acordat bărbaților respectul cuvenit. Celor care l-au meritat.”
Viața de șahist i-a adus satisfacții, însă a trebuit să și renunțe la unele plăceri. Nu a participat la petrecerile din studenție, nici la nunți nu a mers. Spunea însă că oricum nu îi place zgomotul, așa că nu a simțit că ar fi pierdut prea mult.
ELISABETA POLIHRONIADE EXPLICA:
V-ați întrebat vreodată ce ne învață șahul? Ne explică tot Elisabeta Polihroniade:
“În primul rând te învaţă să înveţi. Pe urmă, să ştii că, dacă ai atins o piesă, trebuie să o muţi. Ca în viaţa de toate zilele – ţi-ai dat cuvântul, trebuie să-l respecţi. Ai făcut o promisiune, o duci până la capăt. Nu poţi să faci mutarea şi să te retragi. În societate, din fericire, mai avem posibilitatea de a spune: „Vă rog să mă scuzaţi”. Eh, la şah eşti pedepsit. E regula şahului: dacă tu ai atins piesa şi ai mutat-o, gata!, nu mai poţi să retragi. Ţi-ai dat cuvântul, trebuie să-l duci până la capăt.”
Piesa ei preferată a fost regina albă, deși cele mai multe partide câștigate au fost cu piesele negre. Era fascinată de pion, fiind singurul care poate deveni regină. “De fapt, poate deveni orice piesă doreşte, în afară de rege. Este ca în societate! Nu trebuie să sfidăm o persoană modestă sau mai retrasă, pentru că niciodată nu putem să ştim ce resurse are şi ce valoare. Când e vorba despre cal, trebuie să fii foarte atent… sunt persoane care nu merg pe drumul drept, ci aleg calea împleticită. Important e să-şi atingă scopul. (…) Nebunul are regulile lui.” (interviul complet aici: https://evelinepauna.ro/)
Șahul poate dezamăgi? Șahista româncă povestea ca EA a dezamăgit cândva șahul: juca damă contra nebun. A iritat-o atitudinea adversarei ei și nu s-a putut concentra suficient, așa încât a încheiat remiză. Acest eveniment i-a dat o stare tare neplăcută, deși era o persoană liniștită, așa că s-a simțit vinovată față de sportul pe care îl îndrăgea.
A murit la București, pe 23 ianuarie 2016, la 81 ani, în urma unei lungi suferințe. Este înmormântată la cimitirul Cernica.
Știți de ce există remiză la șah? “Pentru că, la un moment dat, oamenii sunt egali.” (Elisabeta Polihroniade)
Surse foto:
